(fragment)
(PG 97, 913B-C; 917A-C)
Lucru bun şi bine-plăcut este a slăvi toate cele săvârşite pentru noi, în chip dumnezeiesc-omenesc, din partea lui Hristos, Mântuitorul nostru. Căci sunt minunate şi uimitoare. Şi de ce n-ar fi cu putinţă, de vreme ce Dumnezeu S-a amestecat cu oamenii şi S-a făcut cunoscut lor, şi a fost îngăduitor în toate, ca om, şi poruncile Legii a săvârşit, şi a le împlini a poruncit, pentru ca cele din partea Lui, cele pline de har şi de adevăr, să ni le dea în schimb? Ceea ce e lucru minunat – şi cuvântul de faţă o arată – aceasta este: tăierea-împrejur cea de a opta zi de după Naştere şi ivirea fără de moşire a lui Hristos cel născut. Fie ca şi aceasta să fie plină de minuni şi să fie slăvită! Dar cum să nu se lege de o minune cât e cu putinţă de însemnată şi foarte mare, de vreme ce nu doar Legea o împlineşte, ci şi cele ce-mi sunt de mântuire? Dumnezeu primeşte nume. Cel de nemăsurat şi de neasemuit, Cel de necercetat şi de nenumit, Cel ce S-a făcut asemenea mie, dimpotrivă, prin nume, în chip învederat, Se face cunoscut. […]
Iar cuvântul: Cum a fost numit de înger, mai înainte de a se zămisli în pântece (Luca 2, 21),ce vrea să spună? El [Cel zămislit] va adăuga, înfăţişând pe îngerul care a zis către Maria: Vei naşte Fiu şi vei chema numele Lui: Iisus. Acesta va fi mare şi Fiul Celui Preaînalt Se va chema (Luca 1, 32).Dar acelaşi lucru îl spune cu putere şi Matei, scriind despre cele cu privire la necredinţa lui Iosif şi cum a crezut, prin vedenia visului îngeresc: [Căci] Maria, mama Lui, fiind logodită cu Iosif, fără să fi fost ei înainte împreună, s-a aflat având în pântece de la Duhul Sfânt. Iosif, logodnicul ei, drept fiind şi nevrând s-o vădească, a voit s-o lase în ascuns. Şi cugetând el acestea, iată îngerul Domnului i s-a arătat în vis, grăind: Iosife, fiul lui David, nu te teme a lua pe Maria, logodnica ta, că ce s-a zămislit într-însa este de la Duhul Sfânt. Ea va naşte Fiu şi vei chema numele Lui: Iisus, căci El va mântui poporul Său de păcatele lor (Matei 1, 18-21).Care şi adaugă, zicând: Acestea toate s-au făcut ca să se împlinească ceea ce s-a zis de Domnul prin prorocul – negreşit Isaia – care zice: Iată, Fecioara va lua în pântece şi va naşte Fiu şi vor chema numele Lui: Emanuel, care se tâlcuieşte: Cu noi este Dumnezeu (Matei 1, 22-23).Vezi că zicerile Evanghelistului şi ale Prorocului sunt întocmai la număr? Căci Cu noi este Dumnezeu se tâlcuieşte mântuirea poporului, anume că Stăpânul petrece mulţumitor împreună cu robii.Împreună cu glasul îngeresc prin cântări este sărbătorit numele: „Iisus”. Căci „Iisus” se tâlcuieşte astfel, ca unul Care a lucrat toate în chip mântuitor, prin milostivire, datorită iconomiei. Acest lucru mi-l dăruieşte prilejul de faţă, iar puterea zilei lucrează, dăruindu-mi har peste har şi unindu-se cu cunoştinţa, şi totodată luminându-mi cu strălucire lumina cea mulţumitoare a sufletului. Că S-a născut, am prăznuit mai înainte; şi pe Cel ce S-a născut în chip tainic, Îl cunosc; iar pe ceea ce L-a născut fără sămânţă, o ştiu.
(PG 97, 924Β; 925B-C)
Veniţi să dăm praznicului un har în plus şi strălucirea lui mai mare să o arătăm, legând praznic de praznic, şi pe robul lui Dumnezeu făcându-l cunoscut. Cu toate că, după cum spune cuvântul: Sufletele drepţilor sunt în mâna lui Dumnezeu (Înţelepciunea lui Solomon 3, 1), totuşi toţi sunt ai lui Dumnezeu. Iar unii sunt maiaproape de Dumnezeu decât ceilalţi, prin aceea că se aseamănă în chip curat chipului cel dumnezeiesc, pe cât este cu putinţă. Cine este cel lăudat? Vasile este. Temeiul virtuţilor, sprijinul capadocienilor, lauda cea cu totul arătată a întregii lumi. […]
Toate lăsându-le la mijlocul celor despre care vorbim, ne vom aduce aminte numai de sfârşitul lui Vasile, conform cu cel al lui Moise. Şi unul, şi celălalt au părăsit viaţa; însă nici unul dintre ei n-a lăsat în viaţă vreo amintire a legăturii lor cu trupul. Căci nici mormântul lui Moise nu s-a aflat, nici acesta [Vasile] nu a fost îngropat laolaltă cu vreo bogăţie pământească. Dar deopotrivă cu el şi-a petrecut viaţa, la fel ca şi el a depăşit toate cele în care constă viaţa omenească. După cum nu s-a descoperit nici o urmă materială din belşugul celor ce au rămas de la [acest] bărbat, urmă care să-i îngroape respectul faţă de ceea ce este mai bun, tot aşa, în privinţa lui Moise, istoria mărturiseşte, zicând, că nu s-a găsit mormântul lui până în ziua de astăzi (cf. Deuteronom 34, 6). Dacă, într-adevăr, astfel ne este arătat nouă, de către cuvânt, marele Vasile, încât nu e departe de cei mai mari sfinţi, de vreme ce prin viaţa lui se compară cu oricare dintre ei, atunci este bine că avem rânduiala sărbătorilor şi că sărbătorim acum, în cinstea acestui sfânt, praznicul de faţă.
Traducere: Ierom. Prodromu Nagy