După Praznicul Înălțării Sfintei Cruci, încadrat de cele două duminici, începe o nouă etapă în prezentarea lucrării săvârșite de Mântuitorul Iisus Hristos. De luni încoace, Evangheliile citite la Sfânta Liturghie sunt de la Sfântul Luca, începând chiar cu ieşirea lui Hristos la propovăduire din capitolul 3. De aceea, prima duminică ce urmează Duminicii după Înălţarea Sfintei Cruci este întotdeauna Duminica a 18-a după Rusalii. Într-un fel se întrerupe aici firul Evangheliilor, iar Biserica ne oferă un nou început prin această duminică. V-am spus lucrurile acestea pentru ca să ne orientăm cu toţii mai bine și să înțelegem că în Biserică toate au o logică și un scop.
Evanghelia de astăzi le continuă deci pe cele din timpul săptămânii. Dacă nu le citim pe acestea, nu o să înţelegem prea bine rostul minunii de acum și rezultatul ei material. După ce toată lumea s-a botezat la Iordan, S-a botezat şi Hristos, iar atunci când a ieşit din apă, Dumnezeu-Tatăl a mărturisit: „Acesta este Fiul Meu cel iubit!”, pogorându-Se Duhul Sfânt peste El. Apoi Hristos este mânat de Duhul în pustie, nu înainte ca Sfântul Evanghelist Luca să prezinte genealogia Lui. Sunt frământări care se continuă în capitolele următoare, oamenii luptându-se să-L înțeleagă. Rezultatul este însă că Hristos va fi dus până pe sprânceana muntelui, unde era zidit oraşul Nazaret, pentru a fi aruncat de acolo, după ce mai înainte citise în mijlocul sinagogii din capitolul 61 de la Isaia: „Duhul Domnului este peste Mine, pentru care M-a uns să binevestesc săracilor, M-a trimis să vindec pe cei zdrobiți cu inima”, iar în încheiere spusese: „Astăzi s-a împlinit Scriptura aceasta”. Ceea ce rostise în continuare însă îi tulburase atât de mult, încât au vrut să-L omoare: „Îmi veţi spune: Doctore, vindecă-Te pe Tine Însuţi! Ceea ce ai făcut în Capernaum fă şi acum în patria Ta!” Parcă i-ar fi provocat, dar Hristos nu provoacă decât pentru a-i trezi sufleteşte pe oameni. Uneori, dacă omul este leşinat, îi dai şi palme ca să-l trezești. Hristos Se îndreaptă apoi spre Capernaum unde, într-adevăr, făcuse multe minuni și unde deja Își stabilise locul sau cartierul general de unde va porni toate. Aici, pe malul Mării Tiberiadei, Hristos face minunea de astăzi.
Ce înseamnă pentru noi acest început pe care îl prezintă Evanghelia? În primul rând, aş vrea să pun în suflet faptul că, pentru oamenii cuminţi și credincioşi, lucrurile materiale nu sunt o piedică, ci un câştig. Poţi să fii bogat sau sărac şi să te sminteşti din cauza bogățiilor, adică să te abaţi de la credinţă, şi când le ai, şi când nu le ai. Evanghelia de astăzi ne arată clar că Dumnezeu a scos atâţia peşti din acel lac când nu era vremea pescuitului, așa cum o spun nişte oameni specializaţi în ale pescuitului. Chiar și când a fost vremea potrivită pentru pescuit, ei n-au prins nimic. Cu atât mai puțin ziua, când soarele dogorea atât de mult, încât şi peştii îşi căutau un loc mai răcoros pe fundul lacului. Hristos a adunat în mrejele pescarilor atâta peşte, încât corăbiile erau aproape să se scufunde. Petru, Andrei, Iacob şi Ioan s-au raportat însă corect la Hristos, văzându-L în El pe Mesia, pe Dumnezeu. Căci numai un Dumnezeu poate să stăpânească aşa. Era o minune, nu o întâmplare. Nimănui nu i s-a întâmplat aşa ceva: să poată pescui în acea vreme, cu atât mai mult atâţia peşti.
Pentru mulți dintre noi, atitudinea lui Petru este foarte ciudată. Tocmai când avea şi ce să-I pună pe masă, Îl scoate pe Hristos din corabie: „Ieşi de la mine, Doamne, că sunt păcătos!” Petru nu se temea de vreo pedeapsă, ci se vedea nevrednic de atâția peşti, dar mai ales de prezenţa lui Dumnezeu în corabia lui. Acest lucru dovedeşte că Sfântul Petru a înţeles mesajul pe care Hristos l-a transmis mai înainte mulțimilor, inclusiv lui, atunci când le-a vorbit. Se vede că el a fost atent la acest mesaj. Aşa începe o viaţă cu Hristos.
Iată că suntem la sfârşitul acestei luni, prima din anul bisericesc, când ni se propune să începem o viață cu Hristos. După ce El a fost prezentat mulţimilor de către Ioan Botezătorul, dar în special de Tatăl cel ceresc, atunci când S-a botezat, după ce S-a dovedit ca Dumnezeu şi înaintea diavolului, căruia i-a spus: „Mergi înapoia Mea, satano!”, iar acesta s-a dus de la El, după ce a căutat să arate Cine este El în oraşul Lui, tot în Galileea, pe malul Lacului Ghenizaret, în Capernaum, a aflat patru bărbaţi care I-au înţeles mesajul, au lăsat tot şi I-au urmau Lui. Iată cum începe o viaţă cu Domnul. Ce aş putea să mai spun eu? Vă spun ce citesc de atâta timp sau ce gândesc în fiecare an, însă cel mai important este: Iată viaţa ta, dacă vrei s-o alegi! Amin.
Fragmente din predica Părintelui Ioan Cojanu la Duminica a XVIII-a după Rusalii – Pescuirea minunată (27 septembrie 2020)