Administrator
531 posts
♦În mai multe rânduri Hristos, prin Sfinţii Săi Ucenici şi Apostoli, subliniază faptul că drumul spre El este unul singur, şi anume crucea, jertfa și lepădarea de sine. Este drumul pe care l-a făcut și Hristos spre noi. Datorită păcatelor noastre, El a trebuit să guste din partea cea vătămătoare și dureroasă a jertfei. La fel trebuie să facem și noi, deoarece păcatul s-a lipit de noi și uneori rana devine adâncă în lepădarea de noi înșine şi ne poticnim. Dar iată că şi la această dimensiune a lucrării duhovniceşti Hristos ne arată nu numai că nu suntem singuri, ci că El este Cel ce lucrează și împlineşte lucrarea noastră. Astfel, în urcuşul cel duhovnicesc, crucea noastră este propusă ca o scară. Sigur că urcuşul duhovnicesc nu se face numai pe treptele virtuţilor, ci şi cel ce se leapădă de patimi, luptându-se cu sine pentru a se curăța de întinăciunea […]
♦Dacă primele două duminici ne stabilesc calea postului, iată că, în a treia duminică, Hristos ne arată care este calea și cum să mergem pe ea. Sigur, Hristos spune clar: „Eu sunt Calea”. Dar mai spune: „Eu sunt Adevărul”, adică Ținta, Lumina și Cuvântul Adevărului. Astăzi, El ne arată ce înseamnă pentru noi calea. ♦În primul rând, trebuie să subliniem faptul că Hristos nu condiţionează şi nu obligă. Deşi viața de aici nu o putem trăi fără El, totuși putem trăi ca şi când El nu există. Dumnezeu ne oferă o libertate absolută când ne pune înainte binele şi răul, viaţa şi moartea, aşa cum spune în Vechiul Testament: „Iată, pun înaintea ta binele şi răul, viaţa şi moartea. Alege viaţa ca să trăieşti!” Nu numai că Hristos este calea și ţinta, dar El merge cu noi pe această cale. Şi prima condiţie ca viaţa de aici să devină cale […]
(…) Pe acestea atunci cumpănindu-le întru sine, Arhanghelul s-a înfățișat în cămară şi, ajungând în odaia în care sălăşluia Fecioara, s-a apropiat ușor de uşă şi, intrând, a zis cu glas blând Fecioarei: „Bucură-te, cea cu har dăruită, Domnul este cu tine!”[i]Αstăzi este cu tine Cel mai înainte de tine, iar după puţină vreme, Cel dintru tine. Cel dintâi lucru [se petrece] în veşnicie, iar al doilea, sub vremi. O, ce nemăsurată iubire de oameni! O, ce bunătate! Vestea bucuriei nu ar fi fost mulțumitoare, dacă n-ar fi dat pe faţă, prin rodul zămislit în Fecioară, pe Însuși Lucrătorul bucuriei. Căci cuvântul „Domnul este cu tine” descoperă în chip vădit că Însuşi Împăratul este de faţă, întreg întrupat în ea şi nedespărţit de slava Sa proprie. „Bucură-te, cea cu har dăruită, Domnul este cu tine!”Bucură-te, unealta bucuriei, prin care osânda blestemului s-a dezlegat şi în locul ei dreptatea bucuriei […]
♦Ne aflăm în prima Duminică a Postului Mare, numită şi Duminica Ortodoxiei, în care Biserica prăznuieşte biruinţa dreptei credinţe asupra multor erezii care, timp de cinci secole, au lovit în interiorul Bisericii, căutând să o dezbine. Aceste frământări au avut loc mai ales în Imperiul roman de răsărit, pentru că între timp Imperiul roman de apus aproape a dispărut, forma lui păstrându-se doar prin papalitatea care căuta să administreze acest titlu. Bizanţul avea mai multe frământări spirituale, deoarece era o Biserică vie, în care viaţa duhovnicească era vădită prin atitudinea pe care marii Părinţi ai Bisericii, cinstiţi de noi ca sfinţi, o mărturiseau propovăduind adevărurile de credinţă, dar în care exista și o anumită tendinţă de a se aluneca în diferite eresuri, atât din partea autorităţilor, cât şi din partea unor membri direcţi ai Bisericii. Mândria, ambiţiile şi interesele pământeşti au dus la diferite erezii, începând de la cea a […]
