1. Plăcută este ochilor noștri priveliștea mării liniștite, răsfrângând pe întinderea ei netulburată lumina scăpărătoare a razelor soarelui în plină strălucire. Dar și mai desfătător este să privești și să grăiesti despre Biserica cea strâns unită după voința lui Dumnezeu, izbăvită de tulburări și luminată, în chip tainic, de lumina cea dumnezeiască, desfăcându-și aripile către strălucirea de dincolo și întinzându-și în sus mâinile, ochii, simțirea, precum și întreaga ei cugetare. După ce harul Duhului Sfânt mi-a hărăzit astăzi această vedere plăcută și a îngăduit ca voi toți să petreceți împreuna noaptea și ziua în templul lui Dumnezeu, nelipsindu-vă vouă râvna venirii voastre la El, haideți acum să ajutăm, dând putere pomului tainic, răsădit la cumpâna apelor Duhului Sfânt, și ca și voi prin rugăciunile voastre de dimineață, tot așa și noi, în măsura în care ne îngăduie timpul, să adăugăm învățăturii de dimineață pe cea de seară, arătând mai lămurit iscusințele prin care vrăjmașul mântuirii noastre face ca nu numai postul, dar și rugăciunea noastră să rămână în tot chipul fără de niciun folos.
2. Există, fraților, și altă săturare și beție rea și vicleană, care nu vine nici din mâncăruri, nici din băuturi, nici din desfătarea pricinuită de acestea, ci din mânia către aproapele nostru și din ura față de el, și din ținerea de minte a greșelilor sale, și din toate răutățile ce se iscă astfel. Despre acestea și Moise în cântarea sa spune: „Vinul lor este venin de scorpion și otravă pierzătoare de aspidă” [Deuteronomul 32, 33]. Pentru acestea și prorocul Isaia zice: „Vai de cei ce se îmbată fără de vin” [vezi Isaia 20, 1]; și iarăși același proroc vestește: „Să nu postiți cu lupte” [vezi Isaia 58, 3]. Dar și către cei ce postesc în felul acesta, el spune, ca din partea Domnului: „Să-și plece capul ca o trestie și să se culce pe sac și în cenușă, oare acesta se cheamă post, zi plăcută Domnului?” [Isaia 58, 5] și „Când ridicați mâinile voastre către Mine, Eu Îmi întorc ochii aiurea” [Isaia 1, 15].
3. Așadar, această beție a urii, pricina de căpătâi a îndepărtării oamenilor de Dumnezeu, diavolul caută să o insufle tuturor celor ce se roagă și postesc, apoi trezește amintirea mâhnirilor și plângerilor noastre, ne pune în mișcare gândurile spre aducerea-aminte a răului și ascute limba noastră pentru vorbe haine și de ocară, pregătindu-ne pe noi să fim astfel precum David îl descrie pe cel ce se roagă în necuviință: „Fărădelege toată ziua, nedreptate a vorbit limba ta; ca un brici ascuțit a făcut vicleșug” [Psalmi 51, 1]; și el se roagă către Dumnezeu ca să fie izbăvit de acestea, spunând: „Scoate-mă, Doamne, de la omul viclean și de omul nedrept mă izbăvește; ascuțit-au limba lor ca a șarpelui; venin de aspidă sub buzele lor” [Psalmi 139, 1-3].
4. Dar noi, fraților, în vremea postului și a rugăciunii, să scoatem din sufletul nostru – rogu-vă – ceea ce avem împotriva cuiva, fie că în adevăr și pe drept avem, fie că doar socotim că avem, și să fim cu toții oameni evlavioși, să gândim mai mult unii despre alții sub îndemnul dragostei și al faptelor celor bune, grăindu-ne de bine, cumpănind noi în sine și cugetând la cele bune înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor, pentru ca să postim noi cu postul cel aducător de laude și fără de prihană. Iar cererile noastre către Dumnezeu, cele din vremea postului, să fie bine primite, și să-L numim pe El „Tată după har, în chip cuvenit, învrednicindu-ne astfel a-l grăi cu îndrăzneală: „Tată, iartă-ne nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri”.
5. Dar iarăși cugetarea din vremea rugăciunii săvârșite de noi și a postului devine fără de niciun folos prin lucrătura celui ce uneltește împotriva sufletelor noastre; căci o astfel de cugetare semețită având acel fariseu, deși postea și se ruga, S-a întors gol. Dar noi, știind că este necurat și neprimit la Domnul tot cel ce are inima semeață, și știind prea bine că noi suntem datori lui Dumnezeu cu multe și cu mari daruri și că dăm înapoi prea puțin din ceea ce datorăm, să le facem uitate pe cele dăruite mai înainte, ca și cum ar fi o nimica toată, și îndreptându-ne cu mintea spre cele viitoare, să postim, să ne rugăm cu inima zdrobită și cu smerenie să ne învinuim pe noi înșine, ca să fie postul nostru curat, iar noi cu vrednicie să stăm în biserica lui Dumnezeu.
