Nu ar trebui să ne surprindă actul martiric pe care îl împlineşte marele Proroc Ioan Botezătorul, pentru că şi moartea prorocilor din Vechiul Testament a fost violentă, martiriul lor continuându-se prin Sfântul Ioan Botezătorul şi prin cel al apostolilor şi al miilor de mucenici care au urmat. Totuşi, prin acest praznic, Biserica ţine să sublinieze faptul că Sfântul Ioan Botezătorul a murit prin tăierea capului. Acest lucru nu are rolul de a ne înfricoşa, ci de a ne arăta poziţia pe care trebuie s-o adoptăm toţi cei ce credem în Hristos, precum şi primejdia de a aluneca uşor în poziţia opusă.
Ioan Botezătorul nu a fost o enigmă pentru contemporanii săi şi toţi l-au socotit pe marele proroc ca trimis al lui Dumnezeu. De la Maleahi, ultimul proroc, trecuseră aproape cinci sute de ani. De atunci, Dumnezeu nu a mai vorbit poporului Israel prin proroci, aşa încât şi din punctul acesta de vedere era foarte aşteptat. Poporul lui Dumnezeu pierduse legătura cu Dumnezeul lui, Care îi vorbise adeseori, chiar dacă cuvântul lui Dumnezeu era aspru. Deşi fraţii Macabei, care au trăit cu vreo două sute de ani înainte de Hristos, au refăcut templul, iată că şi din punctul acesta de vedere iudeii pierduseră legătura cu Dumnezeu, căci Chivotul legii a fost atât de ascuns, încât n-a mai apărut. Erau decuplaţi de la Dumnezeu, legătura lor cu El era întreruptă. Ce însemna templul fără chivot? Ce tămâiau ei în altar, în Sfânta Sfintelor, unde intrau cu atâta frică şi emoţie o dată pe an, şi atunci numai arhiereul, ales prin sorţi de către Dumnezeu?
Iată de ce Sfântul Ioan Botezătorul era atât de mult aşteptat, încât se credea că efectiv Ilie o să vină din cer, el având duhul şi puterea lui Ilie, sau chiar Mesia. O astfel de emoţie l-a cuprins până şi pe Irod Antipa, fiul lui Irod cel Mare, cel care a condus poporul lui Israel de la anul 4 după Hristos până la anul 39. Aproape că ar trebui să ne regăsim şi noi în această emoţie a lui. Ioan Botezătorul, fiind ultimul dintre proroci, cel care încheie Legea Vechiului Testament, reprezintă atât de bine legea şi prorocii, încât este receptat de oameni cu cutremur. Veneau la el toţi, nimeni nu rezista chemării lui, încât până şi fariseii îl ascultau. Nu erau numai curioşi, ci şi interesaţi ce vrea să spună Dumnezeu prin acest om. Veneau nu numai vameşii, care erau vânduţi, dar până şi ostaşii, păgâni, veneau şi îl întrebau pe Ioan Botezătorul ce să facă.
Irod, care şi el reprezenta poporul, pe de-o parte îl primea cu emoţie pe Ioan Botezătorul şi îi era drag să-l asculte, pe de altă parte se temea de ceea ce vorbea acesta. O parte din popor, ca şi Irod, îl va tăia pe Ioan, cuvântul lui Ioan va fi înlăturat din conştiinţa lui. Oare nu aşa facem şi noi? Avem nevoie de Dumnezeu, de Biserică, de preoţi, avem nevoie de cuvântul lui Dumnezeu, simţim că nu putem trăi fără el, simţim că nu putem rezista chemării, dar, în acelaşi timp, tăiem capul lui Ioan, tăind din porunci şi din rânduieli. Veţi zice că la noi nu curge sânge. Spunea un ierarh, uitându-se la ceas: „De la ora 7 până la ora 12, cât este acum, au murit în jur de două sute de prunci în România şi până deseară mai mor încă peste o sută”. Nu mor de foame, ci din îmbuibarea părinţilor sau a fraţilor pe care şi-i doresc părinţii să îi distrugă îmbuibându-i. Pentru că pe unii îi omoară tăind porunca „să nu ucizi!”, pe alţii îi omoară tăind porunca „să fii înfrânat!”, destrăbălându-i în toate plăcerile. Şi pe unii, şi pe alţii îi ucid.
De ce este cinstită cu un praznic special moartea martirică a Sfântului Ioan Botezătorul? Pentru a ne aminti tuturor ce putem face din viaţa noastră dacă nu Îi urmăm lui Hristos. Chiar dacă admirăm credinţa creştină şi Evangheliile, chiar dacă suntem încântaţi de învăţătura lui Hristos, dacă nu o urmăm, oricare dintre noi putem aluneca într-o atitudine ca cea a lui Irod. Şi cum? În petreceri. De aceea, ziua acestui praznic este socotită zi de post, tocmai pentru că nu putem să petrecem când Sfântului Ioan Botezătorul i se taie capul şi merge spre iad, propovăduind şi celor de acolo venirea lui Hristos, decât dacă petrecem la sărbătoarea lui Irod, care îşi prăznuia ziua de naştere. Astfel că Biserica vine împotriva acestei petreceri cu o sărbătoare de post, de rugăciune, de meditaţie şi de întărire în cele ale nevoinţei, ale jertfei şi ale dăruirii totale lui Dumnezeu. Amin.
Fragmente din predica Părintelui Ioan Cojanu la Praznicul Tăierii Capului Sfântului Ioan Botezătorul (29 august 2020)