♦Iată-ne la începutul Postului Mare, perioadă foarte importantă a ciclului duhovnicesc care cuprinde întregul an bisericesc, dar şi întreaga noastră viaţă. Cu fiecare ciclu, viaţa noastră nu numai că se îndreaptă spre o ţintă duhovnicească, ci capătă sens tot mai profund şi o valoare tot mai mare. Cu cât trupul devine mai firav, cu atât viaţa sufletească devine mai bogată. De aceea, Postul Mare fiind cea mai intensă perioadă a anului bisericesc în ce priveşte lucrarea noastră de mântuire şi apropierea de Dumnezeu, atenţia noastră trebuie să fie îndreptată în primul rând, sigur, spre post, dar nu numai, ci şi spre rugăciunile pe care Biserica ni le propune, spre tot ceea ce înseamnă viaţă duhovnicească, spre spovedanii mai dese, spre prezenţa noastră la sfintele slujbe şi spre primirea mai adevărată a Sfintelor Taine. ♦Cele şase săptămâni de post sunt o lucrare ce are rezonanţe şi se reflectă în întregul an. […]
♦Ne apropiem de perioada Postului Mare în care ne pregătim, timp de patruzeci de zile, să fim împreună cu Hristos, „să murim şi să înviem împreună cu El”, așa cum au spus Sfinții Apostoli sau cum auzim în cântarea din noaptea Învierii: „Ieri m-am îngropat împreună cu Tine, Hristoase, astăzi mă scol împreună cu Tine, înviind Tu”. Subliniez lucrul acesta, fiindcă foarte uşor alunecăm în gândul că noi înviem. Noi nu putem învia singuri. Noi vom învia cu Hristos. Cel ce a înviat ne înviază şi pe noi, dacă credem în Învierea Lui. Dar mai întâi Hristos a murit împreună cu noi, coborând până la iad. Deci timp de patruzeci de zile și noi ne pregătim să murim faţă de păcat, ca să fim cu Hristos, Cel care este fără de păcat. Astfel, El moare împreună cu noi, iar noi înviem împreună cu El. Acesta este exerciţiul celor patruzeci de […]
Întotdeauna mi s-a părut importantă mărturia unui scriitor despre propria sa carte, ca cel mai potrivit punct de plecare pentru interpretarea adusă de cititor, pentru că astfel lectura devine un dialog între cei doi. Faptul că Preasfinţitul Părinte Vasile ne-a lăsat un cuvânt despre scrierile sale, adunate în cartea „Slujind lui Dumnezeu şi semenilor” (Editura Renaşterea) – concepută încă din timpul vieţii sale, dar publicată abia anul acesta prin râvna şi osteneala ucenicilor săi -, afirmând că ele reprezintă „o chemare spre Mântuitorul nostru, pe care autorul o adresează tuturor, cu smerenie şi cu iubire”, ne încurajează şi ne întăreşte în a avea o relaţie duhovnicească cu dânsul, dincolo şi mai presus de timp, nu doar prin rugăciune, ci şi prin a răspunde practic încercând să-i urmăm învăţătura. Pe vremea când scria textele ce alcătuiesc această carte, îndemnul dânsului era făcut din perspectiva celui care se afla încă pe acest […]