6. Există și un alt chip de viclenie a celui rău, care face ca osteneala noastră pentru post și rugăciune să fie fără de câștig pentru noi, îndemnându-ne să săvârșim și postul, și rugăciunea mânați de slava deșartă și de fățărnicie. De aceea și Domnul vestește iarăși în Evanghelie, spunând: „Tu însă, când te rogi, intră în cămara ta și, închizând ușa, roagă-te Tatălui tău, Care este în ascuns, și Tatăl tău, Care vede în ascuns, îți va răsplăti ție” [Matei 6, 6].
7. Aceste cuvinte nu le spune Domnul ca pe o poruncă de a fi îndepărtate adunările și rugăciunile și cântările de psalmi, căci atunci nu ar fi spus prorocul alcătuitor al Psalmilor: „În mijlocul adunării Te voi lauda” [Psalmi 21, 24] și „Lăuda-Te-voi între popoare, Doamne, cânta-voi Ție între neamuri” [Psalmi 56, 12] și „Rugăciunile mele le voi face înaintea celor ce se tem de El” [Psalmi 21, 29]; și încă ne-a mai grăit nouă: „În adunări binecuvântați pe Dumnezeu” [Psalmi 67, 27] și „Veniți să ne închinăm și să cădem înaintea Lui și să plângem înaintea Domnului, Celui ce ne-a făcut pe noi” [Psalmi 94, 6]. Dar și către alții mai sus așezați – despre care nu este timpul și locul să vorbim acum – Își îndreaptă Domnul îndemnul la rugăciunea cea făcută când suntem singuri în casele noastre și în așternuturile noastre, care întărește rugăciunea către Dumnezeu săvârșită în biserici, așa cum rugăciunea cea lăuntrică, făcută cu mintea, o întărește pe cea săvârșită cu buzele. Fiindcă acela ce ar voi să se roage numai atunci când se află în biserica lui Dumnezeu, neîngrijindu-se deloc de rugăciune acasă, sau pe drumuri, sau în piețe, acela nu se roagă cu adevărat nici când stă dinaintea altarului lui Dumnezeu.
8. Acestea le arata și acela care, după ce spune: „Gata este inima mea, Dumnezeule!“, adaugă: „Cânta-voi și voi lăuda slava Ta” [Psalmi 56, 10], iar în altă parte: „De mi-am adus aminte de Tine în așternutul meu, în dimineți am cugetat la Tine…” [Psalmi 62, 7]. Dar ne învață și El: „Când postiți, nu fiți triști ca fățarnicii; că ei își smolesc fețele, ca să se arate oamenilor că postesc. Adevărat grăiesc vouă, și-au luat plata lor. Tu însă, când postești, unge capul tău și fața ta o spală, ca să nu te arăți oamenilor că postești, ci Tatălui tău care este în ascuns, și Tatăl tău, Care vede în ascuns, îți va răsplăti ție” [Matei 6, 16-18].
9. O, cât de mare și neasemuită este iubirea Ta de oameni! Prin aceste cuvinte Însuși Domnul ne-a arătat îndoiala și tăgada care vor stărui asupra Judecății de apoi, pentru ca noi să căpătăm de aici o mai bună judecată și o soartă mai fericită. Căci Domnul îi va agrăi atunci pe cei ce trăiesc după slava deșartă și nu după porunca Lui, spunând, potrivit celor de mai sus: „Ați luat plata în viața voastră”, precum a zis și Avraam către acel bogat care ardea în focul mistuitor: „Ai primit cele bune ale tale în viața ta” [Luca 16, 25]. Iar celor ce cauta spre El, în vremea în care se ostenesc pentru virtute, spune că le va răsplati sub ochii tuturor, adică le va da în schimb, la arătarea Sa, această cuprinzătoare binecuvântare și moștenire și desfătare neamestecată și veșnică. Cel Care vrea ca toți să se mântuiască și să vină la cunoștința adevărului vădește acum – precum spuneam – hotărârea cea neprihănită și neschimbătoare, arătând aici că nu sunt fii ai lui Dumnezeu decât aceia care disprețuiesc slava omenească.
