Biserica de lemn „Sfântul Nicolae”
– monument istoric –
Construită în anul 1768 de către credincioşii din satul Acmar, comuna Blandiana (judeţul Alba), a fost abandonată atunci când s-a realizat o nouă biserică de zid în această parohie. 
După aproape douăzeci de ani în care a fost lăsată în părăsire, având acoperişul în întregime degradat, iar tălpile din stejar fiind coapte, biserica a fost recuperată la iniţiativa Preasfinţitului Emilian Birdaş, care a hotărât să o refacă în incinta vechiului Schit „Sfântul Ioan Botezătorul”.
Odată cu decizia de a reconstrui aşezământul mânăstirii pe un alt amplasament, în anul 1994 biserica a fost strămutată în Valea Popii.
Construcţia biseri
cii are formă de navă, fiind alcătuită din grinzi de lemn din stejar, tălpile fiind aşezate pe o mică fundaţie de piatră.
Spaţiul este repartizat în altar, naos şi pronaos. În partea de sud a bisericii, pe toată lungimea ei, se află un pridvor deschis susţinut de 12 stâlpi din lemn, pridvorul având un parapet din scândură traforată, înalt de 80 cm. Intrarea în biserică se face prin sud, pe o uşă masivă din stejar.
Lumina pătrunde în altar prin trei ferestre mici: una la sud-est, una la est şi una la nord, naosul fiind luminat de două ferestre la sud şi alte două la nord. Ferestrele sunt duble, din lemn, cu dimensiunile de 70/40 cm.
Naosul este delimitat de pronaos prin pereţi din lemn. Bolta naosului este formată din romanate de lemn din stejar, peste care sunt aşezate scânduri de brad, groase de 5 cm. Acestea sunt izolate cu mortar de ghips şi rumeguş de 15 cm, peste care a fost aşezată hidroizolaţie.
În pronaos există tavan drept, format din grinzi de stejar şi scândură de brad, având grosimea de 5 cm. Pronaosul nu este luminat. Pe pronaos se înalţă o turlă cu baza pătrată şi cu foişorul piramidal, având un acoperiş înalt din şindrilă.
Vechea pictură a bisericii a fost realizată în tempera pe lemn şi pe pânza lipită între bârne, dar ea s-a degradat în totalitate. După ce biserica a fost strămutată pe noua vatră a mânăstirii, a fost pictată în stil bizantin, în tehnica frescă, de către pictorul bisericesc Vasile Lefter, între anii 1996-1999.
Tot atunci a fost aşezat un iconostas din lemn de stejar, realizat de sculptorul Remus Dragomir după modelul tradiţional transilvănean al sculpturii în lemn, tradiţie în care se încadrează întreaga construcţie a bisericii.
Restul mobilierului din biserică, alcătuit din laviţe, strane şi tetrapoduri, realizate în acelaşi stil, au fost executate în atelierul mânăstirii.
Pictura şi sculptura din biserica de lemn se încadrează armonios în întregul ansamblu arhitectural al acestui monument istoric.
