Așa cum spune Sfântul Apostol Pavel, „cele ce se văd sunt vremelnice, iar cele ce nu se văd sunt veșnice”. Astăzi, Biserica ne îndreaptă atenția spre cele ce nu se văd, adică spre Împărăția lui Dumnezeu, în care sunt miliarde și zeci de miliarde de Puteri cerești, și mai mult decât orice număr pe care omul poate să-l gândească. Aceasta înseamnă Împărăția lui Dumnezeu. Este drept că atunci când vorbim de cele nevăzute, noi ne gândim la două lumi: cea a îngerilor din Împărăția lui Dumnezeu și cea a îngerilor căzuți. În ceea ce-i privește pe aceștia din urmă, Apostolul Petru ne avertizează că noi cu ei ne luptăm.
Hristos ne învață să ne adresăm Tatălui ceresc astfel: „Tatăl nostru, Care ești în ceruri”, adică în cerurile cerurilor, cele mai presus de ceruri. După cum ne spune Biserica, sunt nouă ceruri. Tatăl cel ceresc se află în ceruri împreună cu îngerii cei buni care au rămas în jurul Lui. Al doilea lucru pe care Hristos ne învață să-l cerem este să se sfințească numele Său. Numele lui Dumnezeu se sfințește dacă aducem Împărăția lui Dumnezeu în viața noastră. Și cum facem aceasta? După modelul îngerilor, am zice noi, de fapt chiar după modelul lui Hristos, Care zice mai departe: „facă-se voia Ta” și ne arată cum să facem voia lui Dumnezeu: potrivind voia noastră după voia Lui, așa cum este în cer.
Iată cât de mult ne învață Biserica despre raportarea noastră la lumea îngerilor. Veți zice: Și atunci de ce ne tot gândim la diavoli? De ce chiar Apostolul Petru ne spune că lupta noastră nu este împotriva trupului și a sângelui, ci împotriva duhurilor răutăților celor din văzduh? Ba mai mult, chiar pe îngeri îi vedem îmbrăcați în ostași înarmați cu săbii. Arhanghelii Mihail, Gavriil și Rafail sunt numiți arhistrategi, adică generali de oști. Înțelegem deci că există o luptă, atât în cer, cât și pe pământ. La Botez, preotul se roagă pentru cel ce se botează ca Dumnezeu să-l facă ostaș nebiruit față de cei ce luptă împotriva lui. Deci, când ne botezăm, noi devenim ostași ai lui Hristos. De asemenea, îmbrăcămintea călugărului este de ostaș, așa cum învață Apostolul Pavel că trebuie să ne îmbrăcăm cu toate armele unui ostaș: coiful mântuirii, platoșa dreptății, sabia duhului. Toate acestea sunt arme. Da, aceasta este Biserica. De aceea se și vorbește despre cetatea lui Dumnezeu. Este drept că în această cetate luptele nu sunt așa cum le știm noi. Și aici este cheia.
Noi, care ne socotim ortodocși și considerăm că avem Legea lui Hristos, greșim grav când ne luptăm cu alții. Noi trebuie să luptăm cu noi înșine. Veți zice că atunci ce rost au platoșa, coiful, sabia? Tocmai. Nu trebuie să te aperi de alții, ci de tine. Observăm în iconografia bisericii că, de cele mai multe ori, atât sfinții sunt îmbrăcați militari, cât și îngerii, iar în turla bisericii și preoții. Ei sunt într-un război cu sine, de a se supune lui Dumnezeu slujindu-L, astfel încât voia lui Dumnezeu să devină voia lor într-o luptă cu sine, și atunci lupta rămâne numai duhovnicească. Vă spuneam în duminica vindecării demonizatului din Gadara că Hristos biruie fără să Se lupte cu duhurile necurate. Acestea Îl mărturisesc și ascultă de El. Lupta lui Hristos este cu Sine. Nu este o luptă seacă, cu mori de vânt, ci o luptă foarte precisă, ca a unui ostaș care știe unde să lovească. Se luptă în a împlini voia lui Dumnezeu.
