Copilul sfânt

Depănând amintirile pe care mi le povestea mama Preasfințitului Vasile în zilele când zăboveam în casa lor, așteptându-l să se întoarcă din misiunea pastorală, care de altfel era permanentă, mă gândesc la începuturile vieții sale. Mă încearcă un sentiment cu totul aparte: simt nevoia să mă pun în genunchi în fața unei icoane și să mă rog. Iar primele cuvinte care îmi vin în minte și pe buze sunt cele ale Sfântului Evanghelist Ioan: „Fost-a om trimis de Dumnezeu…” Gândurile mamei Preasfințitului se mișcau întotdeauna între dorința de a-și ocroti copilul și respectul, chiar evlavia, asemănătoare cu cea față de un sfânt, pe care n-am simțit-o însă niciodată ca fiind nepotrivită. Încă de la începutul vieții Preasfințitului există un fir roșu pe care aș vrea să-l urmărim pentru a înțelege mai bine atât viața dânsului, cât și emoțiile care ne însoțesc când ne amintim de acest om al lui Dumnezeu. […]