♦Prin misiunea pe care marele Proroc, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului Ioan a avut-o, de a-i pregăti pe oameni şi apoi de a-L arăta pe Hristos la Iordan, el s-a înălţat până la îndumnezeire, deoarece chiar Hristos-Dumnezeu a spus despre el: „Nu există om născut din femeie mai mare decât Ioan Botezătorul!” Hristos arată cât de mare este Ioan, dar mai subliniază ceva, şi anume că El nu este născut din femeie, ci din fecioară. Pentru că El era şi Om adevărat, şi Dumnezeu adevărat după fire. Această chemare a omului de a participa la lucrarea de mântuire este calea cea mai firească a îndumnezeirii. De aceea, întotdeauna după praznicele mari, noi îl sărbătorim în a doua zi pe cel implicat, denumind sărbătoarea „soborul” sfântului respectiv. Ce înseamnă deci Soborul Sfântului Ioan Botezătorul? Că şi noi suntem chemaţi la aceeaşi lucrare de mântuire, pe aceeaşi cale pe care a mers Ioan Botezătorul, făcând sobor în jurul lui şi slujindu-L pe Hristos în vederea mântuirii noastre şi a întregii lumi.
♦Pentru orice om care îşi pune în mod serios problema mântuirii sufletului său, Sfântul Ioan Botezătorul este un model de vieţuire. Sigur, mai ales pentru noi, călugării, şi în mod cu totul special pentru pustnici. În ce priveşte misiunea pe care o facem, noi, slujitorii Noului Testament, diaconi, preoţi şi episcopi, îl avem înainte pe Sfântul Ioan Botezătorul ca pe cel care pregăteşte poporul, astfel încât acesta să-L poată vedea pe Dumnezeu, şi-L arată apoi oamenilor. Sigur, există o legătură directă, indispensabilă, între viaţa şi misiunea lui. În primul rând, dacă el însuşi nu L-ar fi văzut în Hristos pe Dumnezeu, nu L-ar fi putut arăta oamenilor. Şi, în al doilea rând, dacă viaţa lui nu ar fi fost atât de înaltă, nu s-ar fi putut ridica la vederea lui Dumnezeu şi la împlinirea misiunii sale înaintea Lui. De aceea, pentru noi, preoţii, Sfântul Ioan Botezătorul este atât model de vieţuire, cât şi de misiune. Dar nu numai pentru noi, preoţii, ci, cum am spus, pentru tot credinciosul care îşi pune serios problema mântuirii.
♦Iubiţii mei, mântuirea este cea mai serioasă problemă a vieţii, nu numai a celei veşnice, ci şi a vieţii de aici. Omul care nu se preocupă de suflet şi nu îşi lucrează mântuirea, îşi pierde sensul vieţii. Se încurcă în hăţişul falsităţilor de tot felul şi ajunge să se mintă singur că e bine, frumos şi plăcut. Este un hăţiş care îl împiedică să meargă înainte şi să vadă chemarea pe care i-o face Dumnezeu. Da, El le-a făcut pe toate să fie bune foarte, cum a spus după ce le-a creat. Şi nu putem să spunem că omul nu este bun şi plăcut, dacă ştim să descoperim în el ceea ce a pus Dumnezeu atât de bun şi de frumos. Nu de aceea ne-a făcut Dumnezeu pe pământ, să trăim într-un hăţiş şi să ne încurcăm unii pe alţii, ci să ne ajutăm, văzându-L pe Dumnezeu în oameni şi în tot ce a creat El. Veţi zice că atunci toate celelalte lucruri rămân la periferia vieţii noastre. Nu, iubiţii mei, ci rămân acolo unde le este locul.
♦Iată ce frumos încheie Biserica sărbătorile Arătării Domnului. Nu numai că S-a arătat la Betleem şi apoi la Iordan, ci Dumnezeu ni S-a dăruit nouă. Sigur, în prima fază, până începem să ne dumirim, să ne dăm seama cu cine suntem şi pe cine avem înainte, trebuie să-L primim prin vedere, să ne umplem de bucuria vederii Lui. Şi, în mod firesc, dacă suntem plini de bucuria că L-am cunoscut pe Dumnezeu, atunci vom vrea mai mult: să fim lângă El, să ne alipim de El, să ne unim cu El. Este ca o altoire. A te altoi înseamnă a te răni împreună cu celălalt. Ca Dumnezeu să locuiască în tine, trebuie să te răneşti şi tu cu dragostea pentru El, cum şi El S-a rănit cu dragostea pentru tine. Dragostea răneşte? Întotdeauna. Nimeni nu vrea să înţeleagă că a iubi înseamnă a te lăsa rănit, dar acesta e un adevăr de care toată lumea dă. Problema este că s-ar putea să fii rănit degeaba. Ceea ce ne oferă Hristos în aceste zile este faptul că S-a rănit pentru noi şi vrea să fie cu noi. Vreau să vin în viaţa ta, vreau să fiu ceea ce este firesc să fiu: Viaţa ta, Lumina ta, Bucuria ta – iată ce ne spune Hristos. Iată ce a fost pentru Ioan Botezătorul şi ce ne învaţă el că poate fi pentru fiecare dintre noi.
♦De aceea, iubiţii mei, Sfântul Ioan Botezătorul nu numai că ni-L arată pe Hristos, ci ni-L şi oferă. „La praznicul ce a trecut Prunc Te-am văzut, iar la acesta de acum desăvârşit Te vedem”, cum spune Biserica la sfinţirea Aghiasmei Mari. Şi noi Te primim prin Sfintele Taine în firea noastră, în trupul nostru, în sângele nostru, ca să fii Viaţa noastră, Mântuirea noastră, Bucuria şi Lumina noastră. Amin.
Fragmente din predica Părintelui Ioan la Duminica după Botezul Domnului şi Soborul Sfântului Ioan Botezătorul (7 ianuarie 2018)