Vă amintiți cum, la un moment dat, patriarhul Iacob din Vechiul Testament ajunge să se lupte cu Dumnezeu. Atunci când a plecat spre Mesopotamia, un singur lucru L-a rugat pe Dumnezeu: să fie cu el. Și Iacob a văzut cum s-a deschis cerul și cum urcau îngerii lui Dumnezeu. Deci urcarea spre Dumnezeu este singura condiție pe care El ne-o pune ca să fie cu noi. Este vorba de urcarea minții și a simțurilor, dar mai întâi a minții, a părții nevăzute. Acolo trebuie să fim noi atenți, la lumea inteligibilă, cum o numesc Sfinții Părinți, nu la cea sensibilă. Sigur că și aceasta are rolul ei, dar ea vine după noi. Singurul lucru pe care omul trebuie să-l aibă în vedere și singura lui luptă este să-și supună mintea lui rațiunii lui Dumnezeu, să-și supună voința lui voii lui Dumnezeu.
Iată spre ce trebuie să privim ca să-i vedem pe îngeri. Iată de ce îi cinstim pe aceștia. Iată de ce trebuie să fim și noi ostași. Cine era comandant de oști? Omul care asculta de împărat. Iar ostaș devenea cel care asculta de comandantul său. Nu pentru că se bătea bine, ci pentru că asculta și se bătea după regulile jocului. Așa încât iată că nici nu mai trebuie să vorbim despre draci, pentru că nu ei ne interesează, ci să ascultăm de Cel care ne conduce, de Hristos. Și cum facem aceasta? Ascultând de îngeri, care la rândul lor ascultă de arhangheli, și așa mai departe în cele nouă cete, în cele nouă ceruri, până la Dumnezeu Care șade pe heruvimi și pe tronurile cerești. Iată ce trebuie să devină un creștin: să-L poarte pe Hristos și, prin El, să-L poarte pe Tatăl în lume. Așa le spune Mântuitorul apostolilor: „Ca, văzând ei faptele voastre cele bune, să-L slăvească pe Tatăl vostru din ceruri”. Iată de ce este atât de importantă nu numai sărbătoarea de astăzi, ci și atenția pe care trebuie s-o avem la îngeri, la cele nevăzute și inteligibile. Să nu mai fim atât de sensibili la cele sensibile, cu atât mai puțin la cele ale altora. Nici chiar la cele ale noastre n-ar trebui să fim atât de sensibili.
Iată ce libertate ne dă Hristos! Dacă nu ești liber față de tine, înseamnă că deja ai fost cucerit de diavolul. Acesta nici nu-ți cere să faci ceva pentru el, ci tot pentru tine să faci. „Gândește cu mintea ta!”, îți spune el. Parcă ar fi o expresie pe care o auzim la o televiziune: „Gândește liber!” Noi trebuie să gândim ca Hristos Care S-a supus Tatălui și pe Care, din acest motiv, Îl slăvesc Puterile cerești. De altfel, însăși căderea îngerilor a încetat când Arhistrategul Mihail a zis: „Să stăm bine, să luăm aminte!” De aici vine și numele lui. Dacă Rafael înseamnă „tămăduitorul lui Dumnezeu”, iar Gavriil, „luptătorul lui Dumnezeu, puterea lui Dumnezeu”, Mihail înseamnă „Dumnezeu este aici”. Prezența lui Dumnezeu ne face să stăm bine. Deci nu să stăm bine prin noi înșine, ci în Dumnezeu. Și cum să stăm bine în Dumnezeu? Cum le-a spus Apostolul Pavel galatenilor: Avându-L înaintea ochilor noștri pe Iisus Hristos răstignit. Amin.
Fragmente din predica Părintelui Ioan Cojanu la Praznicul Sfinților Arhangheli (8 noiembrie 2021)