Dacă nu ar fi trăit într-un mediu ostil și dacă numele de autor nu i-ar fi fost interzis, Alexandru Mironescu ar fi fost astăzi mult mai cunoscut. Și nu mă refer, spunând acest lucru, doar la lumea științifică din care face parte, în calitate de cercetător științific și profesor universitar în domeniul chimiei, ci la întreaga paletă a culturii. Punerea operei sale la dispoziția publicului este, în mare măsură, meritul profesorului Marius Vasileanu, care îngrijește și prefațează și al treilea volum al jurnalului semnat de profesorul Mironescu. Este vorba de lucrarea cu titlul „Admirabila tăcere. Jurnal 1970-1972”, apărută la Editura Humanitas în anul 2023. Din capul locului aș spune că, deși este un intelectual autentic, cu doctorat în filosofia științei și cu preocupări literare, el nu se adresează în paginile sale de jurnal doar minții. Nu are deloc pretenția că discursul său este unul „obiectiv.” De altfel, pentru el, granița […]
Aflându-ne în aceste zile în pelerinaj în Episcopia Ortodoxă Română a Europei de Nord, pe urmele Sfinților care au odrăslit pe tărâmurile scandinave, am aflat cu întristare despre mutarea întru veșnicie a Monahiei PARASCHIVA COJANU, mama Părintelui Ioan Cojanu, starețul Mănăstirii „Sfântul Ioan Botezătorul” din Alba-Iulia. Mamă devotată și călugăriță iubitoare de Hristos, maica Paraschiva s-a nevoit în mănăstire timp de 33 de ani, 51 de ani, încă din tinerețe, purtându-și cu demnitate crucea văduviei, pe când viețuia în lume. Fiind chemată la Domnul la vârsta de 92 ani, după o îndelungată suferință – s-a aflat întodeauna aproape de părintele duhovnicesc și fiul său pământesc, Protosinghelul Ioan, care i-a alinat bătrânețile și a povățuit-o pe calea mântuirii până în ultima clipă. La ceas de vremelnică despărțire, până la Învierea cea de obşte, ne rugăm Mântuitorului Iisus Hristos, Cel înviat din morţi, să odihnească cu drepţii sufletul roabei Sale Parascheva acolo […]
Preot Petru Moga, „Apocalipsa – orizonturi liturgice”, Editura Univers Enciclopedic Gold, 2023 În zilele noastre, mulţi oameni, credincioși sau nu, consideră că vremurile apocaliptice încep să mijească, aşa cum au crezut şi alte generaţii din vechime, creându-se astfel un înfricoşător, dar tentant orizont de aşteptare. De aceea, orice carte ce are ca temă Apocalipsa poate fi incitantă prin promisiunea dezvăluirilor unor noi interpretări, care să susţină sau să infirme diversele teorii ale conspiraţiilor specifice sfârşitului lumii. Recunosc, nu m-au interesat niciodată astfel de cărţi, datorită, pe de-o parte, formării spirituale primite de la Părintele meu duhovnicesc, care, mergând pe calea echilibrată a Părinţilor dinaintea lui, şi-a învăţat ucenicii că importantă este pregătirea fiecăruia pentru propriul lui sfârşit, mai puţin pentru cel general al lumii, iar, pe de altă parte, Mitropolitului Bartolomeu, care ne spunea că „grija noastră nu este aceea de a evita Apocalipsa, ci de a o traversa nevătămaţi […]
Vecernia Icoanei Maicii Domnului „Prodromiţa” Paraclisul Icoanei Maicii Domnului „Prodromiţa” Utrenia Icoanei Maicii Domnului „Prodromiţa” Sfânta Liturghie
