Pe bună dreptate, astăzi praznic luminos şi strălucit ni se pregăteşte, praznic care sărbătoreşte luarea cea din toate neamurile a frământăturii noastre. Ce înseamnă el şi ce fel [de praznic] este? Este desfătarea a toată făptura, îndreptarea neamului [omenesc]. Astăzi sunt bunele vestiri de bucurie; astăzi, soliile iubirii de oameni a lui Dumnezeu; astăzi, sărbătoarea de veselie a mântuirii a toată lumea. De unde, de la cine şi către cine vin [acestea]? Din cer şi de la Dumnezeu, (…) către o fecioară logodită cu un bărbat (Luca 1, 26-27).Care fecioară? Care bărbat? Ce nume au ei? Ea, Maria, iar el, Iosif. Amândoi din neamul lui David. Cine slujea acestea şi de unde venea? Arhanghelul Gavriil fost-a trimis de la Cel Preaînalt, spre slujirea minunii. Căci se cuvenea ca slujitorul Celui Preaînalt, pogorându-se din cele înalte pe pământ, să împodobească taina cea nemaiauzită cu fapte nemaiauzite. Ce înseamnă aceasta? Pogorârea Domnului, învederarea negrăitei iconomii celei cu privire la noi, dezvăluirea şi adeverirea cea din veac ascunsă a sfatului şi a preştiinţei celei dumnezeieşti. Dar unde se petrec acestea şi când, şi din ce pricină atunci? În Nazaret, o cetate a Galileii, în luna a şasea, când Ioan fusese zămislit, ca să propovăduiască pe Cel ce vine în pântece. Pentru aceasta, pogorându-se din lăcaşurile cele cereşti către cămara cea pământească, Gavriil a venit în Nazaret şi, apropiindu-se de Fecioara, slujea fără de zgomot vestirea negrăitei iconomii. Aceasta este taina împăcării lui Dumnezeu cu oamenii. Aceasta prăznuim astăzi: unirea lui Dumnezeu cu oamenii, îndumnezeirea firii omeneşti, înnoirea chipului nostru, schimbarea în ceea ce este mai bun, înălţarea şi suirea noastră la ceruri.
Pentru aceasta, astăzi toate se bucură, iar toată ceata cea nematerialnică a puterilor celor mai presus de lume prăznuieşte în cinstea împăcării lui Dumnezeu cu noi. Căci prin acestea [puterile îngereşti], [s-a făcut] bineplăcuta noastră îndreptare faţă de Dumnezeu şi înaintarea, şi suirea noastră la o stare mai bună. Căci sunt foarte milostive şi iubitoare de oameni, ca unele ce sunt trimise ca să slujească pentru cei ce vor fi moştenitorii mântuirii (Evrei 1, 14).De aceea, astăzi toate să se veselească şi firea [omenească] să salte. Cerul de tot se deschide, iar pământul primeşte în chip nevăzut pe Împăratul a toate. Edenului asemânându-se, Nazaretul în sânul său pe Săditorul Edenului primeşte. Prin Cel Unul-Născut din El, Părintele îndurărilor Se logodeşte cu sărăcia noastră, iar Gavriil slujeşte tainei şi Fecioarei îi strigă: Bucură-te!,ca prin bucuria pe care a pierdut-o strămoaşa, fiica lui Adam, cea care a odrăslit din David, să se mântuiască. Astăzi, milostivindu-se de neamul omenesc, Părintele slavei caută cu ochi milostiv la firea cea stricăcioasă din Adam. Astăzi, Dătătorul milei descoperă noianul preabunelor Sale milostiviri şi adapă firea cu mila, ca o apă mare ce acoperă mările. Căci se cuvenea ca, prin mila vechiului jurământ faţă de noi al Celui de la Care şi prin Care şi întru Care s-au înfiinţat toate (Cf. Romani 11, 36), să se schimbe hotărârea de osândire: cu slava Lui să slăvească firea cea lipsită de slavă a lui Adam, iar cu adevărul să scuture sfătuirea cea prăpăstioasă a tatălui minciunii, a cărei lucrare [a fost] cea dintâi călcare de lege, greşeala făpturii adamice.
(PG 97, 884C-888B)
Traducere: Ierom. Prodromu Nagy