Predici şi conferinţe
425 posts
Icoana cu Sfinte Moaște ale SFÂNTULUI MARE MUCENIC ȘI TĂMĂDUITOR PANTELIMON a fost adusă vineri, 21 iulie, la Mânăstirea „Sfântul Ioan Botezătorul” din Alba Iulia, cu prilejul cinstitei sale prăznuiri ce va avea loc în data de 27 iulie. Icoana a fost așezată spre închinare în biserica mare, unde va rămâne până la marele praznic al Adormirii Maicii Domnului. Redăm mai jos viața Sfântului Mare Mucenic și Tămăduitor Pantelimon, așa cum a fost consemnată în Sinaxarul Bisericii noastre: Sfântul şi marele Mucenic al lui Hristos Pantelimon a trăit în cetatea Nicomidia din Asia Mică, pe timpul împăratului Maximian (286-305 d.Hr.). Tatăl său era senatorul păgân Evstorghie, iar mama sa era creştină şi se numea Euvula. Ei l-au numit pe copilul lor Pantoleon, ceea ce se tâlcuieşte „cu totul leu”, nume prin care s-a arătat mai înainte curajul mărturisirii de care avea să dea dovadă. Din copilărie, mama sa a început […]
La Mânăstirea „Sfântul Ioan Botezătorul” din Alba Iulia a fost adusă în data de 11 iulie 2023, la priveghere, icoana Sfintei Muceniţe Eufimia, ce conţine o părticică din Sfintele ei Moaşte, fiind aşezată spre închinare în biserica mare, unde va rămâne până duminică, 16 iulie, la pomenirea Sfinţilor Părinţi de la Sinodul al IV-lea Ecumenic. Redăm mai jos minunea săvârşită de Sfânta Eufimia la Sinodul de la Calcedon, pomenită de Biserica noastră în fiecare an la 11 iulie: Sfânta Mare Muceniță Eufimia s-a născut, a crescut și s-a încununat prin mucenicie în Calcedon, cetatea Bitiniei de lângă gura Mării Negre, în dreptul Constantinopolului, fiind între ele Bosforul Traciei. Ea a pătimit pe vremea împărăției lui Dioclețian, în 16 zile ale lunii septembrie, în care zi se prăznuiește pomenirea ei. Iar acum se pomenește acea minune care s-a făcut de cinstitele ei moaște în vremea Sinodului al IV-lea a toată lumea […]
Partea I: 1 iunie 2023 Partea a II-a: 8 iunie 2023 Partea a III-a: 15 iunie 2023 Partea a IV-a: 22 iunie 2023 https://www.youtube.com/live/gij-4iKDTjk?feature=share
●Una dintre cele mai mari piedici în calea desăvârșirii noastre și a grijii pe care noi, cei îndrăgostiți de Dumnezeu și de lucrarea Lui, ar trebui s-o avem, este aceea a neglijenţei și a neatenţiei. Nu trebuie să greşim mult, nici chiar să facem păcate. Mântuitorul nostru spune că pentru orice cuvânt grăit în deşert, nu doar pentru păcate, vom da seamă în ziua judecăţii. Aş zice eu, în continuare, că şi pentru orice gând. Deci, dacă stăm toată ziua gândindu-ne la prostii, chiar dacă nu la răutăți, relaxându-ne și făcând lucruri care nu sunt nici rele, nici bune, ci nefolositoare, este suficient ca atenţia și grija noastră să fie abătute de la Dumnezeu spre lucrurile deşarte. ●Urmărind evoluţia protopărinţilor noştri în rai, Sfinții Părinți ai Bisericii au observat că nu păcatele i-au scos pe aceștia din rai, ci grijile deşarte. Ei au avut grijă de dialogul cu şarpele şi […]
VECERNIA MIEZONOPTICA, DEZLEGĂRILE ȘI UTRENIA SFÂNTA LITURGHIE PREDICA ÎNALTPREASFINȚITULUI PĂRINTE IRINEU, ARHIEPISCOPUL ALBA-IULIEI CUVÂNTUL PĂRINTELUI STAREȚ IOAN
●În Rugăciunea numită „arhierească”, pe care Fiul lui Dumnezeu o adresează Tatălui ceresc și pe care ne-o redă atât de minunat Sfântul Evanghelist Ioan în capitolul 17 din Evanghelia ce se citește în duminica aceasta, Hristos ne arată că Tatăl Se revelează lumii prin Fiul şi Cuvântul Său. Dacă Hristos Se întrupează pentru ca să ni-L descopere pe Tatăl, iată acum ne arată că sursa noastră de viaţă și însăşi viaţa constă în cunoaşterea Tatălui ceresc. Veţi zice că noi nu simţim aceasta, deși avem viață. Am putea spune însă toţi că nu prea avem viaţă, pentru că, în general, viața noastră se rezumă la a fi biologică. Tocmai de aici vin nemulţumirile și neîmplinirile noastre, și tot de aici pornesc, paradoxal, lăcomiile și răutăţile noastre, și anume dintr-o nevoie sufletească. ●Dacă nu ţinem seama de viaţa sufletului nostru şi de nevoile lui, ajungem să trăim inconştient experienţa morţii sufletești. […]
Organizat de Consiliul Județean Alba și de Biblioteca Județeană „Lucian Blaga” în perioada 5-7 mai, Târgul de Carte „Alba Transilvana” a avut loc anul acesta în aer liber, în zona Muzeului Unirii din Cetatea Alba Carolina. Printre numeroasele edituri invitate să participe la târg s-a aflat și Editura Epifania, care a fost vizitată mai ales de copii și tineri, dar și de adulți interesați de cartea religioasă. Redăm mai jos câteva imagini cu standul editurii și librăriei noastre, surprinse sâmbătă, 6 mai.