Icoana cu Sfinte Moaște ale SFÂNTULUI MARE MUCENIC ȘI TĂMĂDUITOR PANTELIMON a fost adusă vineri, 21 iulie, la Mânăstirea „Sfântul Ioan Botezătorul” din Alba Iulia, cu prilejul cinstitei sale prăznuiri ce va avea loc în data de 27 iulie. Icoana a fost așezată spre închinare în biserica mare, unde va rămâne până la marele praznic al Adormirii Maicii Domnului. Redăm mai jos viața Sfântului Mare Mucenic și Tămăduitor Pantelimon, așa cum a fost consemnată în Sinaxarul Bisericii noastre: Sfântul şi marele Mucenic al lui Hristos Pantelimon a trăit în cetatea Nicomidia din Asia Mică, pe timpul împăratului Maximian (286-305 d.Hr.). Tatăl său era senatorul păgân Evstorghie, iar mama sa era creştină şi se numea Euvula. Ei l-au numit pe copilul lor Pantoleon, ceea ce se tâlcuieşte „cu totul leu”, nume prin care s-a arătat mai înainte curajul mărturisirii de care avea să dea dovadă. Din copilărie, mama sa a început […]
La Mânăstirea „Sfântul Ioan Botezătorul” din Alba Iulia a fost adusă în data de 11 iulie 2023, la priveghere, icoana Sfintei Muceniţe Eufimia, ce conţine o părticică din Sfintele ei Moaşte, fiind aşezată spre închinare în biserica mare, unde va rămâne până duminică, 16 iulie, la pomenirea Sfinţilor Părinţi de la Sinodul al IV-lea Ecumenic. Redăm mai jos minunea săvârşită de Sfânta Eufimia la Sinodul de la Calcedon, pomenită de Biserica noastră în fiecare an la 11 iulie: Sfânta Mare Muceniță Eufimia s-a născut, a crescut și s-a încununat prin mucenicie în Calcedon, cetatea Bitiniei de lângă gura Mării Negre, în dreptul Constantinopolului, fiind între ele Bosforul Traciei. Ea a pătimit pe vremea împărăției lui Dioclețian, în 16 zile ale lunii septembrie, în care zi se prăznuiește pomenirea ei. Iar acum se pomenește acea minune care s-a făcut de cinstitele ei moaște în vremea Sinodului al IV-lea a toată lumea […]
Partea I: 1 iunie 2023 Partea a II-a: 8 iunie 2023 Partea a III-a: 15 iunie 2023 Partea a IV-a: 22 iunie 2023 https://www.youtube.com/live/gij-4iKDTjk?feature=share
●Una dintre cele mai mari piedici în calea desăvârșirii noastre și a grijii pe care noi, cei îndrăgostiți de Dumnezeu și de lucrarea Lui, ar trebui s-o avem, este aceea a neglijenţei și a neatenţiei. Nu trebuie să greşim mult, nici chiar să facem păcate. Mântuitorul nostru spune că pentru orice cuvânt grăit în deşert, nu doar pentru păcate, vom da seamă în ziua judecăţii. Aş zice eu, în continuare, că şi pentru orice gând. Deci, dacă stăm toată ziua gândindu-ne la prostii, chiar dacă nu la răutăți, relaxându-ne și făcând lucruri care nu sunt nici rele, nici bune, ci nefolositoare, este suficient ca atenţia și grija noastră să fie abătute de la Dumnezeu spre lucrurile deşarte. ●Urmărind evoluţia protopărinţilor noştri în rai, Sfinții Părinți ai Bisericii au observat că nu păcatele i-au scos pe aceștia din rai, ci grijile deşarte. Ei au avut grijă de dialogul cu şarpele şi […]
VECERNIA MIEZONOPTICA, DEZLEGĂRILE ȘI UTRENIA SFÂNTA LITURGHIE PREDICA ÎNALTPREASFINȚITULUI PĂRINTE IRINEU, ARHIEPISCOPUL ALBA-IULIEI CUVÂNTUL PĂRINTELUI STAREȚ IOAN
●În Rugăciunea numită „arhierească”, pe care Fiul lui Dumnezeu o adresează Tatălui ceresc și pe care ne-o redă atât de minunat Sfântul Evanghelist Ioan în capitolul 17 din Evanghelia ce se citește în duminica aceasta, Hristos ne arată că Tatăl Se revelează lumii prin Fiul şi Cuvântul Său. Dacă Hristos Se întrupează pentru ca să ni-L descopere pe Tatăl, iată acum ne arată că sursa noastră de viaţă și însăşi viaţa constă în cunoaşterea Tatălui ceresc. Veţi zice că noi nu simţim aceasta, deși avem viață. Am putea spune însă toţi că nu prea avem viaţă, pentru că, în general, viața noastră se rezumă la a fi biologică. Tocmai de aici vin nemulţumirile și neîmplinirile noastre, și tot de aici pornesc, paradoxal, lăcomiile și răutăţile noastre, și anume dintr-o nevoie sufletească. ●Dacă nu ţinem seama de viaţa sufletului nostru şi de nevoile lui, ajungem să trăim inconştient experienţa morţii sufletești. […]
