„Viaţa Sfântului Ioan Botezătorul întrece înţelepciunea omenească şi cunoştinţa îngerilor şi covârşeşte cu tărie toată puterea cuvintelor” (Sf. Ioan al Evhaitelor) „Viaţa lui Ioan, proroc înainte de naştere şi mai presus de proroci: (…) trăind doar lui Dumnezeu, văzându-L doar pe Dumnezeu, făcându-L pe Dumnezeu propria sa desfătare.” (Sf. Grigorie Palama)
————————————-
(Propunere de lectură: „Canoane de rugăciune la Sfântul Ioan Botezătorul”, Editura Doxologia, 2021)
Anul acesta, Praznicul Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul uneşte liturgic întemeierea Bisericii (Cincizecimea) şi plinirea ei (Duminica Tuturor Sfinţilor). „Nu s-a ridicat între cei născuţi din femei unul mai mare decât Ioan Botezătorul” (Matei 11, 11), ne-o spune Însuşi Domnul. Ioan „nu a fost numai Înaintemergătorul lui Hristos, ci şi al Bisericii Lui, şi mai ales al vieţuirii noastre” (Sf. Grigorie Palama).
Propunerea noastră de lectură pentru această săptămână este o carte ce cuprinde „canoane de rugăciune la Sfântul Ioan Botezătorul”. Este al VII-lea volum al seriei „Imnografie bizantină” din colecţia „Viaţa în Hristos” a Editurii Doxologia. Monahia Parascheva Enache (traducătoarea) şi Părintele Dragoş Bahrim (îngrijitor al ediţiei) au reunit într-un singur volum un triptic de imnografie: Sfântul Ierarh Ioan al Evhaitelor (sec. XI), Sfântul Ierarh Andrei al Cretei (sec. VII – VIII) şi Sfântul Grigorie Palama al Tesalonicului (sec. XIII – XIV). Rezultatul este vrednic de laudă.
Cine au fost cei trei autori? Trei Sfinţi prăznuiţi de Biserică. Sfântul Andrei Criteanul (4 iulie) este învăţătorul pocăinţei şi autorul „Canonului cel Mare” rostit solemn în joia a cincea a Postului Mare. Sfântul Grigorie Palama (14 noiembrie şi a doua Duminică a Postului Mare) este apărătorul învăţăturii isihaste despre curăţire, luminare şi îndumnezeire a omului, sinteza teologică a Bisericii. Sfântului Ioan Mavropous, Episcopul Evhaitelor (5 octombrie), ultimul mare imnograf bizantin, îi datorăm Praznicul cinstirii în sobor a Sfinţilor Trei Ierarhi (30 ianuarie). El a compus canoane în cinstea Domnului nostru Iisus Hristos, în cinstea Maicii Domnului, a Sfântului Ioan Gură de Aur, a Sfântului Nicolae, a Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, către îngerul păzitor etc. Călugărit în Mânăstirea Petra din Constantinopol, închinată Sfântului Ioan Botezătorul, se retrage la bătrâneţe din scaunul vlădicesc al Evhaitei la mânăstirea de metanie. Evlavia sa către Botezătorul Domnului s-a concretizat prin alcătuirea a 11 canoane în cinstea Sfântului Ioan.
Ce este un canon? Astăzi este considerat una din piesele de bază ale Slujbei Utreniei şi mulţi Părinţi ai Bisericii au scris canoane la praznice sau la Sfinţi. Născut în tradiţia liturgică palestiniană, canonul a dobândit repede prestigiu prin Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul. Deşi Bizanţul, prin Sfântul Roman Melodul, este considerat creatorul condacului, specie imnografică cu conţinut doxologic, totuşi canonul se impune cu repeziciune în slujbele întregii Biserici de Răsărit devenind parte importantă a Utreniei. Cel mai cunoscut şi mai iubit canon este Paraclisul Maicii Domnului, creaţie de secol XII – XIII.
Deşi cele 13 (11 + 2) canoane sunt propriu-zis rugăciuni, ele sintetizează sub formă poetică evlavia către Sfântul Ioan Botezătorul temeluită pe cuvântul Sfintei Scripturi, dar şi pe învăţătura duhovnicească a Bisericii.
„Urmare a nepăsării mele, răul obicei a născut deprinderea, nu bună, care, întărindu-se cu timpul, mă strâmtorează ca o a doua fire”. Hristos, „Viaţa cea enipostaziată”, vine şi vindecă sufletul „înnebunit după materie”. Înaintea Lui merge Ioan, „înger purtător de trup”, a cărui inimă curată e „sipet de miruri ale Duhului Sfânt”. El propovăduieşte pocăinţa, „unda tainică a nectarului străpungerii”, care „ţine picioarele sufletului de la alunecarea în păcat”. Sfântul Ioan, „hierofant al harului”, nu a fost „atras de fluierele sirenelor-plăceri”, ci s-a arătat „nicovală neîndoită şi neştirbită”. De aceea a fost ales „luminos vestitor al nunţii şi dumnezeiesc vornicel al Mirelui pentru Biserica neamurilor cea nuntită cu Hristos”. Deşi este „minunea minunilor”, viaţa Sfântului Ioan Botezătorul „întrece înţelepciunea omenească şi cunoştinţa îngerilor şi covârşeşte cu tărie toată puterea cuvintelor”, ea rămânând dreptar şi măsură pentru cei ce doresc mântuirea, viaţă în „ziua aceea nesfârşit de nesfârşită” a veşniciei.
Poate fi o carte de rugăciuni o propunere de lectură? Desigur, însă această carte nu va sta pe raftul bibliotecii, ci alături de „Ceaslov„, „Psaltire”, „Acatistier” şi, neîndoielnic, alături de „Sfânta Scriptură”. Recomandarea noastră este un bun instrument de pregătire pentru praznicul ce se apropie. O fericită întâlnire a rugăciunii cu tămâia cuvântului Scripturii, cu nevoinţa duhovnicească în straiul de sărbătoare al limbii liturgice.
Ierom. Gavriil Fărcaş
Mânăstirea „Sf. Ioan Botezătorul” – Alba Iulia