♦„Cel însetat să vină la Mine şi să bea!” Acestea sunt cuvintele pe care Hristos le adresează mulţimii tot într-o zi de sărbătoare, numită la evrei „Sărbătoarea Corturilor”, în care, după rânduielile lor, ei invocau puterea lui Dumnezeu pentru a le dărui roade câmpului și bunăstare materială, dar și mulțumindu-I pentru cele primite. Într-un cuvânt, ei chemau puterea lui Dumnezeu peste viaţa lor de aici. În această zi, noi prăznuim a opta duminică după Înviere. Dacă socotim, în ordinea zilelor creaţiei, că ziua Învierii este a opta zi de la creaţie, iată că, în a opta duminică, Dumnezeu a socotit să pună temelia Bisericii Sale. Aceasta nu este altceva decât un nou început al vieţii petrecute de protopărinţii noştri în rai.
♦Omului i-a fost zidită în fire capacitatea de cunoaştere, până la cunoaşterea de sine. Adam avea suficiente cunoştinţe ca să dea nume tuturor vieţuitoarelor pământului după felul lor. În mijlocul raiului, el avea ocazia să le ducă până la capăt, împărtășindu-se de cunoaşterea dumnezeiască a binelui şi a răului, prin puterea Duhului Sfânt. Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu a lucrat împreună cu puterea Duhului Sfânt la crearea întregii lumi, atât a celei nevăzute, cât şi a celei văzute. Duhul Sfânt nu va părăsi lumea, căci, prin El și prin Fiul, Dumnezeu Tatăl le proniază și le ține pe toate.
♦Aşa încât prezenţa Duhului Sfânt în lume este continuă. Nimeni nu poate să respire, să trăiască, să existe într-un fel sau altul, fără prezenţa Duhului Sfânt. Prezenţa Lui însă nu mai este simţită de om. De altfel, nici prezenţa lui Dumnezeu nu mai este simţită de om ca în rai. Păcatul l-a dus pe om să facă abstracţie de prezenţa Lui. Prin prin Moartea şi Învierea Sa, Fiul lui Dumnezeu a adus din nou împăcarea noastră cu Tatăl cel ceresc, îndepărtând peretele cel din mijloc al vrajbei, care ne separa de Tatăl, adică păcatul. Astfel se reia relaţia directă cu Tatăl, Care, prin Duhul cel Sfânt, Își reia lucrarea Sa văzută.
♦Cred că fiecare creştin înţelege că Duhul Sfânt este puterea lui Dumnezeu și că El are grijă şi de lumea văzută, de bunurile noastre materiale, de trupul şi de tot ceea ce ne înconjoară. Însă foarte important este să conştientizăm prezenţa Duhului Sfânt în viaţa noastră personală. Există o zonă în care Duhul Sfânt lucrează doar cu acordul nostru. Respectând libertatea omului, Dumnezeu revarsă Duhul Său cel Sfânt peste cei ce vor să lucreze cu El. Duhul Sfânt Îşi manifestă prezenţa Sa în noi atât de mult, încât simţim că nu suntem buni de nimic, că nu facem nimic și că Duhul face totul. Când simțim aceasta? În primul rând, când noi ne dăm seama că nu putem nimic fără Dumnezeu, dar, și mai mult, când noi dorim să facem voia Lui. De aceea, viaţa duhovnicească înseamnă prezenţa Duhului Sfânt, dar înseamnă şi conştiinţa noastră în Duhul Sfânt. Un om nu poate nici să vrea, nici să facă ceva fără puterea Duhului Sfânt. În acelaşi timp, într-o libertate pe cât de absolută, pe atât de ușor de pierdut, Dumnezeu lucrează cu voinţa noastră. Noi ne mirăm cum lucrează cu voinţa noastră pe care n-o avem. Adeseori vă spuneam cât de important este să înţelegem și să controlăm mişcările minţii și ale inimii, mai ales că avem şansa, neînchipuit de mare, de a ne ridica de câte ori cădem. De aceea, am putea spune că Dumnezeu stă tot timpul atent ca să folosească orice mişcare a noastră spre bine pentru a semăna și mai mult binele.