Organizat de Consiliul Județean Alba și de Biblioteca Județeană „Lucian Blaga” în perioada 5-7 mai, Târgul de Carte „Alba Transilvana” a avut loc anul acesta în aer liber, în zona Muzeului Unirii din Cetatea Alba Carolina. Printre numeroasele edituri invitate să participe la târg s-a aflat și Editura Epifania, care a fost vizitată mai ales de copii și tineri, dar și de adulți interesați de cartea religioasă. Redăm mai jos câteva imagini cu standul editurii și librăriei noastre, surprinse sâmbătă, 6 mai.
Dacă duminica trecută am descoperit lucrarea Învierii așa cum era în mintea, în inima, dar și în viața Apostolilor, iată că, astăzi, Hristos cel înviat ne este prezentat în sufletul şi în întreaga fiinţă a femeilor mironosiţe. Cred că în Evanghelia aceasta găsim cea mai frumoasă imagine pe care un om şi-o poate închipui și pe care un artist o poate reprezenta: o grădină, femeile mergând dinspre întuneric către lumină, căutându-L pe Domnul și Stăpânul lor. Nu ne este străină imaginea aceasta, căci Adam şi Eva au fost și ei într-o grădină, unde Dumnezeu nu numai că Se plimba prin răcoarea serii, ci căuta să îndepărteze întunericul nopţii, tocmai pentru că Adam nu-L mai căuta el pe Dumnezeu, ci era încurcat în hăţişul gândurilor, al părerilor proprii, al sentimentelor necunoscute de el până atunci. Dacă Adam s-a temut și s-a ascuns de Dumnezeu, vedem că și Apostolii s-au temut şi […]
În această săptămână, Biserica ne pune înainte două realități ale vieții: pe de-o parte, o realitate pe care o trăim fiecare dintre noi, și anume prezenţa păcatului în jurul nostru și în noi înşine, și, pe de altă parte, trăirea prezenței lui Dumnezeu în tot ceea ce există și mai ales în sufletul nostru. Prima realitate nu o dorim, dar o trăim. Şi nici nu vrem să o recunoaştem, ceea ce este un lucru foarte primejdios. Cealaltă realitate o avem în dorirea noastră, în mintea și în inima noastră, însă ea întârzie să se arate, aşa încât prezenţa păcatului şi a lumii fără Dumnezeu din jurul nostru ne face să ne îndoim în credinţă. Unii îşi pierd credinţa, alţii îşi argumentează credinţa lor greşită. Denia Canonului Mare şi Denia Acatistului Bunei-Vestiri, cât şi viaţa Sfintei Maria Egipteanca ne ajută să trăim sau să gustăm aceste realități împreună, pe cât ne […]
Tot în 25 decembrie, tinerii au cântat Paraclisul Maicii Domnului şi au colindat la Centrul rezidenţial “Casa părinţilor” din Vinţu de Jos:
Am băgat de seamă că, pentru cei cărora le sunt puse nume în mod intenționat, precum lui Avraam, lui Isaac și lui Israel, există o mărturie a însușirii corespunzătoare. Căci numele fiecăruia dintre ei trimite nu atât la înfățișarea trupului, cât la virtutea pe care bine au înfăptuit-o în chip propriu.De aceea, în această situație, este numit „Iisus”, adică „Mântuirea poporului”.
