♦Jurnal – Arhim. Sofian Boghiu, Editura Bizantină, Bucureşti, 2019 Semnalăm o apariţie editorială de excepţie, surprinzătoare, Jurnalul Părintelui Sofian Boghiu, care vine să completeze literatura memorialistică monahală publicată la noi, reprezentată până acum doar prin câteva volume, între care ar merita amintite Memoriile Mitropolitului Bartolomeu, Jurnalul fericirii al Părintelui Nicolae Steinhard, De la moarte la viaţă – roman autobiografic scris de Părintele Paulin Lecca. Poate că, în primul rând, ar trebui să reliefăm motivaţia acestui jurnal. Cu alte cuvinte, ce folos aduce un jurnal celui care îl scrie? Care este scopul consemnării gândurilor intime şi al întâmplărilor particulare prin care trece un om? În general, jurnalul se scrie fie pentru a lăsa posterităţii ceva din personalitatea autorului, fie pentru ca acesta să-şi ordoneze şi să-şi analizeze gândurile şi trăirile. În cazul Părintelui Sofian, prima motivaţie este exclusă din start, fiindcă un monah adevărat, cum prin excelenţă a fost dânsul, tăcut, […]
Daily Archives: 05/12/2019
♦Bucuria credinței. Părintele Episcop Vasile Flueraș la 70 de ani, Editura Renașterea, Cluj-Napoca, 2018 Acest volum dedicat Preasfințitului Părinte Vasile Someșanul, cu prilejul împlinirii a 70 de ani, reprezintă, desigur, în primul rând un omagiu adus unei alese personalități bisericești, dar, lecturându-l, descoperim că este mai mult decât atât, și anume un dar pe care de fapt Preasfințitul îl face fiilor săi duhovnicești și tuturor celor care vor citi cartea, lăsându-se descoperit și portretizat, el, care întotdeauna căuta discreția și smerenia. Și o face cu aceeași iubire și aceeași ascultare care l-au caracterizat de-a lungul întregii sale vieți, urmărind un singur lucru: așezarea în voia lui Dumnezeu. Chiar dacă mulți din cei care l-au cunoscut declară că e foarte greu să scrie despre dânsul, fiindcă a scrie despre sfinți e ca și cum ai încerca să pătrunzi o taină cu mintea omenească, totuși fiecare reușește să găsească o modalitate de […]
♦Daniel Turcea, Cântarea treptelor, Editura Eikon, Cluj-Napoca „Scrie ca în faţa lui Dumnezeu!” Acest sfat pe care poetul rus Aleksandr Blok l-a dat tinerei poete Ana Ahmatova şi care este inspirat, desigur, nu doar din versul psalmistului David: „Văzut-am mai înainte pe Domnul înaintea mea pururea” (Ps 15, 8), ci şi din înţelepciunea şi experienţa Sfinţilor Părinţi, cred că este definitoriu pentru literatura creştină. Aşa îl văd eu pe Daniel Turcea: stând cu frică şi cutremur înaintea lui Dumnezeu, cu sufletul topit de văpaia blândă a iubirii Lui, dorind în acelaşi timp să moară şi să trăiască. Să moară pentru a intra în frumuseţea de negrăit a vieţii veşnice şi să trăiască pentru a mărturisi tuturor, mai ales confraţilor săi poeţi, că se poate muri „spre viaţă”, „pentru a fi pururea vii”. M-am întrebat adesea de ce Daniel Turcea a continuat să scrie versuri după ce căutările sale spirituale au […]
♦Sfântul Mărturisitor Gavriil Georgianul, cel nebun întru Hristos (1929-1995), Editura Iona, Bucureşti, 2015 „Ne-a vizitat dragostea”, obişnuia să spună Părintele Gavriil unora din cei care îl căutau. Altora, care îl întrebau cum se vor mântui oamenii în vremurile din urmă, le răspundea: „Prin fapte bune şi prin dragoste”. Plin de daruri dumnezeieşti încă din copilărie, deşi crescut într-o familie şi într-un mediu ostile credinţei, Părintele Gavriil a fost un vas ales al harului, pe care a ştiut să-l păstreze şi să-l înmulţească prin numeroase osteneli ascetice, prin fapte de milostenie duse până la jertfa de sine şi prin asumarea nebuniei întru Hristos. A trăit între anii 1929 şi 1995 în Georgia sovietică. Ca toţi mărturisitorii acelor vremuri de prigoană, şi el a fost arestat, bătut şi în cele din urmă declarat bolnav psihic. Prin acest diagnostic, autorităţile comuniste au vrut să-i pună o pecete de necinste pe viaţa lui curată […]
♦Stareţa Macrina Vassopoulos, Cuvinte din inimă, Editura Evanghelismos, Bucureşti, 2015 – Traducere de Ieroschim. Ştefan Nuţescu A fi monah înseamnă a iubi osteneala, într-o „necontenită silire a firii” (Sf. Ioan Scărarul): osteneală în rugăciune, osteneală în muncă, osteneală şi jertfă în relaţiile cu oamenii. Monahul nu are linişte zi şi noapte, până ce nu află liniştea cea dumnezeiească. El lucrează chiar şi când pare a se odihni, căci mintea şi inima lui nici o clipă nu se opresc din a-L căuta pe Dumnezeu. Iată portretul, în linii mari, al unui monah din cei de demult. Totuşi, în aceste rânduri am vrut să schiţez un chip monahal de secol XX, care, e adevărat, pentru generaţia noastră face parte dintr-o altă epocă. Şi nu chipul aspru al unui bărbat, ci acela delicat al unei femei care, dând dovadă de multă bărbăţie, s-a luptat cu slăbiciunile şi neputinţele ei nu ca să dobândească […]
Apărător înflăcărat al adevărului lui Dumnezeu, Marele Sfânt Nicolae a fost pururea neînfricat întru apărarea dreptăţii printre oameni. În două rânduri el a mântuit trei bărbaţi de la condamnarea nedreaptă la moarte. Milostiv, credincios şi iubitor de dreptate, el a umblat prin mijlocul poporului ca un înger al lui Dumnezeu. El a fost socotit sfânt de popor chiar din timpul vieţii lui şi chiar din timpul vieţii lui oamenii chemau cu credinţă numele lui întru necazuri şi se mântuiau.