Nevointa

        Fără a încerca să separăm întru totul cele trei momente ale întoarcerii fiului risipitor (ele regăsindu-se unul în altul), observăm că primul, şi anume venirea în fire, îi opreşte căderea, întoarcerea spre casă îl ţine într-o permanentă trezvie, iar momentul întâlnirii realizează totala participare şi identificare a fiului cu iubirea tatălui şi, în acelaşi timp, identificarea cu sinele ontologic. Dacă dreapta socoteală şi trezvia sunt capabile să ne scoată din ţara robiei şi să ne călăuzească spre pământul făgăduinţei, ele îşi află împlinirea şi puterea în Iubirea dumnezeiască concretizată prin dăruirea de sine. Pentru că ce altceva este nevoinţa, decât manifestarea Iubirii în spaţiul libertăţii?         Ajunşi în faţa unui Dumnezeu ce S-a angajat cu viaţa Sa la mântuirea noastră, nu mai putem rămâne indiferenţi. Stând înaintea răstignirii Domnului, nu poţi rămâne spectator. Ori te urci cu Hristos pe cruce, ori te faci părtaş cu cei ce-L răstignesc. Sau, […]