Observăm cu toţii nu numai că lucrurile s-au schimbat față de cum a fost mai demult, ci şi că lumea se schimbă cu o viteză nebună, iar nebunia vine din faptul că nu ştie unde merge. Ne grăbim, ne grăbim, ne grăbim, dar nu ştim unde. Ce mai contează aceasta? Important este să ne grăbim. Vrem, nu vrem, într-o astfel de lume nebună se schimbă implicit şi poziţia noastră faţă de Dumnezeu. Deci, chiar dacă noi refuzăm, nu avem cum să nu fim implicaţi. Cum să vorbeşti despre duhul necurat pe care Hristos îl scoate din omul acela mut, când el poate fi tratat sau, dimpotrivă, când i se stabileşte diagnosticul că este şi va rămâne mut? Cum să spui că este minune o evoluţie pe care o vezi sub microscop? Şi totuşi, pentru creştini ar trebui să fie minune. Cum să spui, dacă a fost furtună pe mare şi […]
Vindecarea a doi orbi și a unui mut
♦Minunile săvârşite de Domnul și prezentate în Evangheliile duminicilor din această perioadă au ca scop vindecarea oamenilor, începând de la alungarea demonilor, până la înmulţirea pâinilor sau umblarea pe mare. Ele izvorăsc din mila lui Dumnezeu faţă de făptura Sa și faţă de cei ce poartă chipul Său. Aşa cum Tatăl cel ceresc priveşte cu drag spre Fiul Său, Care este chipul slavei Sale, tot aşa Hristos, Dumnezeul nostru, priveşte spre noi cu drag şi cu milă. ♦Deși Hristos a avut ca ţintă tămăduirea sufletelor noastre, El niciodată nu a pierdut din vedere grija faţă de viaţa noastră de aici. De aceea, Biserica Îl cinsteşte pe Hristos nu numai ca Mântuitor, ci şi ca Atotţiitor. Această slujire a lui Dumnezeu faţă de făptura Sa intră în planul de mântuire a omului. Putem spune însă că ceea ce simţim noi faţă de Hristos este altceva. De câte ori nu I-am cerut […]