Dacă duminica trecută am descoperit lucrarea Învierii așa cum era în mintea, în inima, dar și în viața Apostolilor, iată că, astăzi, Hristos cel înviat ne este prezentat în sufletul şi în întreaga fiinţă a femeilor mironosiţe. Cred că în Evanghelia aceasta găsim cea mai frumoasă imagine pe care un om şi-o poate închipui și pe care un artist o poate reprezenta: o grădină, femeile mergând dinspre întuneric către lumină, căutându-L pe Domnul și Stăpânul lor. Nu ne este străină imaginea aceasta, căci Adam şi Eva au fost și ei într-o grădină, unde Dumnezeu nu numai că Se plimba prin răcoarea serii, ci căuta să îndepărteze întunericul nopţii, tocmai pentru că Adam nu-L mai căuta el pe Dumnezeu, ci era încurcat în hăţişul gândurilor, al părerilor proprii, al sentimentelor necunoscute de el până atunci. Dacă Adam s-a temut și s-a ascuns de Dumnezeu, vedem că și Apostolii s-au temut şi […]
În această săptămână, Biserica ne pune înainte două realități ale vieții: pe de-o parte, o realitate pe care o trăim fiecare dintre noi, și anume prezenţa păcatului în jurul nostru și în noi înşine, și, pe de altă parte, trăirea prezenței lui Dumnezeu în tot ceea ce există și mai ales în sufletul nostru. Prima realitate nu o dorim, dar o trăim. Şi nici nu vrem să o recunoaştem, ceea ce este un lucru foarte primejdios. Cealaltă realitate o avem în dorirea noastră, în mintea și în inima noastră, însă ea întârzie să se arate, aşa încât prezenţa păcatului şi a lumii fără Dumnezeu din jurul nostru ne face să ne îndoim în credinţă. Unii îşi pierd credinţa, alţii îşi argumentează credinţa lor greşită. Denia Canonului Mare şi Denia Acatistului Bunei-Vestiri, cât şi viaţa Sfintei Maria Egipteanca ne ajută să trăim sau să gustăm aceste realități împreună, pe cât ne […]
Tot în 25 decembrie, tinerii au cântat Paraclisul Maicii Domnului şi au colindat la Centrul rezidenţial “Casa părinţilor” din Vinţu de Jos:
Am băgat de seamă că, pentru cei cărora le sunt puse nume în mod intenționat, precum lui Avraam, lui Isaac și lui Israel, există o mărturie a însușirii corespunzătoare. Căci numele fiecăruia dintre ei trimite nu atât la înfățișarea trupului, cât la virtutea pe care bine au înfăptuit-o în chip propriu.De aceea, în această situație, este numit „Iisus”, adică „Mântuirea poporului”.
