„Toată ființa – Părintelui Porfirie -, sufletul, trupul și inima pulsau într-o neîncetată căutare a lui Dumnezeu în toate. Petrecerea sa a fost un strigăt mut: «Iubiți-L pe Dumnezeu și nu alegeți nimic în afară de dragostea Sa!»…”
———————————————————————
(Propunere de lectură: Sf. Porfirie Kavsokalivitul, “Vă iubesc și mă rog pentru toți”, Editura Sophia, 2021)
Aghiografia contemporană frecventează îndeosebi genul mărturiilor aduse de către cei care, într-un fel sau altul, au cunoscut un Sfânt. Aceste mărturii însă doar întregesc icoana Sfântului, făcând obiectul dosarului aghiografic în continuă dezvoltare.
Noul volum de mărturii editat de Chilia atonită a Sfinţilor Teodori (Karyes), tradus în limba română de Părintele Gabriel Mândrilă, aduce înaintea noastră 54 de mărturii (capitole) semnate de persoane din toate categoriile sociale: preoţi, monahi, monahii, politicieni, matematicieni, medici, învăţători, educatoare, ingineri, avocaţi, librari, brutari, agronomi, teologi, arhitecţi etc. De altminteri, toţi aceştia afirmă sau confirmă darul înaintevederii Sfântului Porfirie. Titlul ediţiei greceşti îl numeşte chiar aşa: „Cuviosul Porfirie Înaintevăzătorul (Mărturii)”. Deşi titlul grecesc reflectă conţinutul acestei cărţi, editorii români au optat pentru: „Vă iubesc şi mă rog pentru toţi” (p.118), titlu care sintetizează întreaga învăţătură şi viaţă a Sfântului Porfirie, nu doar darul profeţiei.
Din dragostea şi rugăciunea pentru toţi se revarsă darul înaintevederii şi orice prezicea Sfântul se întâmpla întocmai. „Nu ne vorbea despre viitorul nostru decât când era neapărată nevoie să ne sprijine” (p. 286). Acţiona cu o mare delicateţe şi gingăşie duhovnicească. „O să vă spun ceva – zicea Sfântul – … Eu vă «văd» pe toţi. Ştiu ce se întâmplă cu fiecare dintre voi. Vă ştiu problemele, dar … nu pot vorbi despre ele fiindcă vă tai (încalc) libertatea. Trebuie să-mi vorbiţi voi despre ele şi să-mi cereţi ajutorul…” (p. 279). Şi astfel reuşea să scoată la suprafaţă pe tot cel ce se afunda „în oceanul gândurilor triste” (p. 263).
Mulţi s-au întrebat cum a dobândit Sfântul Porfirie aceste daruri. Răspunsul cel mai cuprinzător, paterical, îl dă Cuviosul Paisie Aghioritul: „Părintele Porfirie n-a umblat pe la şcoli, dar a avut pe Hristos întotdeauna alături de el … zi şi noapte. Pe unde păşea, Hristos era în preajma sa” (p. 71).
Buchetul acesta de mărturii oferă răspunsuri concrete la o mare diversitate de probleme şi situaţii. Viaţa duhovnicească, conflictele familiale, educaţia copiiilor, alimentaţia sănătoasă şi multe altele primeau soluţii valabile pentru toţi. Soluţii la îndemână, soluţii ce aşteaptă să fie descoperite de fiecare cititor.
În concluzie, putem spune că toate aceste mărturii au o prospeţime, densitate şi un ritm care nu te lasă să te desparţi de lectură. Sunt o bună pregătire şi creează dispoziţia şi deschiderea pentru rugăciune. De altfel, i-a fost solicitat Părintelui Porfirie un program de viaţă:
„– Părinte, o să-mi spuneţi ceva de care să-mi amintesc întreaga viaţă?
– Aaaa …, haide să-ţi spun câteva lucruri ca să mă ţii minte. Rugăciune şi lectură…! Rugăciune şi lectură…” (p. 339)!
Ierom. Gavriil Fărcaș