O chemare la eroism duhovnicesc

„De aceea şi noi, fraţilor, auzind de aceste negrăite taine ale Înălţării Domnului şi de darurile cele mari pe care ni le-a făcut suindu-Se la cer, să ne bucurăm duhovniceşte. Să-I mulţumim apoi cu nespusă recunoştinţă, să ne străduim din răsputeri să mergem pe calea deschisă de Dânsul şi să ne lăsăm atraşi de El. Şi necontenit să ne pregătim pentru înălţarea noastră la cer, ca să fim de-a pururi împreună cu El, întru bucuria pe care ne-a gătit-o Domnul nostru.” (Părintele Petroniu Tănase)
——————————————————-

(Propunere de lectură: “Cele mai frumoase predici. Înălțarea Domnului”, Editura Lumea Credinței)

Există mai multe modalități de a ne pregăti pentru un praznic și una din ele constă în a lectura texte patristice care să ne ajute să aprofundăm apoi, prin participarea la Sfintele Slujbe, imnografia sărbătorii respective. Aș adăuga aici și parcurgerea “celor mai frumoase predici”, antologii omiletice pe care în ultimii ani ni le-a pus la dispoziție Editura Lumea Credinței și care ne îmbie să le răsfoim și să ne alegem, în funcție de timp și râvnă, măcar câte un autor pe care îl îndrăgim sau câte un titlu mai percutant. Este un mare atu al acestor cărți faptul că nu trebuie citite integral și că oricine se plânge de lipsa timpului poate zăbovi câteva minute chiar și numai asupra unei singure predici edificatoare.

Am în față volumul cu tema “Înălțarea Domnului” și care încă de pe copertă ne anunță o pleiadă de predicatori vestiți, aleși dintre arhierei, teologi, preoți de mir și ieromonahi, toți dăruiți cu harisma cuvântului rostit, unii dintre ei fiind și autori de opere scrise. Nenumărate sunt ideile frumoase, profunde, complexe, pe care le găsim în aceste predici ce au în comun o structură a verticalității, axa jos-sus, pământ-cer, urmând dinamica Înălțării Domnului și având drept scop înălțarea omului pe traseul îndumnezeirii.

Fiecare dintre noi ar vrea să-L întâlnească pe Hristos, spune Părintele Teofil Părăian, dar pentru noi nu mai există posibilitatea de a-L întâlni așa cum s-a întâmplat cu Apostolii după Înviere. Noi L-am putea întâlni doar pe Domnul Cel înălțat la cer. Unde? Cum? Prin Sfânta Evanghelie și prin Sfintele Slujbe. Ele sunt cerul nostru, aici se descoperă Domnul celor cu suflet curat. De altfel, paradigma cerului este și tema predicii Patriarhului Nicodim Munteanu, surprinzătoare prin prospețimea și dinamica ei, având în centru îndemnul de a ne întări “în minte gândul că acolo, în cer, sunt toate cele mai bune ale noastre”, iar “după aceasta, privirile minții și chiar ale trupului și fără să vrea se vor îndrepta cât mai des spre cer”.

În cele din urmă, gândindu-ne că în această zi îi sărbătorim și pe eroii neamului, ajungem la concluzia că viața duhovnicească, lupta pentru a dobândi smerenia – singura virtute care înalță, înseamnă un “adevărat eroism spiritual de a trăi învățătura lui Hristos”, cum punctează foarte clar Părintele Boris Răduleanu într-una din predicile de final ale cărții. În fond, toți cei care au reușit să se înalțe spre cele duhovnicești, sfinții, urmând Domnului nostru Iisus Hristos, au pus și continuă să pună bazele unui eroism duhovnicesc, la care și noi, oamenii de rând, suntem chemați să urcăm, indiferent cât de joasă e treapta pe care ne aflăm acum.

Maria-Elena Ganciu