Sa luam aminte

Viaţa omului, în profunzimea realităţii ei, se exprimă prin sufletul care îşi manifestă existenţa sa numai într-o relaţie inter-personală cu Creatorul. A-L urma pe Hristos Mântuitorul nostru nu înseamnă numai a imita, a împlini cu fidelitate poruncile Lui ca pe nişte precepte morale care în mod miraculos trebuie să ne ducă la anumite rezultate precise, ci a petrece într-o continuă prezenţă a lui Dumnezeu în noi şi a noastră înaintea Lui, dacă se poate în El. Împlinirea poruncilor îl duce pe tânărul bogat până la Hristos, îl duce până la Viaţă, dar nu poate să-l aşeze în Ea; mai lipseşte ceva: conştiinţa unicei apartenenţe, a singurei realităţi a vieţii noastre, Dumnezeu. Dacă dreapta socotinţă îl întoarce mereu pe om cu faţa către Dumnezeu, chiar şi când se află în relaţie cu cele create, conştiinţa existenţei lui Dumnezeu şi a existenţei omului prin El îl menţine alipit de Acesta. Cuvintele Arhanghelului […]