♦Pentru Hristos era firesc să umble pe apă, fiindcă aceasta era creația Lui. El știa cum a compus-o și deci cum să se poarte cu ea, cum să Și-o supună. Dar de ce vroia Petru să meargă și el pe apă? Putea el s-o facă? Aici este o taină. Legile fizicii, așezate de Dumnezeu în creaţie, nu-i permiteau să umble pe mare. Şi totuşi Petru a pășit pe apă şi nu s-a scufundat. De ce? Pentru că era cu ochii aţintiţi asupra lui Hristos. El credea în puterea lui Dumnezeu, care venea prin poruncă. E drept că el este cel care a cerut, dar Dumnezeu i-a poruncit: „Vino!” Petru știa că fără poruncă nu primește har. Oare de ce l-a chemat Hristos, știind cât de nestatornică era în acel moment inima lui Petru? Cu câteva clipe înainte se temea, ca și ceilalți ucenici, nu mai avea nicio speranță văzând vânturile […]
Omul si creatia lui Dumnezeu
1 post