Povestea de iubire – partea întâi (22.09.2022) Povestea de iubire continuă – partea a doua (29.09.2022) Povestea de iubire continuă – partea a treia (6.10.2022) Povestea de iubire continuă – partea a patra (13.10.2022) Povestea de iubire continuă – partea a cincea (20.10.2022) Povestea de iubire continuă – partea a șasea (27.10.2022)
În perioada septembrie-octombrie 2022, Uniunea Artiștilor Plastici din România, filiala Alba Iulia, a organizat expoziţia „Horea Paștina – iubitorul de frumos”. Vernisajul a avut loc joi, 15 septembrie, începând cu ora 18, la Galeria de Artă Alba Iulia (Bulevardul 1 Decembrie 1918), curator fiind Oliv Mircea. Printre cei care au contribuit la organizarea acestei expoziții a fost și mânăstirea noastră, prin Părintele Stareț Ioan. „Lumea văzută de Horea Paștina este o lume care s-a oprit din mișcare după o zi de oboseală, sau încă n-a început o nouă zi de mișcare.Este o lume serală sau matinală. Este o lume care și-a adunat înăuntru toate posibilitățile, recăpătându-și bogăția totalității ei indefinite. Ea îndeamnă prin aceasta la reflexie, lăsând privitorului libertatea unei nelimitate imaginații referitoare la cuprinsul ei sau sugerându-i o astfel de imaginație. E o lume statornicită de nu se știe când și până nu se știe când, dar nu o […]
Academicianul Nichifor Crainic, unul din cei mai cunoscuți poeți și gânditori ortodocși, a trecut la Domnul în 20 august 1972, la vârsta de 83 de ani. Părintele Profesor Dumitru Stăniloae afirma că „Nichifor Crainic a îndeplinit cea mai importantă operă de răspândire a învățăturii ortodoxe în lumea noastră intelectuală” și că a fost „misionarul de prestigiu al credinței bisericești în mijlocul intelectualilor români”. Cu prilejul împlinirii unei jumătăți de veac de la trecerea sa la Domnul, redăm mai jos un studiu esențial dedicat acestei mari personalități, scris de Părintele Profesor Ioan I. Ică jr. Pe 24 decembrie 2009 s-au împlinit două decenii de la revoluţia care în decembrie 1989 a condus la eliberarea României de sub teroarea istorică a o jumătate de secol de regim comunist. Aceeaşi zi era marcată şi de o aniversare uitată: puţini îşi mai aduc aminte că se împlineau 120 de ani de la naşterea poetului, […]
Vecernia – 23 iunie 2022 Utrenia – 23 iunie 2022 Paraclisul Sfântului Ioan Botezătorul – 24 iunie 2022 Sfânta Liturghie – 24 iunie 2022
Interpretează elevi ai Școlii Gimnaziale Șeica Mare (jud. Sibiu), în cadrul parteneriatului cu Mânăstirea „Sf. Ioan Botezătorul” din Alba Iulia – 19 iunie 2022.
Hristos, Dumnezeul nostru, a venit nu numai să deschidă ochii unui orb din naştere, ci, atât prin această minune, cât și prin toată prezenţa şi lucrarea Sa, a venit să ne deschidă, să ne lumineze şi, mai mult decât atât, să ne înveţe cultura vederii și a vieţii celei duhovniceşti, aşa încât să putem spune şi noi într-o zi, ca Apostolul Pavel: „Cele ce se văd sunt vremelnice, iar cele ce nu se văd sunt veşnice”.
Prin înfrânare, omul alungă de pe lume valul de întuneric și-i redă iarăși însușirea de transparent al infinitului. Deci nu un dispreț de lume se manifestă în înfrânare, ci voința unei descoperiri a întregii măreții a lumii; înfrânarea nu e o întoarcere de la lume peste tot, pentru a căuta pe Dumnezeu, ci o întoarcere de la o lume îngustă și îngroșată de patimi, pentru a găsi o lume transparentă, care devine ea însăși oglindă a lui Dumnezeu și scară către El.
Ce să-ți facem ție, omule? Nu Îl căutai pe Dumnezeu, (atunci) când El locuia întru înălțime, nici nu-L primești (acum) când Se pogoară la tine și prin trup este în legătură cu tine; dar cauți să știi cum să te unești cu Dumnezeu. Află că pentru aceasta Dumnezeu [S-a arătat] în trup, fiindcă era nevoie ca trupul acesta blestemat să fie sfințit, trupul acesta neputincios să fie întărit, trupul acesta înstrăinat de Dumnezeu să se unească cu El, trupul acesta căzut din rai să se înalțe la ceruri. Și care este laboratorul acestei iconomii? Sfântul trup al Fecioarei. Care sunt obârșiile nașterii? Duhul Sfânt și puterea cea adumbritoare a Celui Preaînalt. Însă mai bine ascultă cuvintele Evangheliei: „Căci pe când, zice, Maria, maica Lui, era logodită cu Iosif, înainte de a fi ei împreună, ea s-a aflat pe sine având în pântece de la Duhul Sfânt”(Matei 1, 18). Și Fecioară […]
