Duminica după Nașterea Domnului ne pune înainte un eveniment destul de tulburător, dar foarte important pentru noi, prin care ni se arată cum s-a raportat lumea de atunci la Hristos, dar atrăgându-ne atenția și la felul cum se raportează lumea de astăzi la El și implicit cum poate să Se raporteze Dumnezeu la unii ca noi. După ce magii au ajuns să-L întâlnească pe Fiul lui Dumnezeu, noul Împărat al lui Israel, ei s-au pregătit pentru întoarcerea spre împărățiile lor. Drumul lor trecea prin Ierusalim, Betleemul fiind la câțiva kilometri de acesta. Însă ei au primit prin vis sfatul de a nu se întoarce prin Ierusalim, adică pe la Irod, ci de a alege o altă cale, pentru că Irod caută să ia viața Pruncului. Nu înseamnă că astfel ei evitau planul lui Irod, dar pericolul era ca acesta să le ia și viața lor. De aceea, îngerul îi îndeamnă să meargă pe altă cale în țara lor.
Cât de delicat ne ocrotește Dumnezeu! De câte ori noi căutăm să-L protejăm pe Dumnezeu, să-L ascultăm și să nu-L întristăm, de atâtea ori ne protejăm pe noi. Credeți că putem noi să-I facem ceva lui Dumnezeu, în afară de a-L întrista pentru că ne vede căzuți? Nu, iubiții mei. Toate călcările de porunci au repercusiuni asupra propriei noastre vieți, poate și asupra vieților semenilor noștri. Însă și pe acestea Dumnezeu le întoarce în bine, dacă oamenii aceștia sunt credincioși.
Așa înțelegem noi atitudinea îngerului față de magii din Răsărit, care veniseră să-L cinstească pe Dumnezeu. Ei nu trebuiau să fie martiri, ci să ajungă în țara lor, ca să-L vestească pe Domnul. Este și un semn că nașterea Fiului lui Dumnezeu în lume din neamul lui David și din casa lui Israel nu era numai pentru iudei. Hristos Se naște pentru toate neamurile și este primit de toate neamurile, simbolizate de acești trei crai care erau de undeva din Mesopotamia, de unde venise și Avraam. Însă, mai mult, dorința lui Irod se transformă și el în acest plan al lui Dumnezeu, pentru că și Hristos, la sfatul dat de înger lui Iosif, va călători spre Egipt și va fi primit de egipteni, cei care cu atâta ură au căutat să subjuge poporul lui Israel, dar care mai înainte i-au fost gazdă prin salvarea seminției lui Iacob.
Văzând că a fost înșelat de magi, Irod dezlănțuie asupra zonei Betleemului un genocid, ucigându-i pe toți copiii de doi ani și mai mici de atât. Cifra celor omorâți, pe care ne-o transmite tradiția, este foarte mare. Acest număr dă și dimensiunea atrocității. Nu poți să fii indiferent la o astfel de prigoană. Împotriva cui? Dușmanul lui Irod era chiar Dumnezeu. Irod Îl avusese pe Dumnezeu dintotdeauna dușman, pentru că el se socotea un dumnezeu pentru Israel. Era puternic și tare. Avea putere economică foarte mare, știa nu cum să conducă poporul, ci cum să-i manipuleze pe oameni, inclusiv pe cei de la Roma, care îl binecuvântau pentru a fi rege în Israelul deja cucerit de romani. Aș vrea să înțelegem cu toții că cine este împotriva lui Dumnezeu, întotdeauna este împotriva oamenilor nevinovați.
Cât genocid se face astăzi asupra copiilor și de către cine? De către oameni care sunt dușmanii lui Dumnezeu. Mulți nu cred în Dumnezeu, dar sunt foarte mulți din cei care cred în Dumnezeu și ucid prunci. Sunt Irozi care își ucid propriii prunci. Da, Irod avea și îndemânarea asta. El și-a ucis trei dintre copii, pentru că se temea ca nu cumva să-l detroneze.
