fauritoarea de albastru

Eu nu citesc cărți distopice. De ce? Pentru simplul fapt că nu cred în asemenea incursiuni într-un viitor afectat de dezastre. Distopia construiește imaginea unei lumi degradate. O civilizație mohorâtă, o lume cenușie (aproape neagră) în care credința, dragostea și mai ales nădejdea sunt infracțiuni grave, pedepsite cu moartea. Într-o lume acromatică, culoarea înseamnă viață, însă permis este doar griul. În acest gri de plumb lipsește esențial Dumnezeu și purtarea Sa de grijă. În creație lipsește tocmai Creatorul ei, iar omul, marele uzurpator, distruge și se autodistruge. Cu toate acestea, în „Făuritoarea de albastru”, Lois Lowry descrie arhitectura unei lumi distopice pornite pe un drum al restaurării. Principiul fondator de la care pornește autoarea este afirmația dostoievskiană că „frumusețea va salva (va mântui) lumea” („Idiotul”). Mai mult, Lois Lowry în demersul ei culege discret flori multe din grădina Sfintelor Scripturi și alcătuiește un buchet biblic impresionant, livrându-l ca pe o […]