Ne aflăm la jumătatea Postului Naşterii Domnului şi toate duminicile din această perioadă ne pun înainte o temă importantă, dar de multe ori greşit abordată de noi, şi anume relaţia noastră cu lumea, în general, și cu materia, în special. Sfântul Evanghelist Luca, ale cărui pericope evanghelice le citim de la sfârşitul lui septembrie, le prezintă pe cât de frumos din punct de vedere literar, pe atât de profund din punct de vedere duhovnicesc. Toate duc la o concluzie. Aceasta o găsim chiar în finalul Evangheliei duminicii trecute, când, la întrebarea ucenicilor: „Cine poate să se mântuiască?”, Hristos dă un răspuns potrivit și pentru Evanghelia de astăzi: „Ceea ce este cu neputinţă la oameni este cu putinţă la Dumnezeu”. Pericopa evanghelică de astăzi ne vorbeşte despre tămăduirea săvârşită de Hristos în sinagogă asupra unei femei gârbove. Și nu era orice fel de gârbovenie, ci una care „nu o lăsa să […]
Acest mare Sfânt al Bisericii s-a mutat la Domnul în 6 decembrie 343 și de atunci praznicul lui tot crește. Este drept, unii dintre noi suntem îngrijorați, căci parcă nu mai seamănă cu Sfântul Nicolae. Totuși, el este prăznuit și în lumea necreștină sau în cea descreștinată. Veți zice că este doar din interes comercial. De obicei, comerțul se orientează spre lucruri sensibile, exploatând din punct de vedere material chiar partea spirituală. Ceea ce însă ar trebui să ne îngrijoreze pe noi, creștinii, care căutăm să înțelegem și să urmăm viața Sfântului, este nu numai motivul pentru care se întâmplă lucrurile acestea, ci și faptul că Sfântul Nicolae este văzut dintr-o altă perspectivă, din afara Bisericii, iar noi, care suntem înlăuntrul Bisericii, nu înțelegem ce se întâmplă. Sfântul Nicolae depășește uneori granițele credinței mărturisite de noi tocmai pentru că nu găsește la noi râvna de a-l urma. Ce înseamnă să-l […]
În Duminica a 30-a după Rusalii, Biserica ne prezintă o întâlnire, foarte importantă atât pentru Hristos, cât și pentru protagonistul ei, tânărul bogat, dar și pentru fiecare dintre noi, pentru că în ea se cuprinde nu numai relația omului cu Hristos, ci și problema veșnicei Împărății și a vieții de aici. După ce dregătorul Îl întreabă pe Hristos ce bine să facă pentru a moșteni viața veșnică, Hristos îi arată că intrarea în viața veșnică, așa cum învață Legea, ține de cele zece porunci, din care îi amintește câteva. El mărturisește că le-a păzit pe toate și atunci Hristos continuă, introducându-l în celălalt plan, cel pe care El îl propovăduiește și despre care amintește și tânărul bogat: preocuparea pentru viața veșnică. Aici intervine o problemă destul de grea, pentru că Hristos Se leagă chiar de sursa vieții. Dacă vreau să intru în viața veșnică, să nu mai am grijă de […]
„Părintele Simeon spune că este bine și îndreptățit ca omul, aflat la ananghie, la vreme de încercare, să ceară lui Dumnezeu sănătate și izbăvire, dar cu condiția ca la sfârșitul rugăciunii să se predea cu totul lui Dumnezeu, să se lase cu totul în voia și în mâinile lui Dumnezeu, spunând: Să fie cum vrei Tu, Doamne!” (Pr. Prof. Constantin Coman) ————————– (Propunere de lectură: Arhim. Simeon Kraiopoulos, „Cum vrei Tu, Doamne! Să fie binecuvântat!”, Ed. Bizantină, 2021, trad. Pr. Prof. Constantin Coman) Cartea pe care dorim să o prezentăm săptămâna aceasta se circumscrie de minune expresiei latine „multum in parvo” (mult în puţin). Propusă spre lectură credincioşilor, şi nu numai, români, graţie trudei de traducere a Părintelui Profesor Constantin Coman şi beneficiind de o prefaţă consistentă aparţinându-i aceluiaşi reputat teolog, în doar 78 de pagini ea reuşeşte să fie o splendidă pledoarie pentru încredinţarea omului în mâinile atotputernice, dar […]
„Viaţa Sfântului Ioan Botezătorul întrece înţelepciunea omenească şi cunoştinţa îngerilor şi covârşeşte cu tărie toată puterea cuvintelor” (Sf. Ioan al Evhaitelor) „Viaţa lui Ioan, proroc înainte de naştere şi mai presus de proroci: (…) trăind doar lui Dumnezeu, văzându-L doar pe Dumnezeu, făcându-L pe Dumnezeu propria sa desfătare.” (Sf. Grigorie Palama) ————————————- (Propunere de lectură: „Canoane de rugăciune la Sfântul Ioan Botezătorul”, Editura Doxologia, 2021) Anul acesta, Praznicul Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul uneşte liturgic întemeierea Bisericii (Cincizecimea) şi plinirea ei (Duminica Tuturor Sfinţilor). „Nu s-a ridicat între cei născuţi din femei unul mai mare decât Ioan Botezătorul” (Matei 11, 11), ne-o spune Însuşi Domnul. Ioan „nu a fost numai Înaintemergătorul lui Hristos, ci şi al Bisericii Lui, şi mai ales al vieţuirii noastre” (Sf. Grigorie Palama). Propunerea noastră de lectură pentru această săptămână este o carte ce cuprinde „canoane de rugăciune la Sfântul Ioan Botezătorul”. Este al VII-lea volum al […]
