SFÂNTUL NICOLAE

Iubiţi părinţi şi fraţi, iubiţi credincioşi, astăzi – aflându-ne aproape la jumătatea postului – Biserica rânduieşte să fie cinstit unul dintre marii ei sfinţi, anume Sfântul Ierarh Nicolae, arhiepiscopul Mirelor Lichiei. Acest ierarh a ajuns la cinstirea pe care i-o oferă Biserica, şi nu numai. Deşi el a trăit cu mult înainte de schisma din Biserică, totuşi cinstirea lui în mod special se făcea în răsărit. Însă s-a extins cinstirea lui în toată lumea. Şi apusul îl cinsteşte pe Sfântul Ierarh Nicolae. Şi cei care nu cinstesc sfinţii au evlavie la Sfântul Ierarh Nicolae. Ba şi păgânii, auzind de el şi de viaţa lui, au o anumită cinstire pentru acesta.

Sfântul Ierarh Nicolae este cunoscut în primul rând pentru viaţa lui simplă. El a încercat să înţeleagă Evanghelia pentru sine. Lucru foarte important de ştiut şi pentru noi. Pentru că, de cele mai multe ori, noi, preoţii, dar şi credincioşii, atunci când citim din evanghelii, din epistole şi din Sfânta Scriptură aflăm pentru fiecare loc din ea înţelegere mai adâncă şi mai concretă în viaţa altora: ori că ar trebui aşa să facă, ori că nu fac ceea ce scrie acolo. Sfântul Ierarh Nicolae e un model de vieţuire, de trăire a Evangheliei. Pentru că, iubiţii mei, această formă de a înţelege rostul cuvântului lui Dumnezeu, rostul Evangheliei e singura cale în care omul ce împlineşte cuvântul lui Dumnezeu îşi păstrează smerenia. Deoarece primul lucru ce l-a făcut cunoscut pe Sfântul Ierarh Nicolae a fost acela că nu era cunoscut de nimeni. Când a fost ales ierarh, deşi era viu, prezent, în comunitatea Bisericii, deşi era nepotul ierarhului de dinaintea lui, când oamenii I-au cerut lui Dumnezeu, prin rugăciune, să le aleagă un ierarh, din mulţime un copil a pronunţat numele acestui om al lui Dumnezeu, membru activ al Bisericii, însă fără a ieşi cu ceva în evidenţă.

Al doilea lucru care ne face să pricepem că Sfântul Ierarh Nicolae a căutat să înţeleagă Evanghelia în modul cel mai simplu şi mai clar este acela că, după ce a ajuns ierarh, faptele lui bune deveniseră atât de ascunse, încât uneori risca mergând noaptea şi ajutându-i pe cei nevoiaşi. Pentru că aşa spune Sfânta Evanghelie şi aşa a înţeles-o el: „Să nu ştie stânga ce face dreapta”. Sfântul Nicolae însă a înţeles profunzimea Evangheliei până în cele mai adânci sensuri teologice. Pentru că, iată, la Primul Sinod Ecumenic, atunci când a fost condamnat Arie, Sfântul Ierarh Nicolae nu a îngăduit ca acesta să ia cuvântul ca să aducă blasfemie împotriva lui Hristos, pe care Arie nu-L socotea ca Fiu adevărat al lui Dumnezeu, ca Fiu după fire, născut din veci din Tatăl. Cu riscul de-a fi aruncat în temniţă, Sfântul Nicolae îl îndepărtează pe Arie din sinod. Ca răspuns la atitudinea lui în temniţă, Maica Domnului îi aduce omoforul, adică simbolul ierarhului (între toate veşmintele lui) şi Evanghelia. Văzând minunea, ceilalţi ierarhi din sinod îi recunosc sfinţenia şi atitudinea lui dreaptă.

Iubiţi credincioşi, v-am pus înainte toate aceste gânduri, pentru că şi înaintea fiecăruia dintre noi stă Evanghelia lui Iisus Hristos, stă cuvântul lui Dumnezeu cu care Biserica ne îndeamnă să ne hrănim şi să aducem roade. Aş vrea să subliniez că majoritatea dintre noi înţelegem poate mai mult decât cei din vremurile trecute. Atunci poate doar episcopii şi preoţii erau iniţiaţi în cele ale teologiei. Însă atât episcopii, cât şi preoţii reuşeau să prepare şi să hrănească poporul din cuvintele Evangheliei, încât acesta să poată aduce, la rându-i, roade. Pentru că, iubiţii mei, Evanghelia lui Hristos, descoperirea voii lui Dumnezeu prin cuvânt are un singur scop – întărirea noastră prin înţelegerea cuvântului şi împlinirea lui. Scopul final al cuvântului lui Dumnezeu revelat, descoperit, împărtăşit în lume, este acela ca noi, prin faptele noastre, să ne asemănăm cu Iisus Hristos, Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu.

Iată de ce, iubiţii mei, Sfântul Nicolae apare în cele mai frumoase vise. Veţi zice: De ce nu Dumnezeu? Pentru că Sfântul Nicolae se asemăna atât de mult cu Dumnezeu! Chipul Sfântului Nicolae este atât de mult îndrăgit şi de copii, şi de toată lumea. Pentru că, iată, bunătatea absolută a lui Dumnezeu nu înseamnă slăbiciune. Bunătatea absolută a lui Dumnezeu nu înseamnă nici bădărănie. Bunătatea absolută a lui Dumnezeu nu înseamnă decât o aşteptare la nesfârşit ca ceea ce vedem la El să facem şi noi. De aceea Dumnezeu lucrează. De aceea Dumnezeu se descoperă şi este activ prin sfinţii Lui. De aceea Dumnezeu este minunat întru sfinţii Lui. Astfel că modelul sfinţeniei sau chipul sfinţeniei se poate defini în viaţa şi chiar în chipul Sfântului Ierarh Nicolae. Acestea sunt doar câteva dintre motivele pentru care lumea întreagă – şi cei necredincioşi – îl iubeşte pe Sfântul Nicolae. Acesta este şi motivul pentru care mulţi dintre oameni, chiar necredincioşi, încearcă să-l imite, să-l urmeze pe Sfântul Nicolae, fiind mai buni, mai darnici, mai îngăduitori în zilele astea. Să luăm şi noi acest chip de sfinţenie ca model de viaţă, cel puţin în restul postului, cât a mai rămas până la marele Praznic al Naşterii Domnului. Asta ca să ne asemănăm cu Dumnezeu, Care a fost atât de darnic, încât a dat ceea ce a avut mai de preţ în ceruri, anume pe Fiul Său, pentru viaţa lumii. Amin.