●Una dintre cele mai mari piedici în calea desăvârșirii noastre și a grijii pe care noi, cei îndrăgostiți de Dumnezeu și de lucrarea Lui, ar trebui s-o avem, este aceea a neglijenţei și a neatenţiei. Nu trebuie să greşim mult, nici chiar să facem păcate. Mântuitorul nostru spune că pentru orice cuvânt grăit în deşert, nu doar pentru păcate, vom da seamă în ziua judecăţii. Aş zice eu, în continuare, că şi pentru orice gând. Deci, dacă stăm toată ziua gândindu-ne la prostii, chiar dacă nu la răutăți, relaxându-ne și făcând lucruri care nu sunt nici rele, nici bune, ci nefolositoare, este suficient ca atenţia și grija noastră să fie abătute de la Dumnezeu spre lucrurile deşarte. ●Urmărind evoluţia protopărinţilor noştri în rai, Sfinții Părinți ai Bisericii au observat că nu păcatele i-au scos pe aceștia din rai, ci grijile deşarte. Ei au avut grijă de dialogul cu şarpele şi […]