Iată, astăzi, fraţi şi surori, prăznuim primul praznic, prăznuim o altă Înviere. La cea dintâi Înviere a înviat Hristos. Iar astăzi este altă Înviere, Învierea Preasfintei Maici a Domnului, care s-a urcat cu trupul la Ceruri.
Astăzi ea a trecut la cele veşnice, aşa cum trec oamenii la cele veşnice. Însă atunci când toţi Apostolii au petrecut-o şi au înmormântat-o, la înmormântare, din îngăduinţa Domnului, nu a fost prezent Sfântul Apostol Toma. Când a venit peste trei zile, el şi-a făcut cunoscută dorinţa de a săruta mormântul şi sfintele moaşte ale Născătoarei de Dumnezeu. Când au mers la mormânt şi l-au deschis, au văzut că nu mai este trupul Preasfintei Maici a Domnului. Trupul ei îl luase Domnul la Ceruri. Aceasta s-a aratat în acea zi, căci Preasfânta Maică a Domnului s-a arătat spre seară tuturor Apostolilor şi a făcut cunoscut că ea a plecat la Fiul său, deasupra tuturor Cerurilor.
Astfel, întâia după Domnul Hristos, Maica Domnului şi Născătoarea de Dumnezeu a ajuns să cunoască această mare bucurie, să se înalţe cu trupul şi să învieze cu trupul, aşa cum Fiul său a înviat. Prin acestea ea a arătat ceea ce a voit Domnul prin învierea Sa. Aceasta înseamnă că, în această lume, El a înviat-o din morţi, a înviat trupul ei, ca să arate că noi vom învia în ziua înfricoşătoarei Judecăţi. Încă o dovadă a acesteia este şi marele praznic de astăzi, când trupul Preasfintei Maici a Domnului s-a ridicat deasupra tuturor Cerurilor. Aceasta este calea noastră, aceasta este calea fiecărui om.
Aţi auzit astăzi Sfânta Evanghelie a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Atunci când a venit în casa prietenilor Săi, a lui Lazar şi a surorilor sale (Luca 10, 38-42), Domnul a învăţat ca întotdeauna adevărurile dumnezeieşti. Atunci sora mai tânără, Maria, s-a aşezat la picioarele lui Iisus şi asculta cuvântul Său. Iar Marta, casnica, sora mai mare, se străduia ca să-L întâmpine mai bine pe Mântuitorul, să pregătească cât mai bine ceva pentru prânz. Şi Marta, în grabă fiind, Îi zice: “Doamne, spune-i deci să-mi ajute”. Iată, am multă treabă. Iar El îi zice: „Marto, Marto, te îngrijeşti şi pentru multe te sileşti; dar un lucru trebuie, un lucru este de trebuinţă” (Luca 10, 38-42). Ce înseamnă aceasta? Să ai credinţă în Domnul Hristos, şi să asculţi poruncile Sale. Şi să împlineşti învăţăturile Sale. “Maria partea bună şi-a ales”, spune Mântuitorul (Luca 10, 42), acest singur lucru este de trebuinţă fiinţei omeneşti în această lume: să creadă în Singurul Dumnezeu, Cel Adevărat, şi să trăiască după poruncile Sale, acest singur lucru este de trebuinţă fiecărei fiinţe omeneşti. Aceasta ne arată Sfânta Evanghelie de astăzi, a Preasfintei Maici a Domnului.
Căci şi noi trebuie să înviem în ziua înfricoşătoarei Judecăţi. Şi noi trebuie să ieşim din trup, care astăzi este cu noi, ca şi el să se curăţească şi să învieze în viaţa veşnică. Aceasta se va petrece fără îndoială, dovada este faptul că Domnul a înviat cu trupul şi viază cu trupul în Ceruri, şi deasupra tuturor Cerurilor. Şi acelaşi lucru s-a petrecut şi cu Preasfânta Maică a Domnului, şi ea viază în Ceruri, şi deasupra tuturor Cerurilor. Căci ea, cea dintâi, a împlinit Evanghelia Domnului Hristos. Preasfânta Maică a Domnului, născându-ne pe Mântuitorul, a împlinit toate poruncile Sale pe pământ (Luca 3, 51; 10,28), şi astfel a dat tuturor oamenilor pildă ca şi noi să facem la fel. Nu numai aceasta, dar ea dăruieşte fiecăruia forţa şi puterea să se întoarcă spre ea şi să împlinească poruncile Domnului Hristos.
Şi Preasfânta Maică a Domnului arată prin nenumărate minuni că ea este, cu adevărat, după Domnul Hristos, întâia Apărătoare a neamului omenesc, şi că tot ceea ce are loc în Biserică se întâmplă prin ea. Ea ni L-a născut pe Dumnezeu şi prin aceasta ne-a dăruit toate bunătăţile cereşti, toată vrednicia cerească. De aceea, spune un Sfânt Părinte, toate darurile pe care ni le-a adus Domnul Hristos, ni le-a adus prin Preasfânta Sa Maică, prin Preasfânta Născătoare de Dumnezeu. Şi nouă ne trebuie aceste daruri, darurile vieţii, ne trebuie Adevărul dumnezeiesc, Dreptatea dumnezeiască, Binele dumnezeiesc, Dragostea dumnezeiască, toate acestea ne sunt de trebuinţă. Şi toate acestea le dobândim de la Domnul Hristos prin Preasfânta Maică a Domnului, care se roagă pentru noi, care cere în rugăciune toate darurile Sale dumnezeieşti pentru fiecare făptură omenească ce i s-a adresat pentru ajutor.
Fie ca ea să fie mijlocitoare între noi şi Fiul său dumnezeiesc şi să ne dăruiască puterile dumnezeieşti ce ne sunt de trebuinţă pentru a duce viaţă cucernică în această lume. Iar viaţa noastră începe aici, pe pământ, şi se continuă în toate veacurile. Fie ca Preasfânta Maică a Domnului să ne conducă şi să ne călăuzească întreaga noastră viaţă şi să ne scoată din această lume, să ne facă să intrăm în cealaltă lume, în Împărăţie, în Împărăţia veşnică a Fiului său, ca să putem şi noi, nevrednicii, să-L slăvim pe minunatul său Fiu, pe Domnul şi Dumnezeul şi Mântuitorul nostru Hristos şi pe ea să o avem totdeauna călăuză în toate lumile şi vieţile. Amin.
Cuviosul Iustin de Celie, Cuvinte despre veşnicie – predici alese, Editura Egumeniţa, 2013