“Cât despre mine, atât cât voi trăi şi voi respira şi voi avea cugetul nevătămat, nu voi înceta niciodată, mai ales în vremea acelor preaslăvite zile (pascale), să slăvesc cu evlavie pe Hristosul meu, să descriu cu iubire natura şi să zugrăvesc cu duioşie obiceiurile creştine autentice” (A. Papadiamantis)———————————————————————– (Propunere de lectură: Alexandros Papadiamantis, “Povestiri de Paşti”, Editura Sophia, 2021) Autorul acestor scurte povestiri este mai puţin cunoscut la noi, poate şi datorită dificultăţilor de traducere a scrierilor sale, alcătuite printr-o măiestrită îmbinare între katharevousa, forma pură a limbii greceşti, folosită mai ales de erudiţi, şi dialectul local în care se exprimă majoritatea personajelor de sorginte rurală. Cert este că stilul său nu doar denotă o muzicalitate firească pentru acest scriitor care întreaga sa viaţă a cântat ca protopsalt în mai multe biserici, ci este caracterizat de un limbaj bisericesc viu, cu expresii preluate din imnografie şi integrate organic chiar […]
Daily Archives: 06/12/2019
“Fiul meu, Hristos nu a tras pe nimeni lângă El cu forţa. ‘Cine vrea, să Mă urmeze!’ Nu au făcut asta nici Apostolii şi cu atât mai puţin noi, care suntem foarte mici în comparaţie cu ei (…) Totuşi îţi dau un sfat, o povaţă părintească, dacă vrei, nu doar pentru aici, ci pentru oriunde vei merge şi orice vei face în viaţă. Ascultă deci un cuvânt care nu e rod al înţelepciunii mele, ci al unui bătrân luminat: Dacă vezi lucrurile cu ochii unei albine, pe toate le vei vedea ca mierea. Dacă însă le vezi cu ochi de muscă, pe toate le vei vedea murdare.”———————————————————————– (Propunere de lectură: Vasilis G. Frangopulos, “O muscă în Sfântul Munte”, Editura Sophia, 2020) În pofida titlului derutant prin alăturarea a doi termeni ce par a se respinge reciproc, cartea “O muscă în Sfântul Munte” s-a dovedit a fi o lucrare aparte de […]
Importanţa paternităţii duhovniceşti în Biserica Ortodoxă şi mai ales în monahism se fundamentează pe relaţia dintre Dumnezeu-Tatăl şi Dumnezeu-Fiul, a cărei tainică manifestare adumbreşte şi hrăneşte această legătură esenţială a părintelui, care formează şi mijloceşte, cu ucenicul care se lasă modelat până la asemănarea cu modelul său hristic. Implicând o participare totală, o dăruire până la jertfă, finalitatea nu constă pur şi simplu într-o acumulare de învăţături sau o deprindere de bune practici, ci în atingerea „stării bărbatului desăvârşit”, a „măsurii vârstei deplinătăţii lui Hristos” (Ef. 4, 13). Cât de complex şi dificil trebuie să fie acest proces de formare, dar, în acelaşi timp, şi cât de asumat, de intim şi chiar afabil, o spune Sfântul Apostol Pavel, mărturisind că suferă „durerile naşterii până ce Hristos va lua chip” în cei pe care-i numeşte „copiii” săi (Ga 4, 19). Această harismă a continuat să fie lucrătoare de-a lungul întregii istorii […]