Răscumpărătorul neamului omenesc voiește să ne arate naşterea şi plăsmuirea cea nouă prin asemuirea cu cea dinainte; precum atunci, mai înainte, luând lut, a plăsmuit pe Adam cel dintâi din pământ nelucrat, neatins, tot aşa acum şi în cele de față, lucrându-şi propria Întrupare şi alegând din toată zidirea – după cum am putea spune – în locul acelui pământ, pe această curată şi cu totul neprihănită Fecioară, înnoind în ea ceea ce are asemenea nouă din noi, Ziditorul lui Adam S-a numit Adam cel nou, pentru ca Cel nou şi veşnic să-l mântuiască pe cel vechi. Hai, însă, să spunem pe scurt cine este [aceasta] şi din ce părinţi s-a născut, povestind iute, pe cât e cu putinţă, istoria.
Prin urmare, aceasta, slava tuturor, a fost fiica lui David, sămânţa lui Ioachim, urmaşa Evei, odrasla Anei. Căci Ioachim [era] bărbat blând, cinstit, crescut în legile lui Dumnezeu, vieţuind cumpătat şi afierosindu-se lui Dumnezeu; şi cu toate că astfel îşi petrecea viaţa, a îmbătrânit fără copii; deşi firea îi era în floare, nu avea darul nașterii. Ana era, şi ea, iubitoare de Dumnezeu, înţeleaptă, dar stearpă, iubitoare de bărbat, însă lipsită de copii, dovedindu-se a nu cinsti nimic în afară de legea Domnului. Aceasta, fiind împunsă în toate zilele cu boldurile sterpiciunii, simțea strâmtorare, se necăjea şi se mâhnea – după cum este firesc să pătimească cele ce nu au copii –, fiindcă nu suferea lipsa de prunci. Într-un astfel de chip Ioachim şi soţia lui fiind cuprinşi de întristare, deși nu aveau un fiu drept izbăvitor al neamului, în această vreme candela nădejdii nu li s-a stins cu desăvârşire; din amândouă părţile se rugau să li se dăruiască un copil spre reînnoirea seminției. Şi mai mult, râvnind vestitei Ana, amândoi se alipeau împreună de Templu; şi, prin rugăciuni, îmblânzeau pe Dumnezeu să dea dezlegare nenaşterii de prunci şi rod sterpiciunii și nu au încetat înainte de a dobândi ceea ce doreau. Şi chiar au dobândit.
Căci Dătătorul darului nu a nesocotit darul nădejdii. Căci, într-un astfel de chip, puterea care nu zăboveşte le-a stat alături degrabă, de vreme ce ei chemau în ajutor şi rugau cu stăruinţă pronia cea dumnezeiască; care pe el l-a întărit spre rodire, iar pe ea spre facere de copii. Iar izvoarele mădularelor prielnice naşterii, până atunci uscate, umezindu-le cu sevele rodirii, le-a făcut din neroditoare roditoare. Prin urmare, cu adevărat această Fecioară neprihănită ne-a răsărit nouă din [părinţi] sterpi şi uscaţi, ca un rod ales din nişte pomi bine udaţi. Ba mai mult, legăturile sterpiciunii au fost dezlegate și, potrivit nădejdii, rugăciunea s-a arătat roditoare, nerodirea, născătoare de prunc, iar lipsa de prunci, roditoare.
Fragment din Omilia I la Naşterea Maicii Domnului
[PG 97, 813D-816D]
Traducere: Ierom. Prodromu Nagy