♦Ne aflăm în Duminica Sfintei Maria Egipteanca, ultima din cele cinci duminici care fac parte din Postul Mare și care ne pregătesc pentru a-L putea întâmpina pe Hristos și a intra împreună cu El în Ierusalim. Această etapă pregătitoare accentuează tot mai mult, cu fiecare duminică, marele plan al lui Dumnezeu. Dintru început aş vrea să subliniez, fără a speria pe cineva, că el este opus planurilor noastre, ale celor care vorbim sau care ascultăm cuvântul Lui. Observăm şi în Evanghelia de astăzi că Hristos este în afara planurilor noastre şi aşteaptă ca noi să intrăm în planul Lui. Aceasta este a treia oară când Hristos le prezintă ucenicilor Săi acest plan. Sigur, am putea spune că Domnul prezintă această situaţie ca fiind planul diavolului, care unelteşte, creează intrigi și situaţii de aşa manieră, încât să-şi atingă scopul, şi anume acela de a-L duce pe Hristos în iad. Îi avea acolo pe Adam şi Eva, pe Avraam şi pe toţi patriarhii, pe proroci, mai puţin pe Moise şi pe Ilie, dar cu toţii aşteptau acolo ca Hristos să deschidă raiul. Diavolul mai avea însă nevoie de o achiziţie. Dacă Fiul lui Dumnezeu S-a făcut om, diavolul avea tot dreptul să-L ducă la iad. Cu cât mai repede, cu atât nu i-ar mai fi stricat planurile lui pe pământ, chiar dacă acestea erau vremelnice.
♦Şi care este planul nostru? Să dobândim Împărăţia, să avem și noi un locşor acolo, dacă se poate. Iată ce socoteau apostolii: să dobândească o funcţie, chiar una mai mare, de prim-ministru sau de co-regent. Dacă Hristos este Împărat, să fie și ei câte un împărat mai mic, un locţiitor. Veți zice că numai Iacob şi Ioan voiau așa. Nu, toţi se gândeau la fel. Atunci când află că Iacob şi Ioan vor să fie unul de-a dreapta şi altul de-a stânga, ceilalţi apostoli se supără. De ce? Pentru că voiau şi ei. Îi putem condamna? Nu. Evanghelia de astăzi nu vrea să ne prezinte un subiect pentru care noi să fim analişti politici, ci unul în care să ne vedem. Este foarte ușor să analizăm, căci noi judecăm ușor și tot așa de ușor greșim, dar este foarte greu să ne includem în planul lui Dumnezeu. Hristos le spune: „Nu ştiţi ce cereţi. Puteţi, oare, voi să beţi paharul?” Ei răspund: „Putem”. Hristos nici aici nu-i contrazice, deşi le arată că nu pot: „Îl veţi bea”, într-adevăr, dar nu că puteţi voi. Observaţi cât de delicat este Hristos cu ei. Totuşi, nu-i cruţă. Hristos le spune adevărul, dar nu tăios. Noi, preoţii, suntem tăioși. De multe ori mă văd că vorbesc așa tăios, de parcă aş fi Ioan Botezătorul. Aceasta pentru că sunt bădăran. Dacă aş avea delicateţea lui Hristos, n-aş cruţa pe nimeni în a-i spune adevărul, dar aş cruţa în a fi tăios.
♦„Paharul pe care Eu îl beau îl veţi bea, cu botezul cu care Eu Mă botez vă veţi boteza, dar a şedea de-a dreapta şi de-a stânga Mea nu-Mi este îngăduit să dau”, le spune Hristos ucenicilor Săi. Nu că nu vrea, ci că nu Îi este îngăduit. Veţi zice că este „predestinat”. Nu, dragii mei. Este vorba de a avea rânduială, nu predestinaţie. Dumnezeu ştie – aceasta înseamnă preştiinţă. A rândui ceva înseamnă cu mult mai mult decât a şti ceva înainte. Hristos vrea să spună că totul este în rânduială. Chiar şi Jertfa de pe Golgota, chiar şi planul diavolului, chiar şi dezordinea pe care o face diavolul între ucenici, pe toate le aşază Dumnezeu în rânduială. Aceasta este una din tainele cele mai importante la care trebuie să luăm aminte în aceste zile.
