Pentru noi, creştinii, Înălțarea Sfintei Cruci ar trebui să fie piatră de hotar, mai ales că această sărbătoare a fost așezată la începutul anului bisericesc. În tradiția populară, Înălțarea Sfintei Cruci avea înainte o perioadă de post. Până astăzi, unii din creștini leagă cele două sărbători în care se ţine post: Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul şi Înălțarea Sfintei Cruci, prin zile de post. Așa începe de altfel lumea: prin post şi prin jertfă.
Încă de la început, jertfa nu a fost nici de animale, nici de roade ale pământului, ci a fost jertfa de sine, după modelul lui Iisus Hristos, Fiul Tatălui ceresc, Mielul lui Dumnezeu, jertfit de la întemeierea lumii de nimeni altcineva decât de Sine. El S-a jertfit pe Sine. De aceea, Sfânta Cruce este simbolul cel mai mult amintit în Sfintele Scripturi, în special în Vechiul Testament. Tot ceea ce se întâmplă acolo simbolizează Sfânta Cruce, începând de la lemn până la șarpele de aramă, de la construcţie până la binecuvântări, la lupta poporului Israel și biruința lui prin mâinile ridicate ale lui Moise. Toate vorbesc despre Sfânta Cruce.
Chiar dacă oamenii înțeleg sau nu, ei nu se pot feri de cruce. Însă unii înțeleg cuvântul crucii și nu semnul, alții înțeleg doar semnul și nu lemnul. Ceea ce ar trebui să înțelegem cu toții este că Hristos S-a identificat cu tot ceea ce înseamnă cruce. Mai mult, așa a venit la noi. Şi mai mult, așa ne cheamă la Sine: „Dacă vrea cineva să vină la Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea sa şi să-Mi urmeze Mie”.
Dacă în Vechiul Testament, crucea era simbolizată și prin jertfe de animale, de pâine, de untdelemn sau de vin, în Noul Testament, Hristos restrânge Crucea Sa și crucea noastră numai la jertfa de sine și la ceea ce este direct legat de jertfa de sine. Jertfesc pâinea pe care eu trebuie s-o mănânc. Nu pot să fac jertfă de pâine fără să mă înfrânez, adică nu dau pâine din prisosul meu, după ce eu m-am săturat. Rămășițele care cad de la masa stăpânilor nu sunt jertfă. Așa încât Hristos lămurește tot Vechiul Testament și dă direcția Noului Testament prin jertfa Sa.
Cum S-a înălțat Hristos pe Sine? Jertfindu-Se. Sigur că trebuie să subliniem faptul că Hristos S-a înălțat prin jertfă pentru noi. El, ca Fiu al lui Dumnezeu, nu avea nevoie de o astfel de înălțare. Deci, dacă Hristos S-a înălțat pe Sine pentru noi, socotind că nu este altă cale mai potrivită de a Se uni cu noi decât prin jertfă, dacă Hristos ne cheamă pe aceeași cale ca să ne înălțăm spre El prin jertfă, oare cine mai poate lua în discuție jertfa Domnului? Că sunt suferințe, că este umilință? Păi tocmai aceasta este jertfa.
Până astăzi, Hristos Se umilește jertfindu-Se pe masa Sfântului Altar. El nu vine triumfător, ci în chipul cel mai smerit. Este mai smerit decât al unui prunc, mai smerit decât al unui miel, mai smerit decât al unui tâlhar. El vine în chipul pâinii și al vinului. De ce? Ca să ne fie nouă mai ușor să ne smerim, să ne jertfim şi să ne unim cu El.
Iată câteva gânduri pe care am vrut să vi le pun la suflet în această zi, în care, cu post și rugăciune, prin jertfă și gândurile cele mai smerite, încercăm să ne înălțăm mintea, inima și întreaga noastră viață spre Crucea Domnului nostru Iisus Hristos. Amin.
Fragmente din predica Părintelui Ioan Cojanu la Înălţarea Sfintei Cruci (14 septembrie 2021)