Dacă cineva m-ar întreba care este leitmotivul operei teologice a Sfântului Iustin Popovici, aș răspunde fără ezitare: divino-umanismul, cu alte cuvinte învățătura creștină care vede în unirea lui Dumnezeu cu omul în Hristos sensul deplin al vieții omenești. Volumul, despre care urmează să scriu câteva rânduri, confirmă din plin ideea de mai sus. El cuprinde două comentarii biblice: „Tâlcuire la Evanghelia după Sfântul Apostol Ioan. Tâlcuire la epistolele Sfântului Ioan Teologul”, apărute la editura Partoș, în anul 2024, în traducerea monahiei Domnica Țalea. Ediția sârbească redă titlurile originale ale celor două comentarii, ceea ce explică prezentarea diferită în titlul românesc a autorului, care este același: Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan Teologul. Despre acesta, marele teolog sârb afirmă că este cel mai mare văzător al tainelor dumnezeiești (pg. 312). Dogma divino-umanismului este esențială, de vreme ce întreaga lucrare a Duhului Sfânt în lume se reduce la mărturisirea faptului că Hristos este […]
lecturi duhovnicesti
Dacă unii dintre noi ne întrebăm de ce scrierile şi discursurile părinţilor noştri duhovniceşti nu sunt mai sistematizate şi mai clare, simţind că uneori ne pierdem printre nenumărate sensuri duhovniceşti cărora nu le putem percepe întotdeauna înlănţuirea logică, iată că la această nedumerire găsim un răspuns, poate surprinzător, care confirmă importanța acestui stil filocalic de exprimare, tocmai din partea unui mare profesor de teologie, ce are atât experienţa predării organizate de la catedră, cât şi a aprofundării duhovniceşti. Este vorba de Părintele Constantin Coman, care, sprijinit de ostenitorii Editurii Bizantine, şi-a adunat gândurile şi frământările de-o viaţă referitoare la tema Spovedaniei într-o carte intitulată „De ce ne spovedim sau despre darul înnoirii lăuntrice”. Ei bine, chiar din primele pagini autorul afirmă că a scrie şi a citi cărţi, a susţine şi a asculta conferinţe înseamnă pentru mulţi dintre noi doar o mângâiere (o plăcere!) care ne îmbogăţeşte cultura creştină şi […]
Dacă ne-am obișnuit ca în Postul Mare să citim sau chiar să aprofundăm „Scara” Sfântului Ioan Scărarul, recomandată de Biserică ca cea mai potrivită lectură duhovnicească a acestei perioade, este foarte uşor să conştientizăm că viaţa duhovnicească are o structură etapizată, în trepte, iar perioada Postului ne pune în faţă un astfel de traseu, în care duminicile ne duc pas cu pas spre marea zi a Învierii. O astfel de structură în formă de scară se află şi la temelia lucrării „Calea Domnului de-a lungul Triodului și Penticostarului”, alcătuită din meditațiile Părintelui Arhimandrit Zaharia de la Mânăstirea „Sf. Ioan Botezătorul” din Essex, care ne propune o „călătorie harică” de la arena nevoințelor postului până la grădina darurilor Duhului Sfânt, ca o inițiere în taina timpului liturgic ce transfigurează și tămăduiește timpul lumii acesteia. Unul din nucleele acestei cărți îl constituie tema înnoirii, Postul Mare fiind perceput ca un „răstimp al […]
