Părintele Ioan: Smerenie şi jertfă

♦Biserica pune astăzi început unei noi perioade din viața noastră liturgică, și anume cea a Triodului. Timp de zece săptămâni suntem chemați să trăim altfel, angajându-ne mai mult în viața liturgică. Acest drum duhovnicesc începe cu o scurtă pildă a Mântuitorului, prezentată de Sfântul Evanghelist Luca. Hristos o rostește pentru că îi vedea pe unii dintre cei ce erau în jurul lui purtându-se cu superioritate şi dispreţuindu-i pe ceilalţi. Erau farisei, care făceau parte dintr-o clasă sau, am zice noi, un partid religios.

♦În primul rând, ca să înţelegem pilda aceasta, trebuie să ţinem seama de faptul că fariseii depăşeau chiar şi legea. Dacă iudeii aveau o singură zi de post pe an, fariseii posteau de două ori pe săptămână. „Doamne, Îți mulțumesc că nu sunt ca ceilalți oameni, răpitori, nedrepţi, desfrânaţi, sau ca acest vameș; postesc de două ori pe săptămână”, spune fariseul. Dacă iudeii dădeau zeciuială din untdelemn, grâu şi vin, fariseii dădeau din toate. „Dau zeciuială din toate”, zice el. Deci fariseul depășea orice rânduială. Nu numai că nu făcea rele, ci făcea lucruri bune. Oare nu acesta este idealul oricărui creștin și în ziua de astăzi? Despre vameș ce să spunem? Acum noi știm că vameșii sunt cei care iau impozite de la cei care vin din străinătate. Pe vremea aceea, vameşii luau impozite de la conaționalii lor, pentru stăpânirea romană. Important este că acest om era disprețuit şi aproape că nu era suportat acolo, în biserică. De ce? Pentru că era socotit spurcat.

♦În al doilea rând, să fim atenți puțin la faptul că ei se roagă cu voce tare în templu. Pe atunci, aşa se rugau iudeii și chiar şi astăzi ei se roagă cu voce ridicată. Noi ne rugăm mai mult în taină. Este o rugăciune mai fierbinte, poate. Întâlnesc şi eu oameni care îmi spun că nu se pot ruga în gând, ci numai cu voce tare, dar ei sunt excepții. La iudei era regulă. Mai mult, fariseii se rugau, când venea momentul, oriunde se aflau, chiar în piață.

♦Apoi, al treilea lucru pe care ar trebui să-l avem în vedere este faptul că ei au urcat la templu să se roage într-un anumit moment. La evrei, cele mai importante momente din fiecare zi erau dimineața și seara. Mulți mergeau la templu să se roage pentru păcatele lor atunci când se aducea jertfă mielul ca ardere de tot. În fiecare dimineață se aducea un miel de un an, fără meteahnă, sănătos, ca ardere de tot pentru păcatele săvârșite de tot poporul peste noapte. Seara aduceau din nou ca jertfă un miel, pentru păcatele săvârșite de tot poporul peste zi. Iudeii se duceau să se roage pentru iertarea păcatelor lor, astfel încât jertfa respectivă să fie și pentru ei. Este foarte bine că fariseul s-a dus la templu, însă a ratat motivul, uitând pentru ce s-a dus. El nu trebuia decât să spună: Doamne, iartă-mi și mie păcatele! Spun unii din părinții care se ocupă de traduceri că textul ar fi astfel la vameș: „Doamne, fii milostiv” în sensul de „fii jertfă pentru mine”. Pe când fariseul tot zicea, şi avea multe de spus. De altfel, sună frumos să zici: „Îți mulțumesc, Doamne!” Pentru ce? Nici măcar pentru că m-ai iertat sau m-ai ajutat, ci pentru că eu nu sunt așa, ci altfel. Adică tu, fariseule, nu vii pentru păcate? Ce cauți tu aici? Tu ești prea bun pentru noi. Tu poți singur. De ce să mai vii? Iată de ce el s-a întors mai puțin îndreptat sau mai nedreptățit. Dar nimeni nu l-a nedreptățit, ci el singur a făcut-o, pentru că a ratat ocazia să i se ierte păcatele.

♦Observăm că în această pildă nu avem două personaje, ci trei. Ca şi în pilda fiului risipitor, unde animalul de jertfă este singurul care salvează situația, dintr-o nenorocire făcând o petrecere. Mielul de la templu este protagonistul pildei de astăzi. Hristos nici nu-l amintește. Iudeii știau, nu era nevoie să le amintească. Mielul făcea slujba. Oamenii care veneau nu trebuiau să săvârșească alt ritual. Singurul ritual era junghierea mielului de jertfă. Și cine era Mielul? Hristos. În capitolul 18 al Evangheliei de la Luca, din care face parte această pildă, Hristos amintește de două ori de jertfa Sa. El este Mielul lui Dumnezeu, Care vine spre jertfă. Hristos Se jertfește și ne cheamă să ne raportăm la El, la Mielul de ispășire. Vameșul tocmai aceasta Îi cere: „Fii Tu şi Ispășitorul meu, Mântuitorul meu!”

♦Iată, dragii mei, în ce cheie ar trebui citită Evanghelia de astăzi. Și atunci eu cum să vin în fața lui Dumnezeu? Să-L aduc jertfă ca pe un animal, cum au făcut arhiereii, saducheii și fariseii? Ce să fac eu? Să mă aduc pe mine jertfă! Dar jertfa mea nu este primită, fiindcă sunt păcătos. Atunci cum să aduc eu jertfă? Prin înfrânare. Pâinea pe care trebuie s-o mănânc, o aduc jertfă lui Dumnezeu. Sursa vieții mele fizice o aduc la altar, ca să devină sursa vieții mele duhovnicești. Pîinea devine Hristos, Care devine ispășirea mea. Fii Tu mie Ispăşitorul meu! Ca să fim corecţi, toți iudeii care erau conștienți de ce se întâmplă acolo așa se rugau, bătându-şi piepturile și spunând: Miluiește-mă pe mine, păcătosul! Fii și ispășirea mea! Așa se rugau lui Dumnezeu, ca să primească mielul de jertfă.

♦Acum, când Dumnezeu devine animalul de jertfă, coborându-Se în animalitatea noastră, ce putem face decât un prim pas prin angajarea noastră sufletească în perioada aceasta a Triodului. După ce va începe Postul, va fi angajat și trupul. În săptămâna care urmează avem dezlegare la toate, ca să ne putem axa pe partea sufletească. Iată ce ne cere Evanghelia de astăzi. Să nu ne lăsăm inima să se înalţe pentru că am făcut vreun bine. Sunt nimic, Doamne, înaintea Ta. Nu am nici măcar statut de animal. Acesta sunt eu.

♦Astfel începe perioada Triodului, cu primele trei săptămâni care ne pregătesc de post, când ne vom angaja şi trupeşte în viaţa duhovnicească. O să vedeți că, dacă în aceste trei săptămâni încercați să vă angajați sufletește, postul va fi atât de uşor, încât de la sine veţi simți nevoia să mâncaţi mai puţin şi numai de post. Iar atunci când Hristos va intra în Ierusalim, veţi simţi că vreţi să intraţi în jertfă, mergând cu Hristos spre jertfa Sa. Amin.

Fragmente din predica Părintelui Ioan la Duminica a XXXIII-a după Rusalii – A vameşului şi a fariseului (21 februarie 2021)