♦În Evanghelia de astăzi, Hristos aproape că intră în jocul tuturor. La prima vedere ni se pare că El a cedat. Diavolii Îl roagă să îi trimită în turma de porci. Îi trimite. Cei care au pierdut porcii, Îl roagă să plece din ţinutul lor. El pleacă. Şi totuşi, Hristos caută calea la care noi, oamenii, poate nu ne-am fi gândit: să respecte şi libertatea omului. Dacă cineva nu vrea să mă vadă, de ce să îl oblig? Hristos caută şi libertatea omului, şi nici nu renunţă să-i mai dea alte şanse. Cel vindecat nu numai că beneficiază de tămăduire, scăpând de draci, dar, mai mult decât atât, se împărtăşeşte de prezenţa lui Hristos. El Îl cunoaşte pe Hristos, ajunge să-L recunoască în Acesta pe Fiul lui Dumnezeu. Motiv pentru care vrea să-I devină ucenic şi să nu se mai despartă de El. Şi, aşa cum nouă ni se pare de multe ori, Hristos face tocmai pe dos şi de data aceasta. Păi, dacă pe cei care Te alungă îi asculţi, pe cel care Te roagă să-l iei cu Tine, de ce nu-l iei?
♦Iată, iubiţii mei, pe lângă apostolatul cunoscut de noi – cei doisprezece Apostoli, cei şaptezeci de ucenici, episcopii şi preoţii hirotoniţi de Apostoli ca urmaşi ai acestora până astăzi, chemaţi să facă apostolat, să meargă din casă în casă, să vorbească cu fiecare suflet, să-L împărtăşească pe Hristos oamenilor –, mai există alt apostolat cu un rol foarte important: acela de a ajunge acolo unde nu poate ajunge nici episcopul, nici preotul, unde nu poate ajunge nici Hristos, pentru că îi respectă omului libertatea. Nouă ni se pare că Hristos îl refuză pe cel tămăduit. Nu-l refuză, ci îi dă de înţeles altceva: „Tu vrei să fii cu Mine. Iată cum poţi să fii cu Mine: tu să Mă porţi cu tine, nu Eu să te port pe tine. Du-te în cetatea ta, unde Eu nu pot să intru, fiindcă M-au dat afară, şi spune-le cât bine ţi-a făcut Dumnezeu. Vorbeşte adevărul, spune ce-ai simţit şi ce-ai trăit”.
♦Iubiţii mei, e foarte important să înţelegem ce aşteaptă Hristos de la noi. Nu ce a aşteptat de la Apostoli, ce le-a cerut lor şi ce au făcut ei. Nu. Dacă nu facem legătura cu ce ne cere nouă Hristos, ce aşteaptă El de la noi şi ce putem face, dacă nu înţelegem care sunt vremurile, că şi în aceste vremuri există soluţie pentru mântuirea noastră şi a altora, înseamnă că Evanghelia nu este actuală. Însă Hristos nu numai că este actual; Hristos, fiind veşnic, Acelaşi este ieri, astăzi şi în veci. De aceea Evanghelia nu trebuie actualizată, ci trebuie trăită. Putem folosi cuvântul „a actualiza”, dar nu în sensul de a o adapta, ci de a o trăi. Îndrăcitul din pericopa de astăzi trăia Evanghelia. El îşi trăia experienţa lui cu Dumnezeu şi propovăduia această experienţă. Iată ce i-a cerut Hristos: nu să spună literal tot ce a predicat El, ci să devină apostol în ţinutul Gherghesenilor, unde nici Hristos n-a putut intra.
♦Şi pentru noi problema cea mai importantă este faptul că Hristos trebuie să devină viaţa noastră. Numai aşa Evanghelia este proaspătă, devine vie. Vestea cea bună vine din inimă, dintr-un suflet viu, în care Hristos este Stăpân. O astfel de viaţă nu poate fi trecută cu vederea, chiar dacă este refuzată. Cum va spune Hristos, este ca şi lumina care se pune în sfeşnic şi care luminează; n-ai ce face. Chiar dacă vrei s-o stingi, cu cât sufli în ea, cu atât arde mai tare; se topeşte mai repede, dar luminează mai mult. Aşa a fost jertfa Martirilor, sângele Martirilor, care a devenit sămânţa creştinilor. Nu numai Apostolii au propovăduit. Da, ei au avut o misiune, aşa cum astăzi au episcopii şi preoţii, dar nu numai ei, ci cu toţii mărturiseau, şi o făceau cu viaţa lor. Aceasta a fost pecetea adevărului Evangheliei: oamenii erau dispuşi să trăiască pentru Hristos şi să moară pentru El. E foarte important să ştim că toţi o făceau nu pentru alţii, ci pentru ei, pentru că aşa simţeau, pentru că aşa le spunea Hristos. Acel om din pericopa de astăzi, trimis de Hristos în cetate, nu s-a gândit să fie apostol, nu s-a gândit să convertească, nu s-a gândit la cei din cetate, ci la el, că nu vroia să se despartă de Hristos. Şi, dacă Hristos nu i-a spus: „Vino după Mine!”, el a înţeles clar că i-a spus: „Du-Mă cu tine în cetate!” Hristos ne spune şi astăzi fiecăruia dintre noi: „Du-Mă cu tine la casa ta şi spune cât bine ţi-a făcut ţie Dumnezeu!”
Fragmente din predica Părintelui Ioan Cojanu la Duminica a XXIII-a după Rusalii – Vindecarea demonizatului din ţinutul Gherghesenilor (25 octombrie 2015)