♦La începutul Postului, în prima duminică, Biserica ne-a prezentat grădina raiului în mijlocul căreia se afla pomul vieții, pe care Sfinții Părinți îl identifică cu Crucea Domnului și din care protopărinților noștri li s-a interzis să guste, fiindu-le deci oprit accesul la rodul Crucii. Postul se va încheia prin intrarea lui Iisus în Ierusalim și pregătirea Lui timp de o săptămână, astfel încât, în Vinerea Mare, cea dintâi zi a săptămânii pentru evrei și ziua în care omul a fost creat, Domnul să înfigă din nou Crucea Sa într-o grădină, creând prin aceasta raiul. Așa cum spunea Pascal, dacă pomul vieții se afla într-o grădină a plăcerilor, iată că acum Hristos va restaura grădina raiului înfingând în mijlocul ei un pom al supliciului. ♦În duminica aceasta, Biserica mai așază o dată Crucea Domnului în mijloc, chemându-ne să atingem apogeul vieții duhovnicești. Crucea lui Hristos este pentru noi scară și turn, […]
Duminica Sfintei Cruci
♦Dacă primele două duminici ne stabilesc calea postului, iată că, în a treia duminică, Hristos ne arată care este calea și cum să mergem pe ea. Sigur, Hristos spune clar: „Eu sunt Calea”. Dar mai spune: „Eu sunt Adevărul”, adică Ținta, Lumina și Cuvântul Adevărului. Astăzi, El ne arată ce înseamnă pentru noi calea. ♦În primul rând, trebuie să subliniem faptul că Hristos nu condiţionează şi nu obligă. Deşi viața de aici nu o putem trăi fără El, totuși putem trăi ca şi când El nu există. Dumnezeu ne oferă o libertate absolută când ne pune înainte binele şi răul, viaţa şi moartea, aşa cum spune în Vechiul Testament: „Iată, pun înaintea ta binele şi răul, viaţa şi moartea. Alege viaţa ca să trăieşti!” Nu numai că Hristos este calea și ţinta, dar El merge cu noi pe această cale. Şi prima condiţie ca viaţa de aici să devină cale […]
“Cine vrea să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea sa şi să-Mi urmeze Mie” (Marcu 8, 34). Luându-ne crucea, bineplăcem Domnului Iisus Hristos, Îl urmăm. Dacă ne urmăm pe noi înşine, nu putem să-L urmăm pe El. Cine nu se leapădă de el însuşi, nu poate să vină după Mine şi să-Mi urmeze (Matei 10, 38). Dacă-ţi urmezi mintea ta şi nu mintea lui Hristos, dacă-ţi urmezi voinţa ta şi nu voinţa lui Hristos, după cum se menţionează în Sfânta Evanghelie, sufletul tău nu este curat, nu este sfinţit, este pierdut în jungla rătăcirilor stricătoare de suflet şi înfiorătoare. Pentru că păcatul, răul, a reuşit să zidească înăuntrul nostru, alături de acel suflet cu chip dumnezeiesc pe care l-am primit de la Dumnezeu, propriul lui suflet. Dacă păcatul nostru devine urmare, creează înăuntrul nostru propriul lui suflet. Dacă înfăptuim păcatul, acesta, etapizat, ia chip în sufletul nostru. Alături de […]