♦Bucuria Praznicului Naşterii Domnului se adună împreună cu cea a Botezului Domnului ca într-un mănunchi în mărturisirea marelui şi ultimului Proroc al Vechiului Testament, Sfântul Ioan Botezătorul. Ce ştim noi despre Ioan Botezătorul? Dumnezeu l-a vestit prin proroci ca fiind înger în trup şi unicul Lui trimis pentru a propovădui prezenţa Dumnezeului celui viu, întrupat şi coborât în apele Iordanului. Dacă Sfânta Treime este temelie a relaţiei întru smerenie, prin deşertare de sine, iată că Biserica ni-l pune astăzi înainte pe Sfântul Ioan Botezătorul ca model în ce priveşte relaţia sa cu Dumnezeu, dar şi ca îndrumător şi îndreptător al poporului lui Dumnezeu spre o relaţie sinceră, curată şi roditoare cu El. Numai aşa putea poporul lui Israel să fie pregătit pentru venirea Domnului şi pentru vederea Dumnezeului celui viu.
♦Ioan este cel în care se împlinesc cererile tuturor drepţilor şi prorocilor din Vechiul Testament. Dacă Moise şi Ilie I-au cerut lui Dumnezeu să-I vadă faţa, Ioan Botezătorul este cel în care se împlineşte această cerere. Dacă până acum Dumnezeu S-a arătat doar în ghicitură sau în umbră, de data aceasta Dumnezeu Îşi arată faţa, atât cât poate omul să o vadă, prima dată la Betleem, apoi la Iordan şi pe urmă pe Golgota. A vedea faţa lui Dumnezeu şi a nu muri presupune însă o condiţie, anume pregătirea. De aceea, a vedea faţa lui Dumnezeu înseamnă ca mai înainte să ne arătăm noi faţa lui Dumnezeu, prin pocăinţă.
♦Mântuitorul ne arată lămurit în predica de pe munte că cei curaţi cu inima Îl vor vedea pe Dumnezeu. Este un atribut pe care Sfântul Ioan Botezătorul îl are în mod plenar. Aş vrea să mai subliniez un fapt: Dumnezeu Îşi arată bunăvoinţa în anumite condiţii, aşa cum a spus Preacurata Fecioară Maria: „Dumnezeu a căutat spre smerenia roabei Sale”. Iată a doua însuşire a Sfântului Ioan Botezătorul. Foarte rar aceste două însuşiri se găsesc împreună. Pe omul care ajunge să se vadă pe sine ca fiind curat la inimă, diavolul îl momeşte cu mândria. Astfel de oameni întâlnim chiar în biserică. Hristos ne atrage atenţia la acest lucru prin una dintre cele mai importante pilde adresate celor ce merg la biserică, pilda vameşului şi a fariseului.
♦Ce înseamnă pentru noi să ne păstrăm smerenia în curăţie? Cum putem noi observa dacă nu suntem în înşelare atunci când vedem că am evoluat duhovniceşte şi dacă nu suntem în pericol să cădem în mândrie? Ioan Botezătorul ne arată aceasta atunci când spune răspicat: „Eu am trebuinţă să fiu botezat de Tine!” Adică: Tu eşti Cel care trebuie să mă botezi pe mine. Eu sunt robul Tău, eu am nevoie de botezul Tău, căci eu prin Tine sunt. Iată primul semn că noi suntem pe cale şi că ceea ce vedem în noi este real: să le vedem pe toate ca venind de la Dumnezeu şi numai de la El. Iar al doilea pas firesc este să vedem slava lui Dumnezeu. Acesta este scopul vieţii noastre. Să ne bucurăm şi noi, cum a spus Sfântul Ioan Botezătorul atunci când a fost întrebat: „Dar tu cine eşti?” Să dorim şi noi să fim prieteni ai Mirelui celui ceresc, ca să ne bucurăm de slava lui Dumnezeu şi de toată frumuseţea arătării Sale. Amin.
Fragmente din predica Părintelui Ioan Cojanu la Soborul Sfântului Ioan Botezătorul (7 ianuarie 2020)