♦Ne mai despart două săptămâni şi câteva zile de marele Praznic al Naşterii Domnului, următoarele două duminici fiind închinate Strămoşilor și Părinților Domnului nostru Iisus Hristos. Până acum, aşa cum am ţinut să subliniez încă dinainte de începutul Postului Naşterii Domnului, Biserica ne-a avertizat să avem grijă cum chivernisim lucrurile materiale, pentru că ele pot deveni pagubă pentru noi, cel puţin din punct de vedere duhovnicesc. Nu a fost aşa dintru început. Dumnezeu a socotit ca toate acestea nu numai să ne fie de folos trupului, ci, mai mult, să ne ajute şi sufleteşte, nu înlocuind viaţa duhovnicească cu una materială, ci transformând cele materiale în lucruri duhovniceşti. Altfel, omul care nu se preocupă de cele duhovniceşti devine materialist în modul cel mai neaşteptat, chiar dacă el nu şi-a pus în gând aceasta sau chiar dacă nu are nici posibilităţi materiale. ♦În momentul în care nu suntem preocupaţi de cele […]
♦Hristos ne arată dintru început că Împărăţia cerurilor este o zi veşnică de nuntă, la care suntem chemaţi şi noi, începând de la Adam. Această chemare este aşezată în sufletul nostru de la creaţie. Toţi doresc să trăiască veşnic. Ateii, cei care nu cred în Dumnezeu, doresc să fie veşnici. Nu poate nimeni să renunţe la dorul veşniciei şi la chemarea lui Dumnezeu. Cu toate acestea, iată, începând de la protopărinţii noştri şi până astăzi, ratăm răspunsul potrivit. De ce? Pentru că nu înţelegem şi nu rezistăm la acest examen. Prea uşor ne ameţim cu gândul la împărăţie şi mai ales la împărăţia acestei lumi. Oare nu sunt toate de la Dumnezeu? Oare n-am avut fiecare experienţe în care ni s-a dat, fără să fi făcut prea mult pentru lucrul respectiv, şi ni s-a luat când nu ne-am aşteptat, fără drept de apel? Oare de ce nu înţelegem că acestea […]
Încă înainte de începutul Postului Nașterii Domnului am auzit în biserică Evanghelii care ne vorbeau în pilde despre bogăție și raportarea noastră la ea, bogăția și sărăcia fiind unele dintre încercările pe care Dumnezeu le îngăduie fiecăruia dintre noi. Dacă nu știm cum să lucrăm cu bogăția sau cu sărăcia, ele devin primejdioase. Bogatul nemilostiv, care se îmbrăca în porfiră și vison, și săracul Lazăr a fost una din aceste pilde. La fel, în pilda samarineanului milostiv din Evanghelia duminicii dinaintea postului, Hristos îl prezintă pe acesta ca pe un om bogat, chiar dacă nu o spune explicit. Și iată, în pilda Evangheliei de astăzi, un om bogat căruia i-a rodit țarina. Oare nu de la Dumnezeu a fost bogăția aceasta? Sigur a fost de la Dumnezeu faptul că țarina sa i-a dat belșug de roadă. Oare trebuia să fie neglijent și să împrăștie ceea ce i-a dat Dumnezeu? Nici […]
Postul Naşterii Domnului ne pregăteşte în modul cel mai concret pentru întâlnirea cu Dumnezeu, învățându-ne ce ar trebui să facem pentru ca această întâlnire să ne fie folositoare. Și care ar fi cel mai mare câştig din întâlnirea cu Domnul? După ce ucenicii L-au pierdut pe Domnul prin Jertfa Sa de pe Golgota, atunci când L-au reîntâlnit, după Înviere, prin gesturile lor şi chiar prin cuvintele lor au arătat ce şi-ar dori – să rămână cu ei. „Rămâi cu noi!”, I-au spus ei pe drumul spre Emaus. De altfel, Însuşi Domnul i-a asigurat, încă înainte de Patima Sa, pe ucenici şi, prin ei, pe noi, că va fi cu ei în toate zilele, până la sfârşitul veacurilor. Iată pentru ce suntem chemați să ne pregătim: ca Domnul să rămână cu noi. Este drept, nu doar de Crăciun avem această chemare, ci în fiecare duminică şi sărbătoare. La fel și acum, […]
