♦Biserica i-a cinstit pe sfinţii săi dintru început, un obicei moştenit, de altfel, încă din Vechiul Testament, însă ţinând cont de observaţia pe care Hristos a făcut-o fariseilor. El le-a atras atenţia că ei îi cinstesc pe proroci şi le zidesc mormintele celor pe care părinţii lor i-au ucis, arătând prin aceasta că şi ei s-au făcut părtaşi la uciderea lor. Dacă în Biserica creştină se moşteneşte deci cinstirea oamenilor drepţi, Hristos ne atrage şi nouă atenţia că cea mai mare cinstire pe care o putem aduce sfinţilor este să le păstrăm memoria şi să le urmăm credinţa prin faptele noastre.
♦Sfinţii Trei Ierarhi s-au impus în Biserică, iată, de peste o mie cinci sute de ani, ceea ce s-a datorat faptului că viaţa lor a fost în Duhul lui Hristos, adică plină de Duh Sfânt. Viaţa lor a fost o urmare a Aceluia pe Care Îl mărturiseau şi Îl propovăduiau. Sigur că nici Sfinţii Trei Ierarhi nu au fost lipsiţi de prigoană, însă ei au fost prigoniţi de cei ce se abăteau de la dreapta credinţă şi în acelaşi timp au fost cinstiţi încă din viaţă de cei ce-I urmau cu adevărat lui Hristos.
♦În primul rând aş vrea să reţinem faptul că învăţătura acestor Părinţi ai Bisericii s-a impus prin viaţa lor curată, plină de Duh Sfânt şi fapte bune, ca următori ai Domnului. În al doilea rând, cinstirea sfinţilor o facem şi noi urmându-le credinţa. Degeaba le cinstim memoria, dacă nu le urmăm credinţa, căci astfel, chiar dacă ei nu mai sunt în viaţă, nu facem altceva decât să-i prigonim şi să-i ucidem în conştiinţa noastră. Este foarte adevărat că în noi se dă o luptă, dar să căutăm ca Hristos să fie biruitor. Să căutăm ca învăţătura împărtăşită de Hristos în Biserică prin sfinţii Săi să fie vie pentru noi.
♦Iată ce înseamnă pentru noi Sfinţii Trei Ierarhi: mărturisitori ai dreptei credinţe, mari dascăli ai lumii şi ierarhi, aşa cum îi numeşte Biserica, cei care au contribuit în mod categoric la statornicirea dreptei credinţe. Însă dreapta credinţă trebuie să însemneze pentru noi viaţa noastră. Căci Sfinţii Trei Ierarhi s-au sacrificat pentru dreapta credinţă nu numai primind prigoana din partea celor eretici, ci în special supunându-se în fiecare clipă adevărurilor lui Hristos, cuvântului lui Dumnezeu. Dacă ei aşa ne-au transmis dreapta credinţă, iată că şi noi suntem chemaţi să îi cinstim îmbrăţişând această credinţă, sacrificându-ne nu numai patimile, ci uneori şi nevoile noastre, şi comoditatea noastră; sacrificându-ne nu numai păcatele, ci uneori chiar dorinţele noastre cele mai bune, pentru a păstra dreapta credinţă. Astfel îi vom cinsti şi pe ei, dar vom transmite şi mai departe, urmaşilor noştri, o credinţă dreaptă, sfântă şi vie. Amin.
Fragmente din predica Părintelui Ioan Cojanu la Praznicul Sfinţilor Trei Ierarhi (30 ianuarie 2020)