10. Caci de aceea aduce El in fata cuvantul Sau hotarat asupra acestor soiuri de oameni, spunand: “Tatal tau, Care vede in ascuns, iti va da inapoi tie pe fata“, pentru ca sa-i arate El si sa-i faca pe cei ce dispretuiesc omeneasca slava desarta copii infiati si impreuna mostenitori ai Sai; iar pe aceia ce nu sunt astfel sa-i lepede din vrednicia de fii al Lui, daca nu se pocaiesc. Cuvintele acestea le-a grait Domnul pentru ca nu cumva cei ce se roaga si postesc sa caute la parerile oamenilor, de la care nu este nici un folos, fiindca altminteri, chiar indurand noi ostenea la postului si a rugaciunii, ramanem lipsiti si straini de rasplata. El spune sa ne ungem capul si sa ne spalam fata, adica sa nu ne folosim de paloarea cea nefireasca, nici sa nu avem capul murdar si cu totul uscat, ca si cum am parea ca suferim aceasta din pricina postului incrancenat si din dispret fata de trup, vanand astfel laude din partea oamenilor. Caci acestea le faceau fariseii, dorind ei a fi vazuti de oameni, si de aceea, pe buna dreptate, au fost socotiti despartiti de Biserica lui Hristos, iar Domnul ne opreste intru totul sa ne asemanam lor.
11. Daca se va numi cugetul [ratiunea], prin asemanare [analogie], cap al sufletului, ca unul ce este conducator, iar inchipuirea [imaginatia] chip al sufletului, in care se afla jiltul cel statornic al puterilor [energiilor] izvorate din simturi, este bine ca noi, atunci cand postim, sa ne ungem capul cu untdelemn, adica sa facem sa fie cugetul nostru milostiv, iar fata noastra, adica inchipuirea, sa o spalam de gandurile cele rusinoase si necurate, de manie si de toata rautatea. Pentru ca un astfel de post, implinit ca atare, nu numai patimile cele rele, ci dimpreuna cu acestea si pe duhurile cele necurate, care sunt incepatoare si pricinuitoare ale unor astfel de patimi, le surghiuneste si le rusineaza, asezandu-i pe cei ce postesc la rand cu ingerii cei buni, intorcandu-i catre acei ingeri si oranduind ca acestia sa fie pazitori ai acelora, degraba ajutatori si impreuna lucratori.
12. In felul acesta, pe vremuri, alaturi de cei trei tineri din Babilon, impodobiti cu infranarea si cu postul, a fost vazut in mijlocul focului mistuitor si un al patrulea, care era cu ei, pazindu-i si purtandu-le de grija ca sa ramana teferi, de parca in chip minunat i-ar fi scaldat in roua [Daniel 3, 25]. Tot astfel, dinaintea lui Daniel, care postea de multe zile, s-a infatisat un inger care ii dadea sfaturi intelepte si ii prevestea lui cele viitoare. Si in acelasi chip, altadata, un inger a adus de la o mare departare pe un prooroc [Avacum] care a strabatut vazduhul si care a purtat hrana [lui Daniel], prin rugaciune si post astupandu-se gura leilor [Daniel /Bel si balaurul, 33]. Asemenea si noua, care ne ostenim si ne straduim in post trupesc si duhovnicesc si in rugaciuni, cu ajutorul si impreuna lucrarea ingerilor celor buni, vapaia de foc a poftei trupesti ne va fi stinsa de tot, iar mania ne va fi imblanzita precum cea a leilor, facandu-ne noi partasi la hrana cea prooroceasca. Prin nadejdea bunurilor viitoare, prin credinta si prin clarvederea cea duhovniceasca, ne vom invrednici noi sa calcam in picioare serpii si scorpiile, si toata puterea vrajmasului.
13. Iar postul care nu este implinit in acest fel si nu se savarseste in acest chip se inrudeste si se insoteste mai degraba cu ingerii cei rai, caci a lor este pustiirea insotita de manie, de ura si de trufie, ca si de impotrivirea fata de Dumnezeu, pe cand noi, ca unii ce suntem robi si slujitori ai binelui, stam impotriva acestor ingeri rai, cum si spune Apostolul: “Caci lupta noastra nu este impotriva trupului si a sangelui, ci impotriva incepatoriilor, impotriva stapaniilor, impotriva stapanitorilor intunericului acestui veac, impotriva duhurilor rautatii, care sunt in vazduhuri” [Efeseni 6, 12]. Asadar, pe scurt, impotrivirea noastra fata de ei se implineste prin post, dar noi cerem pentru paza noastra si platosa intelepciunii, si coiful milostivirii celei mantuitoare, si scutul credintei, precum si sabia cea prea indestulatoare a Duhului Sfant, adica cuvantul cel mantuitor dat noua de Dumnezeu, ca sa ne fie spre aparare. In felul acesta ne vom intrece in lupta cea buna, vom pazi credinta cea temeinica, vom stinge toate sagetile de foc ale celui rau, vom dobandi cununa Lui cea vesnica si cereasca, infatisandu-ne ca biruitori in toate, bucurandu-ne de-a pururi impreuna cu ingerii din ceruri, intru Hristos, Domnul nostru. 14. Caruia I se cuvine toata slava, cinstea si inchinaciunea, dimpreuna cu “Tatal Sau cel fara de inceput si cu Duhul Sau cel Preasfant si de viata facator, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin“.
Sursa: http://www.cuvantul-ortodox.ro/sfantul-grigorie-palama-si-postul-nasterii-domnului/