Acest mare Sfânt al Bisericii s-a mutat la Domnul în 6 decembrie 343 și de atunci praznicul lui tot crește. Este drept, unii dintre noi suntem îngrijorați, căci parcă nu mai seamănă cu Sfântul Nicolae. Totuși, el este prăznuit și în lumea necreștină sau în cea descreștinată. Veți zice că este doar din interes comercial. De obicei, comerțul se orientează spre lucruri sensibile, exploatând din punct de vedere material chiar partea spirituală. Ceea ce însă ar trebui să ne îngrijoreze pe noi, creștinii, care căutăm să înțelegem și să urmăm viața Sfântului, este nu numai motivul pentru care se întâmplă lucrurile acestea, ci și faptul că Sfântul Nicolae este văzut dintr-o altă perspectivă, din afara Bisericii, iar noi, care suntem înlăuntrul Bisericii, nu înțelegem ce se întâmplă.
Sfântul Nicolae depășește uneori granițele credinței mărturisite de noi tocmai pentru că nu găsește la noi râvna de a-l urma. Ce înseamnă să-l urmezi pe Sfântul Nicolae? Să fii bun în mod necondiționat. Să faci binele nu pentru tine, nici măcar pentru celălalt, ci pentru Dumnezeu, așa încât să nu te atingă niciun rău. Până și asprimea Sfântului Nicolae este văzută ca o manifestare a bunătății lui.
Praznicul Sfântului Nicolae este atât de important în vremea Postului Nașterii Domnului nu numai pentru că în această perioadă s-a mutat la Domnul, ci și pentru că prin trecerea lui la Domnul ne pregătește și pe noi pentru a-L primi. Atât de ușor ne scapă pregătirea aceasta, încât, dacă am conștientiza, ar trebui să fim foarte neliniștiți. Atât de ușor putem rata Praznicul Nașterii Domnului! Suntem noi importanți, sunt ai noștri importanți, sunt părerile și comoditățile noastre importante, orice este important, numai Cel ce vine nu are importanță pentru noi. Și nu e vorba de a înțelege ca păgânii cuvintele Domnului: „Dacă ați făcut unuia din acești prea mici ai Mei, Mie Mi-ați făcut”. Dacă păgânii îi vor binecuvânta pe creștini, vor fi binecuvântați și ei. Mai mult decât aceasta, nouă ne cere Hristos să-i iubim pe dușmani. Pentru ce? Ca să-L înțelegem pe Domnul și să nu-L pierdem. Și dacă nu putem? Atunci să-L rugăm pe El ca să ne ajute, căci El aceasta vrea – să ne ajute. De aceea și vine.
Iată ce a însemnat pentru Sfântul Nicolae viața cu Hristos și ce înseamnă pentru noi pregătirea de a fi cu El. Acesta este motivul pentru care Biserica noastră acordă o atât de mare importanță Praznicului Sfântului Nicolae. El este mai mult decât un model. El devine pentru creștini, dar și pentru necreștini, dumnezeu. Dacă Hristos a spus: „Cel ce M-a văzut pe Mine L-a văzut pe Tatăl”, tot așa cel ce l-a văzut pe Sfântul Nicolae L-a văzut pe Tatăl cel ceresc. De altfel, aceasta este și tradiția. În iconografia noastră, acel moș cu barbă albă nu este Dumnezeu, ci Sfântul Nicolae. Și în arătările pe care le aveau, oamenii socoteau că-L văd pe Dumnezeu atunci când îl vedeau pe Sfântul Nicolae, pentru că era cu totul detașat de lume, chiar când era implicat în ea. Și era în întregime dezlipit de lume, fiindcă era cu totul lipit de Dumnezeu. Și aceasta, pentru că se făcuse disponibil pentru El. Iată cum să trăim și noi Postul Crăciunului și iată de ce Biserica ne propune o astfel de viețuire. Amin.
Fragmente din predica Părintelui Ioan Cojanu la Praznicul Sfântului Nicolae – 6 decembrie 2021