În Duminica a XXIV-a după Rusalii, Biserica ne pune înainte două minuni săvârşite de Domnul în Capernaum. Iair, mai-marele sinagogii, care avea foarte mare putere şi influenţă, fiind un om foarte cunoscut, dar, din fericire, și foarte bun, foarte cuminte, foarte credincios, vine la Hristos şi-L roagă să-i tămăduiască fiica. Hristos era și El cunoscut în Capernaum, a doua Sa patrie sau cartierul general în care Se întorcea din toate călătoriile Sale. Iair știa câte minuni săvârşise Hristos şi vine la El cu această rugăminte. Și în vremea aceea erau oameni gălăgioşi care strigau după Hristos, care voiau să-L ucidă cu pietre, să-L arunce chiar de pe sprânceana muntelui unde era zidit Nazaretul, spre exemplu. Dar erau şi oameni cuminţi, atât printre cărturari, cât şi printre farisei, şi iată că şi printre mai-marii sinagogilor. Hristos este înconjurat de mulţime și de aceea întârzie. Omul însă are răbdare, nu se arată […]
Hristos Se îndreaptă spre Ierusalim, dar, de data aceasta, nu mai trece prin Samaria, ci coboară pe valea Iordanului, apoi urcă spre Ierusalim. Însă și acum se găsesc oameni care refuză să-L primească, apostolii cerându-I să coboare foc din cer, cu puterea rugăciunii. Mântuitorul le spune atunci: „Oare nu ştiţi fiii cărui duh sunteţi?” De aceea, în drumul Său spre Ierusalim, El le spune mai multe pilde, printre care se află şi pilda Evangheliei de astăzi, prin care încearcă să-i aşeze pe calea spre Ierusalimul cel ceresc. Este o cale a coborârii şi a urcării, așa cum și ei coboară acum din Galileea spre Iordan şi pe urmă urcă spre Ierusalim. În Evanghelia de astăzi ni se pare că lucrurile sunt foarte simple. Hristos pune în gura lui Avraam o logică foarte clară. Nu era logica evreilor, după care ei erau fiii lui Avraam. Dimpotrivă, Avraam răspunde apelând la o […]
Dacă în Evanghelia duminicii trecute a fost prezentată minunea învierii fiului văduvei din Nain, de data aceasta Hristos aduce la viaţă un bărbat viu, dar care nu își trăia propria viață. El locuia printre morminte, în ţinutul Gherghesenilor, lângă o cetate aflată în partea de răsărit a Mării Galileii, înspre apus fiind Capernaum. Între Galileea şi Decapole se afla această mare zbuciumată. Galileea, una dintre cele mai frumoase zone din Ţara Sfântă, era şi ea numită „Galileea neamurilor”, deoarece în ea nu trăiau numai iudei. Dar dincolo de mare trăiau mai mulţi păgâni. Acel ținut se numea Decapole și, încă din timpul lui Alexandru Macedon, cei care l-au luat în stăpânire au început să-l depopuleze, alungându-i sau chiar ucigându-i pe localnici şi aducând oameni din restul imperiului, ca să își marcheze nu numai prezenţa, ci şi autoritatea. Decapole înseamnă „zece cetăţi”, acestea fiind socotite greceşti, deşi în ele nu trăiau […]
Hristos, Dumnezeul nostru, săvârşeşte mai multe minuni care îi fac pe cei ce Îl însoţesc nu numai să fie uimiţi, ci și să se înspăimânte. Astfel se întâmplă şi în Evanghelia de astăzi, când Domnul, parcă mergând anume spre cetatea Nain, care se tâlcuiește „cetatea fericirii”, întâlneşte un cortegiu, îl oprește și, făcându-I-se milă de văduvă, îl atinge pe tânărul mort şi îi porunceşte: „Tinere, ţie îţi zic, scoală-te!” Cum să nu te cutremuri văzând o astfel de minune? Un nou-născut este suficient de bătrân ca să poată muri. Murim, deoarece acesta este motivul principal pentru care ne-am născut. Dar oare moartea nu a intervenit ca o pedeapsă, întrerupând cursul firesc al vieţii? Aşa cum o vedeau cei vechi, moartea era într-adevăr pedeapsa păcatului. Și, așa cum o vedem cei mai mulţi dintre noi, ea rămâne doar o pedeapsă. Încă e bine dacă socotim aşa, dar ar trebui să o […]
♦Ne aflăm în perioada Postului Naşterii Domnului, timp oferit nouă de Dumnezeu pentru a învăța să-L primim tot mai adevărat, aşa cum rostim la finalul Sfintei Liturghii: „Dă-ne nouă să ne împărtășim mai adevărat în ziua cea neînserată a Împărăției Tale”. În această duminică, prima din Post, se citește Evanghelia în care Hristos ne prezintă Pilda bogatului căruia i-a rodit țarina, oprindu-se asupra relației noastre cu lucrurile materiale. Sfântul Evanghelist Luca spune, la începutul capitolului 12 al Evangheliei sale, că Hristos, fiind înconjurat de mulţime, de mii de oameni, încât se călcau în picioare, Se adresează întâi ucenicilor. În timp ce îi sfătuiește, este întrerupt de cineva din mulţime, care Îl roagă să facă dreptate între el şi fratele său, în ce priveşte averea lor. Şi atunci Hristos rosteşte această pildă, nu înainte de a-i avertiza pe toți astfel: „Vedeţi să vă feriţi de lăcomie, că viaţa cuiva nu stă […]