În romanul „Frații Karamazov”, Dostoievski așternea pe coala de hârtie un mare adevăr al vremurilor sale: „Oamenii au ajuns să agonisească o mulțime de bunuri. În schimb li s-au împuținat bucuriile”. Peste decenii această realitate nu s-a estompat, ci a căpătat dimensiuni sporite. Așa s-a ajuns astăzi să căutăm cu lupa fărâmiturile de bucurie din viețile noastre, iar ca apogeu al acestei situații să conștientizăm că ne-am însingurat de noi înșine, dar mai ales de Dumnezeu. Iată ce l-a determinat pe Episcopul românilor din Europa de Nord, Preasfințitul Macarie, să se întrebe: „De ce mă simt singur într-o eră a comunicării”? A pus o astfel de interogație, adâncă precum o fântână săpată într-un ținut arid, pe coperta unei cărți, iar în interiorul ei s-a străduit să așeze față în față bucuria cerească și singurătatea omenească, adică să dea un posibil răspuns la frământarea care îl macină și care șubrezește lumea. […]
Asemenea multor oameni atinși de chemarea lui Dumnezeu, Părintele Dumitru Stăniloae a căutat un singur lucru: desăvârșirea. Apropiindu-ne de viața și de scrierile dânsului, vedem că semințele iubirii dumnezeiești nu au căzut nici pe loc pietros, nici între spini, ci pe un pământ ales, bine pregătit de înaintașii săi din Țara Bârsei și apoi cultivat cu multă atenție și statornicie de-a lungul întregii sale vieți. Se trăgea dintr-un neam de țărani robuști, inteligenți și mai ales credincioși, iar această moștenire genetică l-a ajutat să-și formeze un caracter hotărât și perseverent, să țină o rânduială aspră de muncă și rugăciune, să reziste prigoanei comuniste și temniței, și, mai presus de toate, să intuiască tainele vieții veșnice, să fie atras de cunoașterea lui Dumnezeu și de îndumnezeire. Așa cum mărturisește fiica sa, de câte ori se întorcea în satul natal, primul gest era acela de a scoate o găleată cu apă din […]
De ce merge un mirean la Athos? Ce caută și ce așteptări are? Cum scrie un mirean despre Athosul contemporan? Acestea erau întrebările din mintea mea când am luat în mână cartea lui Stefanos Dimopoulos: „Athos – tărâmul sfințeniei: întâlniri cu marii părinți athoniți ai veacului al XX-lea”. Dar cine este acest Stefanos Dimopoulos? Un medic oftalmolog, foarte priceput chirurg, cu recunoaștere internațională, având studii postdoctorale în Germania, și tată a cinci copii (patru băieți și o fată). Încă din vremea studenției este un căutător. Ucenic apropiat al Părintelui Emilianos, rămâne atașat duhovnicește obștii Mânăstirii „Simonos Petra” și multor părinți aghioriți încă de pe vremea când nu erau atât de cunoscuți și asaltați de lume. Încă din 1973, când a fost prima dată la Simonos Petra, se socotește pe sine ca făcând parte din sânul familiei duhovnicești a mânăstirii. Slujirea lui, ascultarea lui a fost (și încă este) tămăduirea și […]
Întotdeauna mi s-a părut importantă mărturia unui scriitor despre propria sa carte, ca cel mai potrivit punct de plecare pentru interpretarea adusă de cititor, pentru că astfel lectura devine un dialog între cei doi. Faptul că Preasfinţitul Părinte Vasile ne-a lăsat un cuvânt despre scrierile sale, adunate în cartea „Slujind lui Dumnezeu şi semenilor” (Editura Renaşterea) – concepută încă din timpul vieţii sale, dar publicată abia anul acesta prin râvna şi osteneala ucenicilor săi -, afirmând că ele reprezintă „o chemare spre Mântuitorul nostru, pe care autorul o adresează tuturor, cu smerenie şi cu iubire”, ne încurajează şi ne întăreşte în a avea o relaţie duhovnicească cu dânsul, dincolo şi mai presus de timp, nu doar prin rugăciune, ci şi prin a răspunde practic încercând să-i urmăm învăţătura. Pe vremea când scria textele ce alcătuiesc această carte, îndemnul dânsului era făcut din perspectiva celui care se afla încă pe acest […]
