Biserica ne cheamă astăzi să participăm la una dintre cele mai importante sărbători, Pogorârea Sfântului Duh, sărbătoare împărătească şi, mai mult, apogeul împlinirilor aşteptate de poporul Israel şi de întreaga lume. Dacă prin înălţarea Sa la ceruri, Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a dus firea omenească asumată de El în sânul Sfintei Treimi, făcându-l pe om şezător de-a dreapta Tatălui, prin trimiterea Sfântului Duh, El continuă lucrarea de mântuire şi de îndumnezeire a omului. Mulţi dintre Sfinții Părinți, dintre Părinţii contemporani şi teologi ţin să sublinieze că astăzi este începutul Bisericii. Este bine de amintit acest lucru, pentru că Biserica instituită de Hristos pe Cruce îşi începe activitatea în ziua Cincizecimii, când Duhul cel Preasfânt Se coboară peste Sfinţii Ucenici şi Apostoli ai Domnului.
Primul semn al prezenţei Duhului Sfânt în viaţa lor este acela că le dispare frica. Un sentiment pe cât de ciudat, pe atât de uşor folosit de către vrăjmaşul, frica nu este îndepărtată însă de obrăznicie, ci doar camuflată de îndrăzneala peste măsură sau, cum o mai numim noi, tupeu. Omul fricos este manipulat, dar nu de ceilalţi, ci de un duh sau de mai multe duhuri rele, în primul rând de duhul mândriei. Le spun adeseori studenţilor şi elevilor, care acum sunt în examene şi pentru care ne rugăm, că, dacă le este frică şi au emoţii peste măsură, acestea nu sunt de la Dumnezeu, ci din mândrie. Ei nu vor să se facă de ruşine sau nu vor să ia o notă mai mică pentru că au părere foarte bună despre ei şi nu vor să-şi strice imaginea. Sigur că aceea este o mândrie, aş zice, nevinovată sau foarte puţin vinovată. Însă întotdeauna diavolul mândriei vine în tandem cu deznădejdea. Exact ceea ce mărturisea Sfântul Siluan Athonitul după ce diavolul a venit la el, prima dată spunându-i că nu e bun de călugăr şi mai bine să-şi ia femeie, să muncească şi să bea, iar a doua oară, pentru că Sfântul Siluan nu-l ascultase, spunându-i că este mai bun decât toţi, că posteşte mai mult, că munceşte mai mult, că este cel mai ascultător. Fiind foarte sănătos la cuget, mintea lui nefiind cuprinsă de patimi şi de justificarea păcatelor, l-a întrebat pe diavol când a spus adevărul, iar acesta a răspuns că el nu spune niciodată adevărul. Iată cât de simplu a putut Sfântul Siluan să dea pe faţă un duh rău, care, de altfel, ne stăpâneşte pe toţi, însă pe noi nu ne duce la extreme, ci găseşte alte lucruri mărunte, care nu sunt foarte clare, cu care să ne abată de pe calea mântuirii.
Duhurile trebuie deosebite şi lămurite, fără să ne temem de ele, chiar de duhurile răutăţii, care nu au putere asupra noastră decât în colaborare cu noi. Este foarte important să ştim ce duh ne poartă mintea, inima sau chiar paşii. Pentru a putea înţelege şi deosebi duhurile, avem nevoie de lumină, de Duhul lui Dumnezeu, Care este călăuzitor. De aceea, în Evanghelia de astăzi Îl auzim pe Hristos spunând, chiar în ziua cea mare a praznicului Cincizecimii la evrei: „Dacă este cineva însetat, să vină la Mine şi să bea!” Şi arată Hristos că „izvoare de apă vie vor curge din pântecele” celui ce crede în El. Veţi zice: De ce nu este suficient cuvântul lui Dumnezeu? Hristos, Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu, S-a întrupat, ne-a vorbit, ne-a dăruit Evanghelia. Pentru că, dacă asculţi, trebuie să şi înţelegi. Şi înţelegerea întotdeauna este în duh, aşa cum spune Hristos: „Litera ucide, duhul face viu”.
Întâlnim foarte des şi parcă tot mai des, în ultimii ani chiar exagerat, o diferenţă de prăpastie între generaţii. Da, întotdeauna cei tineri au avut alte idei, însă, stând în familie, deprindeau duhul acesteia şi începeau să înţeleagă cuvintele sau faptele ce se petreceau acolo. Cutremurul care a cuprins de câteva sute de ani Europa tinde să cuprindă şi răsăritul Europei, şi România, aducând nu un duh nou, pentru că diavolul este bătrân și acum se manifestă printr-un duh de împotrivire. Şi nu este numai o împotrivire firească venită din neînţelegere, din faptul că tinerii încă n-au ajuns la experienţa şi înţelegerea lucrurilor din punct de vedere sufletesc. Nu, ei vor să le consume pe acestea la nivelul minţii, ignorând că inima are şi ea drepturile şi raţiunile ei. Înnoirea omului este necesară nu numai cu fiecare generaţie, ci cu fiecare an sau cu fiecare ceas, pentru toţi, şi ea se face în duh, căci duhul este cel care înnoieşte. Cuvântul lui Dumnezeu rămâne neschimbat, însă înţelegerea lui înnoieşte firea fiecăruia dintre noi.