♦În fiecare an, înainte de începutul Postului Naşterii Domnului, auzim citindu-se pilda samarineanului milostiv. Provocat de către un învăţător de lege, Hristos a spus această pildă, făcându-l pe cel ce Îl întreba să îşi răspundă singur. Întrebarea acestuia a fost: „Învăţătorule, ce să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?”. Hristos i-a răspuns tot cu o întrebare: „Ce este scris în Lege? Cum citeşti?” Cum îi înveţi tu pe oameni? Îi înveţi pe alţii, dar tu nu ştii? Răspunzând, învăţătorul de lege prezintă o sinteză a celor zece porunci care, chiar dacă pe Hristos nu L-a uimit, pe noi ar trebui să ne uimească: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău şi din toată virtutea ta, şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi”. Prima parte este scrisă în Cartea Deuteronom, în capitolul 6, versetul 5, iar a doua parte o găsim în Levitic, […]
♦Praznicul Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil, mai-marii voievozi ai oştilor cereşti, este aşezat de către Biserică în a treia lună a anului bisericesc, pentru că ei întotdeauna vin în numele Sfintei Treimi. În Vechiul Testament, Însuşi Dumnezeu S-a arătat în chipul îngerilor la stejarul din Mamvri. După învăţătura Bisericii, încă din Cartea Facerii, putem afla că Dumnezeu a creat lumea nevăzută înaintea celei văzute. Despre această lume a îngerilor mai ştim că şi ea a cunoscut o încercare în ce priveşte libertatea dăruită de Dumnezeu, aşa cum a fost încercat şi omul în rai. Având şi îngerii conştiinţă, asemenea omului, o parte din ei, văzându-şi slava pe care au primit-o de la Dumnezeu, slavă asemenea cu a Lui, s-au încrezut în ei înşişi şi au început să cadă, în frunte cu cel mai mare dintre îngeri, Lucifer. Căderea a încetat în momentul în care a venit rândul Arhanghelului Mihail, care […]
♦Prin Sfintele Evanghelii citite în această perioadă, Biserica ne pune în atenţie una dintre cele mai importante dimensiuni ale vieţii noastre şi anume raportarea corectă la Dumnezeu, ţinând seama de relaţia pe care trebuie s-o avem cu această lume. Pildele pe care le vom auzi nu vor face altceva decât să ne îngrijoreze, în primul rând, dar apoi ele ne vor arăta calea şi ne vor da soluţia pentru ca viaţa noastră să se aşeze pe făgaşul ei firesc. Nicidecum Biserica nu caută să ne ducă în zona judecăţii aproapelui sau să ne poziţioneze într-un fel sau altul faţă de acesta. Dimpotrivă, Dumnezeu, prin Biserică, vrea să ne aşeze pe noi în raport corect cu lumea. ♦Evanghelia de astăzi ne prezintă doi oameni care nu erau străini unul de altul, căci bogatul îi ştia numele lui Lazăr, de care, este drept, îşi aduce aminte numai în iad, iar săracul Lazăr […]
♦Prin Evanghelia ce se citeşte astăzi, Hristos ne face să participăm nu la o vindecare, ci la o înviere, mai precis la moartea şi învierea unei copile, fiica lui Iair, mai-marele sinagogii din Capernaum. Acesta se apropie de Hristos şi-L roagă să vină în casa lui şi să Se atingă de fiica lui, care este bolnavă, pentru ca ea să se vindece. Hristos îl ascultă, chiar dacă Iair are altă abordare decât sutaşul care era tot din Capernaum şi care I-a cerut lui Hristos ca doar prin cuvânt să alunge boala din sluga sa. La prima vedere ni se pare însă că Hristos îi răspunde prea târziu lui Iair, însă apoi o înviază pe copilă. ♦Oare ce înţelegem noi prin moarte şi prin înviere? Dacă la înviere nu participăm, iată că luăm parte la foarte multe înmormântări şi unii dintre noi am avut ocazia să vedem oameni murind. Un om […]
♦Aflându-ne la praznicul Sfântului Marelui Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir, încercăm să-i înţelegem viaţa şi trăirea, să-i descoperim sfinţenia şi prin aceasta să Îl descoperim pe Dumnezeu, Care Se revelează minunat în sfinţii Lui. An de an aţi auzit descriindu-se viaţa lui. Aş vrea ca în această zi să vă pun în suflet un lucru foarte important pentru mine şi cred că pentru fiecare dintre dumneavoastră, anume ce trebuie să căutăm la un sfânt şi cum să ne folosim de viaţa lui. Pentru aceasta, aş vrea să vedem ce l-a determinat pe acest sfânt să se apropie atât de mult de Dumnezeu. ♦Sfântul Dimitrie a ajuns încă din tinereţe la împlinirea sa materială, intelectuală şi socială, fiind guvernator sau voievod al cetăţii Tesalonicului. De tânăr a ajuns la acest statut şi totuşi viaţa lui era încă în căutare, în scurt timp ea devenind o descoperire a lui Dumnezeu, pentru sine […]
