Biserica ne învaţă să punem început bun în fiecare zi, cu atât mai mult în această primă zi din an, în care avem sărbătoarea Tăierii Împrejur a Domnului. La opt zile de la naștere, pruncul era tăiat împrejur și devenea membru al poporului ales și, într-un fel, fiu al lui Dumnezeu. Era un început. Fiul lui Dumnezeu, Care era născut din veci din Tatăl, S-a întrupat din Sfânta Fecioară Maria și a devenit Fiu al Omului. Prin tăierea împrejur, Fiul Omului devine din nou Fiul lui Dumnezeu. Biserica marchează acest eveniment printr-un praznic, fără a concura cu sărbătoarea civilă a Anului Nou. Dimpotrivă, Biserica pune astăzi accentul pe ceea ce este esenţial pentru noi, şi anume ne îndeamnă să folosim această zi ca pe un început și să înnoim relaţia noastră cu Dumnezeu.
În viaţa civilă, acest început de calendar ne obligă la multe bilanţuri. Biserica a încercat întotdeauna să încarce de viață sufletească evenimentele sociale, chiar și politice. Uneori a mers atât de departe, încât din sărbători păgâne a făcut unele dintre cele mai importante praznice creştine. Tot așa și de Anul Nou, când de obicei facem un bilanț, Biserica ne cheamă să îl facem şi duhovniceşte, asigurându-ne însă că mai important decât ce a fost este proiectul pentru anul pe care îl începem acum.
De aceea, să ne facem și un plan duhovnicesc, chiar dacă unii veți zice că tot nu vom reuşi să-l împlinim. Ba vom reuşi. Condiţia este să fim mai aproape de Dumnezeu. Mai mult, dacă vom reuşi duhovniceşte, va fi bine şi material. Deși ni se pare că în anul care a trecut am avut necazuri și nu am progresat, să observăm cum am trecut prin acestea. Dacă am fost mai aproape de Dumnezeu, nu numai că am trecut mai uşor, dar ne-am și folosit de acele probleme, chiar materiale. Biserica Ortodoxă are o ierarhie a valorilor materiale și spirituale, dar nici nu separă, nici nu amestecă ceea ce este pieritor şi ceea ce este veşnic. Pentru că iată ce spune Hristos: „Faceţi-vă prieteni din lucrurile lui mamona”, adică din cele trecătoare.
În fiecare an trecem printr-un ciclu duhovnicesc al sărbătorilor, la care revenim mereu, ca într-o spirală, pentru a pune început relației noastre cu Dumnezeu. În acest ciclu duhovnicesc sunt angajate, ca într-un dans ritual, şi lucrurile materiale. Nădăjduim ca într-o zi să fie un început care să nu se mai termine şi în care să putem spune: Iată, toate s-au făcut noi! Amin.
Fragmente din predica Părintelui Ioan Cojanu la Praznicul Tăierii Împrejur a Domnului (1 ianuarie 2019)