♦Biserica noastră îl prăznuieşte astăzi pe unul dintre cei mai mari sfinţi, Sfântul Ierarh Nicolae, Arhiepiscopul Mirelor Lichiei, făcător de minuni care, în secolul al IV-lea, a participat la cele mai importante momente ale Bisericii, dovedind astfel că Dumnezeu l-a ales ca să lucreze prin el. Pe cât de simplă, pe atât de complexă şi de profundă a fost viața lui. Înţelegem de ce a fost profundă, pentru că el trăia în Hristos şi cu Hristos trăia în Dumnezeu. A fost și complexă, deoarece la Sfântul Nicolae întâlnim cele două dimensiuni opuse ale unui conducător: autoritatea şi blândeţea. Altfel spus, autoritate prin blândeţe și bunătate. Astfel, Sfântul Ierarh Nicolae s-a impus atunci când nimeni nu l-a înţeles. Când, chiar cei mai cuminţi şi sfinţi episcopi de la Sinodul I ecumenic l-au exclus, neînțelegându-l, Hristos l-a readus ca pe unul prin care El voia să lucreze. De aceea, Sfântul Nicolae rămâne pentru noi model și simbol al bunătăţii, al milostivirii, al blândeţei şi al autorităţii.
♦În Sfântul Ierarh Nicolae Îl putem recunoaște pe Hristos, Dumnezeul nostru, pe Mielul şi Păstorul. Nu întâmplător, mulți oameni identifică arătarea Sfântului Nicolae cu cea a lui Dumnezeu, pentru că el a ajuns de la chipul lui Hristos la asemănarea cu El, Care la rândul Său este chipul Tatălui. Cum se poate ajunge aici? Prorocul Isaia a spus despre Mântuitorul: „ca un miel spre junghiere S-a adus”. Oare Mielul merge El spre junghiere? Da, dragii mei. Nu Își deschide glasul. Nu că nu-L doare, ci Își asumă. Asumarea jertfei este, de altfel, rostul vieţii noastre. Spuneam şi cu altă ocazie că lupta are origine religioasă. Omul simte nevoia să lupte, să se bată. Problema cea mare şi unica problemă în acest sens este că greşim terenul de luptă, singurul în care întotdeauna avem sorţi de izbândă: propriul nostru suflet.
♦Jertfa trebuie să fie de sine. Şi aici nu merge cu învăţături, cu îndemnuri, ci numai cu propriul exemplu. De aceea, El nu-Şi deschide gura. Nici păstorul nu îndeamnă oile, ci el merge înainte, iar oile merg după el. Păstorul se jertfeşte pe sine, aşa cum spune Hristos în Evanghelia lui Ioan: „Păstorul cel bun îşi pune viaţa pentru oile sale. Eu sunt Păstorul cel bun şi cunosc oile Mele şi ele Mă cunosc pe Mine. Aşa cum Mă cunoaşte pe Mine Tatăl, şi Eu cunosc pe Tatăl”. Prin aceste cuvinte, Hristos ne arată că modelul jertfei Păstorului îl avem în sânul Sfintei Treimi. Numai aşa poţi să Îl cunoşti pe Tatăl, dacă te revelezi tu Tatălui. Numai așa poți să cunoști pe cineva, dacă te goleşti de tine și dai totul dinăuntrul tău, apoi te umpli de cunoaşterea celuilalt. Aceasta este, de altfel, „taina cea din veac ascunsă şi de îngeri neştiută”. Îngerii n-au cunoscut că ar exista în sânul Sfintei Treimi chenoza Persoanelor divine, prin care fiecare renunţă la Sine în favoarea celorlalte două Persoane. De altfel, prin întrupare şi jertfa de pe Golgota, Hristos readuce pe pământ modelul de vieţuire cu Dumnezeu. Aceasta este toată taina.
♦Singura cale de a trăi normal, firesc, în lumea aceasta şi de a dobândi viaţa veşnică este aceea de a trăi împreună cu Dumnezeu, aşa cum oile trăiesc în jurul păstorului, aşa cum ucenicii lui Hristos trăiau ziua şi noaptea în jurul Dascălului lor, aşa cum Adam a fost sădit de Dumnezeu să trăiască în jurul pomului vieţii, răstignindu-se pe sine. Aşa cum şi Dumnezeu Se jertfeşte, fiind înjunghiat ca Miel, făcându-Se cel mai mic, astfel încât să îndrăzneşti să te îndrepţi spre El.
♦După modelul lui Hristos, Mielul şi Păstorul, Sfântul Nicolae are o blândeţe fără de margini şi o autoritate neclintită. Viața lui ne este propusă ca model de către Biserică de o mie şapte sute de ani, atât nouă, creştinilor, în primul rând, dar şi lumii întregi, şi conducătorilor de țară, şi societăţilor. Se spune până astăzi că nu există altă variantă. Oamenii caută, dar își dau seama că şi capitalismul este falimentar, ducând din când în când la revoluţii, chiar la dezastre. Ca să nu mai vorbim despre alte sisteme sociale, comunismul sau, mai departe, liberalismul. Biserica propune fiecăruia dintre noi și întregii lumi această variantă a vieții Sfântului Nicolae: fiecare să trăiască în preajma lui Dumnezeu şi să devină atât miel, cât şi păstor cu o blândeţe dumnezeiască şi, în acelaşi timp, cu o autoritate neclintită. Amin.
Fragmente din predica Părintelui Ioan Cojanu la Praznicul Sfântului Nicolae – 6 decembrie 2019