De ce ma simt singur intr-o lume a comunicarii

În romanul „Frații Karamazov”, Dostoievski așternea pe coala de hârtie un mare adevăr al vremurilor sale: „Oamenii au ajuns să agonisească o mulțime de bunuri. În schimb li s-au împuținat bucuriile”. Peste decenii această realitate nu s-a estompat, ci a căpătat dimensiuni sporite. Așa s-a ajuns astăzi să căutăm cu lupa fărâmiturile de bucurie din viețile noastre, iar ca apogeu al acestei situații să conștientizăm că ne-am însingurat de noi înșine, dar mai ales de Dumnezeu. Iată ce l-a determinat pe Episcopul românilor din Europa de Nord, Preasfințitul Macarie, să se întrebe: „De ce mă simt singur într-o eră a comunicării”? A pus o astfel de interogație, adâncă precum o fântână săpată într-un ținut arid, pe coperta unei cărți, iar în interiorul ei s-a străduit să așeze față în față bucuria cerească și singurătatea omenească, adică să dea un posibil răspuns la frământarea care îl macină și care șubrezește lumea. […]