Conform unui proverb, „ziua bună se cunoaşte de dimineaţă”. Cât priveşte viaţa, ea se ştie a fi bună în funcţie de apropierea omului de Dumnezeu. Cu cât distanţa dintre om şi Creator e mai mică, cu atât viaţa lui e mai bună, chiar şi în acele cazuri când, aparent, necazurile îl năpădesc pe pământ, deoarece ele nu sunt decât rampa spre fericire în veşnicie. Despre cum poţi să-ţi trăieşti fericit viaţa ne vorbeşte de dincolo de moarte Schimonahia Siluana Vlad. Asta fiindcă pentru un creştin autentic „nu există moarte, există «trecere dincolo»”. Maica Siluana a fost şi este acea figură de intelectual fin care Îl poartă pe Dumnezeu în toată fiinţa sa, dar nu se limitează numai la a-L păstra pentru sine, ci Îl răspândeşte pretutindeni, asemeni unei miresme care te inundă în cele mai ascunse unghere ale simţurilor. Cartea cu care „îi momim” pe cititori include texte culese, din […]
De ce să citim încă o carte având ca tematică rugăciunea? Pentru că, deși am mai citit, suntem tare departe de-a ne ruga cum se cuvine. Tot cu buzele rostim cuvintele, tot cu degetele ne facem semnul Sfintei Cruci, tot în genunchi stăm așezați, dar mintea ne este fugară pe cine știe ce meleaguri străine, iar inima ne-a rămas în continuare rece ori abia a început să se încălzească. Să corectăm această tristă stare de fapt a lucrurilor lecturând „Rugăciunea inimii”, carte ce s-a vândut „ca pâinea caldă” în Franța și care a fost tradusă recent și în română de către Florin Caragiu. Autorul ei, Ieromonahul Ioan, egumenul Schitului Sainte-Foy din Cévennes, are o îndelungată practică în rostirea rugăciunii și cu smerenie ni se adresează în scris pentru a ne spori calitatea modului cum ne adresăm Domnului. Așa cum bine remarcă în prefața cărții Mitropolitul Serafim, ierarhul ortodox român al […]
Ce-i lipsește în mod fundamental omului contemporan pentru a fi în bună rânduială cu propria-i persoană și cu lumea? Înțelepciunea și virtutea. Prin acestea două se poate cuceri pe sine, poate cuceri pământul, iar în ultimă instanță devine apt să cucerească și cerurile. Despre ce sunt înțelepciunea și virtutea, cum se pot ele dobândi, menține, spori și propaga de la individ la individ vorbește în termeni rafinați Ernest Bernea în cartea lui „Mic tratat de înțelepciune și virtute”. Autorul, mare sociolog, etnograf și filosof, a viețuit în secolul XX, dar, din cauza opresiunii politice la care a fost supus, dimensiunea înaltă a trăirii și a gândirii lui, reflectată în scrieri ce i-au fost cenzurate, i-o cunoaștem cu precădere în zilele noastre. Pe lângă opera remarcabilă, aflată în amplu proces de recuperare, întregire și justă valorizare, a dat României și un fiu, pe renumitul pictor Horia Bernea, artistul al cărui nume […]
O, tu, sfințenie, cea mult râvnită de creștini, îmbracă-mă ca o mantie și dă strălucire sufletului meu! Oare câți dintre noi n-am putea exclama așa, pe măsură ce înaintăm sau de multe ori staționăm pe drumul spre mult râvnita mântuire? Poate adesea chiar strigăm astfel cu glas tare sau măcar în forul nostru interior ca să găsim resurse de a nu abandona calea începută și a putea să-i depășim numeroasele obstacole ajungând la țintă. Despre sfințenie, ca mantie strălucitoare ce îmbracă sufletul omului, e vorba, cu vârf și îndesat, nu cu lingurița, în cartea „Chipuri ale sfințeniei” izvorâtă din penița lui Ciprian Voicilă. Autorul, dublu licențiat în sociologie și psihologie, activând profesional în cadrul Muzeului Țăranului Român, s-a impus în spațiul public, printre altele, și ca vrednic semnatar al mai multor cărți, inclusiv cu profil teologic. Prin cea de față ne aduce în atenție biografiile și învățăturile unui număr de […]