♦Pe tot parcursul istoriei creştine, de două mii de ani încoace, mulți aleși ai lui Dumnezeu, episcopi, preoţi și credincioşi, s-au făcut adeseori „privelişte îngerilor şi oamenilor” numai pentru că au rămas statornici cuvântului lui Dumnezeu. Putem astfel spune că, pentru noi, praznicul de astăzi nu este altceva decât chipul desăvârşit al Vechiului Testament, al Drepţilor şi al Prorocilor, care prin tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul se identifică cu Hristos. Așa cum a făcut în această lume, Sfântul Ioan Botezătorul va merge înaintea Domnului și prin coborârea lui la iad, pentru a duce şi celor de acolo vestea mântuirii. De aceea, socotim că apogeul propovăduirii îl atinge Sfântul Ioan Botezătorul prin praznicul de astăzi.
♦Iată cum ar trebui să înţelegem noi misiunea și propovăduirea creştină. Hristos a spus: „Dacă M-au prigonit pe Mine, şi pe voi vă vor prigoni; dacă au păzit cuvântul Meu, şi pe al vostru îl vor păzi”. A treia variantă nu există la El. Vai de noi, propovăduitorii, şi vai de noi, creştinii, dacă într-o lume, în care nu este ascultat cuvântul lui Dumnezeu, oamenii ne vor zice: „Bine, bine”. Dacă o lume care nu ascultă cuvântul Lui nu ne prigoneşte, înseamnă că nu mai suntem ai lui Hristos și că am devenit slugi ai stăpânitorului acestei lumi.
♦Cuvântul lui Dumnezeu este nu marginalizat, ceea ce ar fi foarte frumos spus, ci este respins tot mai mult în această lume, astfel încât semnul că suntem pe calea cea bună este fie prigoana, fie ascultarea de cuvântul lui Dumnezeu. Nu există o altă cale, decât dacă vom trăda credinţa şi, în loc să fim prigoniţi cu Hristos, Îl vom prigoni şi noi pe Hristos. Ori urcăm cu Hristos pe Cruce, ori suntem în ceata celor ce-L răstignesc.
♦Observăm pe zi ce trece că apele se limpezesc și se separă. Nu este prima dată. Să fie sfârşitul lumii? Da, sunt semnele sfârşitului, dar „sfârşitul nu va fi curând”, așa cum a spus Domnul. Au fost prigoniri ale creştinilor în primele trei sute de ani de creştinism. Au fost prigoniri ale vieţii creştine şi după aceea, pentru adevărurile de credinţă. Au fost prigoniri şi în perioada musulmană, şi în ultimul secol al mileniului doi. Ceea ce se întâmplă acum cu Europa s-a petrecut și acum opt sute de ani cu Imperiul Bizantin. Să ne amintim numai de martiriul Brâncovenilor, ca dovadă a ceea ce spunea Hristos: „Dacă M-au prigonit pe Mine, şi pe voi vă vor prigoni”.
♦Oare trebuie să ne pregătim și noi de martiriu? Nu, dragii mei. Mai întâi trebuie să ne pregătim ca să nu devenim călăi ai propriei credinţe, să nu ne lepădăm noi de Hristos şi de cuvântul Lui. Unde? Nu pe stradă, nu în biserică, ci în sufletele noastre. Să păzim cuvântul lui Dumnezeu și să nu-L prigonim pe Hristos. Domnul să aibă loc larg în inimile noastre, nu loc strâmt sau chiar deloc.
♦Iată ce ni se cere şi nouă: Să nu tăiem capul Sfântului Ioan și să nu oprim gura aceluia care ne vesteşte adevărul, chiar dacă o face într-un fel incomod pentru noi. Amin.
Fragmente din predica Părintelui Ioan Cojanu la Praznicul Tăierii Capului Sfântului Ioan Botezătorul – 29 august 2019