♦Cu toate acestea, iată că noi ne purtăm ca şi când nu ar exista Duhul Sfânt, cu atât mai puțin putem să vorbim de prezenţa Lui în noi. Şi totuşi, Dumnezeu ne mai rabdă și ne mai aşteaptă. În modul cel mai firesc ar fi fost ca, după ce Hristos S-a înălţat la ceruri şi a trimis pe Duhul cel Preasfânt, după ce apostolii au început să propovăduiască și au ajuns din India până în Africa şi în nordul Europei, noi să fim beneficiarii acestei lucrări dumnezeiești de întoarcere la Dumnezeu. Paradoxal, cred că fiecăruia dintre noi ni se pare că mergem în cealaltă direcţie și ne păgânizăm. Pe de o parte, simţim lucrul acesta, pe de altă parte, vrem să fim ca şi creştinii din primele veacuri. Da, este corect să vrei să te împărtăşeşti zilnic, să vrei să trăieşti în Duhul Sfânt, să poţi simţi puterea Lui Care te ajută, Care îţi împlineşte neputinţele tale. Am vrea să fie aşa, şi totuşi nu este.
♦Iubiţii mei, Dumnezeu l-a izgonit o dată pe Adam din rai. El nu ne mai izgoneşte din rai, dar noi trăim ca şi când nu am fi în rai, ca şi când nu am fi pecetluiţi cu puterea Duhului Sfânt. Noi ne purtăm ca şi când nu ar exista Dumnezeu, ca și când El ar fi absent sau ar fi un Dumnezeu impersonal. Auzim atât de des spunând: Cred în ceva. Păi da, crezi în mâncare, crezi în băutură, crezi în sănătate, crezi în funcţii, crezi în intelectul tău, crezi în bani, crezi în orice, numai în Dumnezeu nu. Acest lucru i-a cutremurat pe mulţi. Trăim noi în prezenţa Duhului Sfânt? Avem noi experienţa prezenţei lui Dumnezeu aici şi acum, măcar în biserică? Dumnezeu nu mai vrea, ca în Vechiul Testament, să-i trăznească pe oameni, să-i înece sau să le dea foc, nu, El vrea ca omul să lucreze în adierea Duhului Sfânt, să se ridice în mod firesc, din treaptă în treaptă, azi mai puţin, mâine mai mult.
♦Dacă există o problemă de relaţie cu Dumnezeu, aceasta este numai la noi. Dumnezeu a făcut toţi paşii, a dus firea omenească de-a dreapta Tatălui, L-a trimis pe Duhul cel Preasfânt să fie cu noi şi, prin El, să rămână și Hristos cu noi. De aceea, problema este: Sunt eu cu Hristos, Îl ascult eu pe Dumnezeu, ţin eu seama acum de El? Uneori nici în biserică nu ţinem seama de El. Este singura noastră problemă pe care trebuie s-o rezolvăm fiecare personal, sigur, cu ajutorul celorlalţi şi cu ajutorul lui Dumnezeu. Pot să-l ajut pe fratele meu să-şi rezolve această problemă, dar n-o pot rezolva în locul lui. Cum vedeţi cu copiii dumneavoastră – îi puteţi ajuta să crească, să se dezvolte, să devină oameni maturi şi înţelepţi, dar nu puteţi să faceţi nimic în locul lor.
♦Iubiţii mei, astăzi prăznuim Pogorârea Sfântului Duh. M-am gândit azi-noapte, rugându-mă, cum ar fi vrut Hristos să fie Sărbătoarea Pogorârii Duhului Sfânt în acest an, după aproape două mii de ani de când S-a pogorât Sfântul Duh? Oare aşa? Cum ar fi fost dacă noi I-am fi răspuns lui Dumnezeu pe măsură, dar nu pe măsura lui Dumnezeu, că nu suntem dumnezei, ci pe a noastră? Şi, în concluzie, ce ar vrea Dumnezeu astăzi de la noi, ce aşteaptă Duhul Sfânt, Care este cu noi, aici, ca să lucreze în noi? Amin.
Fragmente din predica Părintelui Ioan la Duminica Pogorârii Sfântului Duh – 27 mai 2018)