♦De trei ori, în situații diferite, dar toate foarte bine aşezate în context, Hristos le vorbeşte ucenicilor despre Patima Sa. De ce? Ca să-i pregătească. Dragii mei, cea mai mare lucrare a Bisericii este pregătirea. Eu zic că toată lucrarea Bisericii este o pregătire. Până şi Sfânta Împărtăşanie, pentru care noi ne pregătim, este tot o pregătire. „Dă-ne nouă să ne împărtăşim cu Tine mai adevărat în ziua cea neînserată a Împărăţiei Tale”, spune preotul la sfârşitul Liturghiei, după ce se împărtășește. Aşa creşte Împărăţia lui Dumnezeu, dinlăuntru în afară. Poate aţi observat că aşa cresc toate, şi plantele, şi omul. Uitaţi-vă la o varză: nu se adaugă frunze, ci ele se dezvoltă. Aşa trebuie să crească Hristos în noi. Aşa trebuie să lumineze Hristos: înlăuntru şi apoi în afară. Aşa trebuie să curăţească Hristos: mai întâi partea dinlăuntru şi apoi cea din afară.
♦Taina spre care ne îndreptăm este cu totul diferită de gândirea noastră. Hristos ne cheamă să gândim invers decât am gândit până acum. Şi iată ce spune El în concluzie. Văzând că toţi ucenicii s-au supărat pentru că nu le-a făcut voia, Hristos îi lămureşte: Cei mai mari ai voştri vă stăpânesc. Şi împăraţii, cei care vă conduc, vă exploatează. Între voi să nu fie aşa. Spunând aceasta, îi pregăteşte ca să fie conducători. Ei vor fi cei mai mari. Toţi vor fi ca unul. Şi iată cum le spune Hristos să fie – ca El: „Care vrea să fie mai mare între voi să fie sluga celorlalţi; și care vrea să fie întâi între voi să fie slujitorul tuturor. Că şi Fiul Omului n-a venit ca să I se slujească, ci ca El să slujească şi să-Şi dea sufletul răscumpărare pentru mulţi”.
♦Unul din marii noștri profesori de teologie, explicând că Hristos a propovăduit într-o perioadă în care existau oameni care nu mai valorau nimic sau foarte puţin, spune că Dumnezeu vrea ca acei oameni să capete și ei valoare. Adică, dacă vrei să fii stăpân, trebuie să te pui în locul robului și să plăteşti astfel preţ de răscumpărare. Exista pe atunci posibilitatea să ceri eliberarea acelui om şi să devii tu rob în locul lui. Asta face Hristos în aceste zile.
♦Iacob şi Ioan n-au făcut altceva decât să-I dea lui Hristos prilejul de a-Și expune planul Său în toată profunzimea. Poate unii vor întreba ironic: Şi a reuşit? Da, Hristos a reușit să-l expună, însă cei care n-au reuşit au fost ucenicii. De aceea, Hristos le și atrage atenţia când îi întreabă: „Puteţi să beţi paharul Meu şi să vă botezaţi cu botezul Meu?” Ei nu vor putea atunci, dar, cum spune Hristos, paharul Lui îl vor bea şi cu botezul Lui se vor boteza. Iacob va fi primul care va bea paharul lui Hristos şi se va boteza cu botezul sângelui după ce Hristos va învia și Se va înălţa la ceruri, iar Duhul Sfânt Se va pogorî. Iată cu câtă forţă şi precizie, dar şi cu câtă delicateţe, expune Hristos taina.
♦Mă rog lui Dumnezeu ca în aceste zile să vă pot spune cu aceeaşi delicateţe care este planul Lui și dumneavoastră să puteți înţelege, chiar dacă este împotriva planurilor noastre, pentru ca împreună să putem bea paharul pe care Hristos l-a băut şi să ne botezăm cu botezul cu care El S-a botezat. Amin.
Fragmente din predica Părintelui Ioan la Duminica a V-a din Postul Mare – A Sfintei Maria Egipteanca (5 aprilie 2020)