♦Bucuria credinței. Părintele Episcop Vasile Flueraș la 70 de ani, Editura Renașterea, Cluj-Napoca, 2018
Acest volum dedicat Preasfințitului Părinte Vasile Someșanul, cu prilejul împlinirii a 70 de ani, reprezintă, desigur, în primul rând un omagiu adus unei alese personalități bisericești, dar, lecturându-l, descoperim că este mai mult decât atât, și anume un dar pe care de fapt Preasfințitul îl face fiilor săi duhovnicești și tuturor celor care vor citi cartea, lăsându-se descoperit și portretizat, el, care întotdeauna căuta discreția și smerenia. Și o face cu aceeași iubire și aceeași ascultare care l-au caracterizat de-a lungul întregii sale vieți, urmărind un singur lucru: așezarea în voia lui Dumnezeu.
Chiar dacă mulți din cei care l-au cunoscut declară că e foarte greu să scrie despre dânsul, fiindcă a scrie despre sfinți e ca și cum ai încerca să pătrunzi o taină cu mintea omenească, totuși fiecare reușește să găsească o modalitate de a exprima fie și doar un crâmpei din relația tainică cu acest om al lui Dumnezeu: de la amintiri simple, fulgurante, la întâmplări patericale, de la sentimente atât de delicate, încât abia pot fi prinse în cuvinte, la adevărate și subtile portrete. De fapt, fiecare se portretizează pe sine în ceea ce a înțeles din legătura sa cu Preasfințitul Vasile, care mereu s-a ținut în umbră, știind să se facă tuturor toate, socotindu-se mai prejos de toți, dar considerându-l pe fiecare în statutul său firesc, de chip al lui Dumnezeu.
Așa cum a spus Înaltpreasfințitul Bartolomeu, atunci când Părintele Vasile a fost chemat la treapta arhieriei, misiunea sa a fost și este aceea de a unge rănile. Caracterizat de o disponibilitate dusă până la ultima limită a sacrificiului de sine, s-a nevoit nu doar să se uite pe sine din dragoste pentru Dumnezeu și pentru semenii săi, ci, urmând lui Hristos, a luat asupra sa necazurile și suferințele oamenilor, atât sufletește, cât și fizic, ajungând la suferințe în trup care să împlinească „lipsurile necazurilor lui Hristos pentru trupul Lui, adică Biserica” (Col 1, 24). De aici chipul său deopotrivă luminos și îndurerat, asemenea părinților isihaști, care aduce mereu liniște și odihnă celor care i se află în preajmă.
Model firesc de bucurie, blândețe, răbdare, adevărată „floare aleasă a virtuților creștine”, Preasfințitul Vasile umple cu duhul său paginile acestei cărți voluminoase, la care au colaborat 26 de ierahi, 19 cadre didactice de la Facultatea de Teologie, 52 de preoți și diaconi, 36 de mireni din diverse categorii profesionale. Paginile ei sunt tot atâtea răspunsuri de iubire față de jertfa și smerenia cu care dânsul a știut să-și deschidă brațele părintești tuturor celor care l-au căutat ca pe omul lui Dumnezeu, adevărată Evanghelie vie ce trăiește în mijlocul nostru. Așa îl vedem și pe coperta cărții: chip al blândețelor, izvor de lumină și bunătate. Și, privindu-l, atât de firesc ne vin în minte cuvintele unui ucenic din paginile Patericului: „Destul îmi este numai să te văd, Părinte!”
Maria-Elena Ganciu