Ar trebui ca și astăzi să fie o mare bucurie, pentru că S-a născut Hristos. Este drept, evenimentul acesta a avut loc după doi ani de la Nașterea Domnului. Cei trei magi din răsărit nu L-au găsit pe Hristos în iesle, ci, după cum relatează evanghelistul, Hristos Se afla în casă și era Prunc Care vorbea. Nu putem să nu ne gândim la veselia din perioada nașterii Sale, dar nu putem să fim indiferenți față de această cruzime vestită încă de proroci: „Glas în Rama s-a auzit, plângere și țipăt mult. Rahela își plânge copiii și nu voiește să fie mângâiată, pentru că ei nu mai sunt”. Vin femei care, după zece-douăzeci de ani, poate și mai mulți, de când și-au ucis pruncii nenăscuți, au încă întristarea aceea. Este bine că o au. Sigur că întristarea este însoțită de nădejdea că Dumnezeu le va ierta. Dar este bună întristarea și faptul că nu se iartă pe ele însele. Și le îndemn de fiecare dată să spună aceasta tinerilor care iau în glumă nașterea de prunci. Tot așa iau în glumă și relația dintre ei, folosind cuvântul „ne iubim”. Oare știu ei ce înseamnă să iubești? În fiecare casă ar trebui să existe o cruce care să ne arate ce este iubirea: răstignire. Ești dispus să te răstignești pentru celălalt? Atunci înseamnă că îl iubești. Primul simțământ pe care trebuie să îl ai față de prietenul sau prietena ta este acela de a-l respecta, iar cel mai înalt este de a te jertfi pentru el sau pentru ea. Acestea sunt temeliile unei familii, la fel cu cea în care Însuși Hristos S-a născut. În dragostea aceasta S-a născut El, Maica Domnului oferindu-Și viața lui Dumnezeu și Dreptul Iosif oferindu-Și viața Maicii Domnului, fără să ceară nimic. De aceea Iosif a trăit toată viața într-o uimire. Ce favoare: nu să ai în casa ta o icoană a lui Hristos, ci să-L vezi pe El Însuși, să-L îngrijești, să crească pe palmele tale! Așa trebuie să înțelegem că au avut loc și călătoria în Egipt, și călătoria de întoarcere în Nazaret.
Să nu uităm însă că și aici, între noi, sunt oameni care trăiesc o viață sfântă, în familii curate, care nasc copii sfinți și îi cresc cu frica de Dumnezeu, ceea ce ne dă nădejde. Veți zice că sunt puțini și nici nu se văd. Întotdeauna astfel de oameni au fost puțini și s-au ținut în ascuns. Dacă Dumnezeu mai ține lumea și nu îi lasă pe cei care o conduc, și care sunt aproape ca Irod de nebuni, să o ducă spre distrugere, se datorează acestor familii sfinte, copiilor care cresc în ele și celor care, chiar dacă au greșit, cred în iertarea lui Dumnezeu și se întorc cu adevărat la El.
Astăzi prăznuim sfârșitul unei lumi, cea a lui Irod, pentru că prin nașterea lui Hristos se pune temelia unei noi vieți. Și cei care nu sunt creștini, și cei care Îl neagă pe Hristos își numără anii de la Nașterea Domnului. Vor, nu vor, toți se raportează la Nașterea Fiului lui Dumnezeu. Așa a vrut Dumnezeu. Și unde vrea Dumnezeu ceva, oamenii nu-I pot sta împotrivă. Să punem un nou început și noi! Să ne raportăm viața noastră la Dumnezeu! Să încheiem cu trecutul, cu mizeriile, cu obiceiurile ușoare și ușuratice! Să ne luăm viața în serios, știind că înaintea noastră stă Dumnezeu întrupat. Știind că Acest Dumnezeu ne așteaptă, să-I răspundem afirmativ, așa cum a răspuns Maica Domnului. Amin.
Fragmente din predica Părintelui Ioan Cojanu la Duminica după Nașterea Domnului – 31 decembrie 2023