Acest duh de împotrivire care se abate peste noi se exprimă uneori chiar şi în ce privește Biserica. Veţi zice: Simţim aceasta, dar ce este de făcut? În primul rând trebuie să ştim că Duhul Sfânt este nevăzut, ba mai mult, că şi lucrarea Lui este nevăzută. Dar cum lucrează El în raport cu această împotrivire? Roadele Duhului se văd, chiar dacă lucrarea Lui este nevăzută. Iar roadele Duhului sunt: dragostea, bucuria, îndelunga răbdare, nerăutatea, facerea de bine, credinţa, înfrânarea. „Împotriva unora ca acestea”, spune Apostolul, „nu este lege.” Pe de altă parte, şi poate mai important pentru fiecare credincios, pentru că ceea ce am spus înainte poate fi la nivelul mărturisitorilor şi sfinţilor, dacă noi simţim astăzi că un tânăr nu mai are busolă, nu ar trebui să ne mire acest lucru, pentru că şi noi, când eram la vârsta lor, eram debusolaţi. Dar ar trebui să ne cutremure gândul că lucrătorii Duhului Sfânt sunt tot mai puţini. Nu vorbesc neapărat de preoţi, călugări sau episcopi, şi de aceştia, ci de bătrânii noştri. Dacă Occidentul a fost condus de capi ai Bisericii, Răsăritul creştin a fost condus de bătrâni. Patericul nu este altceva decât o carte a bătrânilor care prin apoftegme, iar nu prin sentinţe, ne transmite până astăzi duhul părinţilor, al bătrânilor. Fiecare dintre noi ar trebui să avem astfel de apoftegme ale părinţilor sau ale bătrânilor noştri, pe care nu numai să le transmitem generaţiilor tinere, dar pe care ar trebui să le punem în inimile noastre. Aşa devenim bătrâni, altfel nu vom fi decât îmbătrâniţi în rele. Prezenţa bătrânilor arată prezenţa vădită a lucrării Duhului Sfânt. Acolo este transformarea legii în duh. Despre acest duh spune Hristos că face viu. Cum am observat şi observăm în fiecare zi, nu numai că legile umane, chiar şi legile divine, când sunt judecate după literă, ucid nu neapărat trupeşte, ba chiar tot mai puţin trupeşte, ci ucid sufleteşte. Legi şi litere aflăm de multe ori pe buzele celor vârstnici, care în tinereţe au fost cum au fost şi acuma dau lecţii. Nu, dacă nu ai Duh în tine, atunci nu ai viaţă şi, dacă nu ai viaţă şi îţi deschizi gura, rişti să iei viaţa altora, chiar pe a celor tineri.
Este firesc ca duhul schimbării să fie peste noi, dar oare se întâlneşte adierea Duhului Sfânt printre noi? Nu în duhul tinereţii este puterea, ci în Duhul Sfânt. Sunt tineri care se ridică ca nişte monştri, dar nu sunt de vină ei, căci nu ei aduc duhul, ei aşteaptă însetaţi să primească această adiere a duhului. Fiecare dintre cei care suntem în biserică am avut o mamă sau o bunică ce ne-a învăţat să ne rugăm, poate tocmai pentru că nu ne-a spus niciodată aceasta, ci pentru că se ruga ea cu adevărat. Le tot spun tinerilor: Când te rogi, ştii că vorbeşti cu Cineva? Şi mă gândesc acum dacă n-ar trebui să le spun şi bătrânilor lucrul acesta. De aceea, dragii mei, să începem de la relaţia noastră cu Dumnezeu şi o să vedem că cei tineri însetaţi de Duhul Sfânt vor înţelege, chiar dacă ne vor critica. A, da, noi nu vrem să ne schimbăm imaginea. Suntem bătrâni urâţi, sluţiţi, cărora ne cad dinţii pentru că am mâncat prea mult. Însă imaginea adevărată este a duhului cu care ştii să zâmbeşti, cu care ştii să ierţi, cu care ştii să uiţi păcatele, dacă tot ne-a dat Dumnezeu puterea de a uita la bătrâneţe. Dacă am sta mai mult cu Dumnezeu, Duhul Sfânt ar veni peste noi şi L-am simţi că lucrează în noi, dar roadele Lui le-ar simţi şi cei din jurul nostru. Aşa cum spunea Apostolul Pavel, ei ar simţi, dragostea, bunătatea, îndelunga răbdare, nerăutatea, facerea de bine, credinţa, înfrânarea, curăţia. Iar împotriva unora ca acestora nu numai că nu există lege, dar nu există putere a vreunui duh rău. Amin.
Fragmente din predica Părintelui Ioan Cojanu la Praznicul Pogorârii Sfântului Duh – 16 iunie 2019