♦Sfântul Mărturisitor Gavriil Georgianul, cel nebun întru Hristos (1929-1995), Editura Iona, Bucureşti, 2015
„Ne-a vizitat dragostea”, obişnuia să spună Părintele Gavriil unora din cei care îl căutau. Altora, care îl întrebau cum se vor mântui oamenii în vremurile din urmă, le răspundea: „Prin fapte bune şi prin dragoste”. Plin de daruri dumnezeieşti încă din copilărie, deşi crescut într-o familie şi într-un mediu ostile credinţei, Părintele Gavriil a fost un vas ales al harului, pe care a ştiut să-l păstreze şi să-l înmulţească prin numeroase osteneli ascetice, prin fapte de milostenie duse până la jertfa de sine şi prin asumarea nebuniei întru Hristos.
A trăit între anii 1929 şi 1995 în Georgia sovietică. Ca toţi mărturisitorii acelor vremuri de prigoană, şi el a fost arestat, bătut şi în cele din urmă declarat bolnav psihic. Prin acest diagnostic, autorităţile comuniste au vrut să-i pună o pecete de necinste pe viaţa lui curată de călugăr şi preot. Suferinţele fizice şi psihice la care a fost supus au fost cumplite, dar cu smerenie şi-a luat această cruce, prefăcându-se a nu fi în toate minţile, pentru a ascunde lucrarea minunată a lui Dumnezeu, ce se săvârşea întru el.
Dacă este vreun lucru greu de înţeles pentru noi, şi mai ales de primit, acesta este crucea. Părintele Gavriil a ştiut că doar crucea aduce plinătatea lucrării lui Hristos, de aceea el a purtat crucea nebuniei şi a jertfirii de sine până la sfârşitul vieţii.
Atât de puţine cuvinte se pot spune în doar câteva rânduri despre acest om al lui Dumnezeu, şi toate sărace în comparaţie cu profunzimea vieţii sale. Din învăţăturile şi din faptele lui minunate se poate creiona portretul unui sfânt al zilelor noastre, însă partea cea mai importantă, relaţia cu Dumnezeu, rămâne acoperită de taină, aşa cum el însuşi a vrut.
Citind cartea apărută la Editura Iona, ne simţim îndemnaţi să punem început bun iubirii faţă de Dumnezeu şi de semenii noştri, urmându-l pe acest mare Părinte (proslăvit între Sfinţi în anul 2012) şi asumându-ne cu dragoste şi smerenie crucea pe care Dumnezeu ne-o pune înainte.
„Monah desăvârşit şi nebun întru Hristos în vremile de pe urmă, cel întocmai cu Cuvioşii cei de demult, mărturisitor al credinţei celei adevărate, venit-ai pe lume în pământul Sfintei Nino şi fost-ai multă vreme necunoscut creştinilor. Ci astăzi întreaga lume
drept-slăvitoare te slăveşte şi strigă ţie cu mulţumită: Bucură-te, Sfinte Cuvioase Gavriil, mult-pătimitorule!”
Maria-Elena Ganciu