♦Pentru că în predicile pe care vi le adresez amintesc adeseori cuvântul „pregătire”, aş putea socoti că această pregătire atinge astăzi apogeul emoţiei duhovniceşti. Atunci când cinstim pe cineva foarte mult, arătăm aceasta în măsura în care noi ne pregătim pentru a întâlni persoana respectivă. Astfel, în primul rând, gândurile noastre se adună în jurul acestei întâlniri, emoţiile invadează inima noastră și este bine ca ele să se descarce în acţiuni care au în vedere această întâlnire. Mai spuneam că omul se pregăteşte mai mult sau mai puţin, într-un timp mai îndelungat sau mai scurt, aşa încât poţi să măsori cinstirea pe care o dă cineva unei întâlniri după cât îl preocupă și după cât timp alocă acestei pregătiri. Însă apogeul îl atinge momentul mişcării în care şi unul, şi altul, deci nu numai cel ce vine, ci şi cel ce aşteaptă, se pun în mişcare, primul plecând și cel […]