♦În Evanghelia de astăzi, Hristos aproape că intră în jocul tuturor. La prima vedere ni se pare că El a cedat. Diavolii Îl roagă să îi trimită în turma de porci. Îi trimite. Cei care au pierdut porcii, Îl roagă să plece din ţinutul lor. El pleacă. Şi totuşi, Hristos caută calea la care noi, oamenii, poate nu ne-am fi gândit: să respecte şi libertatea omului. Dacă cineva nu vrea să mă vadă, de ce să îl oblig? Hristos caută şi libertatea omului, şi nici nu renunţă să-i mai dea alte şanse. Cel vindecat nu numai că beneficiază de tămăduire, scăpând de draci, dar, mai mult decât atât, se împărtăşeşte de prezenţa lui Hristos. El Îl cunoaşte pe Hristos, ajunge să-L recunoască în Acesta pe Fiul lui Dumnezeu. Motiv pentru care vrea să-I devină ucenic şi să nu se mai despartă de El. Şi, aşa cum nouă ni se pare […]
♦Cuvioasa Parascheva a trăit în secolul al XI-lea, într-o perioadă zbuciumată din istoria Bisericii, când musulmanii cuceriseră o mare parte din lumea creştină și Imperiul Bizantin începuse să se prăbuşească. În 1054, Biserica se despărțise în două, prin separarea Apusului dominat de papalitate, astfel că și frământările din Biserică erau destul de mari. Totuși, Cuvioasa Parascheva trăieşte o viaţă ca în rai. Pentru ea, parcă toată lumea era în pace. Iubindu-L pe Hristos din copilărie, ea alege viaţa lângă Dumnezeu. Cât se poate de repede încearcă să ajungă la viaţa pustnicească, în pustiul Iordanului, şi acolo se nevoieşte până când Dumnezeu, trimiţându-i un înger, o sfătuieşte să se întoarcă în satul său, Epivata, şi acolo să trăiască ca o străină, după moartea părinților ei. ♦Pe cât de logică, pe atât de firească ar trebui să fie întrebarea pe care fiecare s-o avem pe buze: Cum putem să trăim şi noi […]
♦Importanţa pildei din această duminică constă mai ales în faptul că Hristos vine la noi atât ca Sămânţa cea mai aleasă, cât şi ca Semănător, El vorbindu-ne prin ea despre relaţia pe care o are cu noi și despre raportarea Sa la oameni ca Sămânţă şi ca Semănător. Spre mirarea multora, El aruncă sămânţa Sa pe tot pământul, în mod uniform. Am zice noi că o risipește. Dar El are dreptul s-o facă, pentru că este şi Sămânţa. De ce face aceasta? Ca să nu Îl învinuim că nu ne-a oferit şi nouă o şansă, dar și pentru că ne iubeşte, oferindu-ne această șansă în mod sincer. Mai mult, în pilda de astăzi ne învață şi cum să ne raportăm noi, ca pământ, la Sămânţa pe care o primim şi la Cel care ne-o împărtăşeşte. ♦Hristos identifică patru categorii de pământ: drumul, adică pământul călcat tot timpul în picioare și […]
Asociația Eleon, în parteneriat cu Biblioteca Județeană „Octavian Goga”, Cluj și cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Andrei, organizează expoziția „Omul Bucuriei de Sus”, dedicată Preasfințitului Vasile Flueraș, episcopul emerit al Clujului, la împlinirea a 40 de zile de la mutarea în veșnicie. Expoziția va fi deschisă la parterul Bibliotecii Județene „Octavian Goga” din Cluj-Napoca, Sediul central, Calea Dorobanților 104, în perioada 10-21 noiembrie, 2021. Program: zilnic, 8.00-20.00. Personalitatea Preasfințitului Vasile a marcat profund atât viața religioasă, cât și pe cea socială a Clujului și a împrejurimilor sale. Bunătatea, blândețea, compasiunea, disponibilitatea până la jertfă, gingășia și smerenia ierarhului nostru sunt trăsăturile care au atins sufletele multora și care continuă să rodească în viețile noastre. Prin imagine și cuvânt, expoziția evocă și păstrează un model de a trăi frumos în mijlocul unei metropole și a unei lumi mereu tensionate. Ea exprimă recunoștința celor care l-au cunoscut și ne invită pe toți […]
Dacă duminica trecută ni s-a prezentat pilda semănătorului, iată că astăzi Biserica ne pune înainte, în mod practic, una dintre cele mai frumoase şi mai profunde vieţi, o evanghelie vie, așa cum a trăit-o Sfânta Cuvioasă Parascheva. Prin viața ei, ea a dovedit că imposibilul devine posibil, că ne putem uni cu Dumnezeu, împărtăşindu-ne de prezenţa Lui. Nu întâmplător, în icoana ei, Cuvioasa Parascheva poartă crucea. Aceasta este taina cea mare a creştinismului, provocând însă şi cea mai mare respingere, pe care o simţim atât din partea celor care nu cred, cât şi din partea noastră, faţă de credinţa noastră proprie. Dacă Crucea este nebunie şi sminteală pentru cei ce nu cred în Hristos, pentru noi, credincioşii, ar trebui să fie înţelepciunea şi puterea lui Dumnezeu. Noi percepem profunzimea Crucii după Întruparea și Răstignirea lui Hristos, după Învierea şi Înălţarea Sa la ceruri, când ne-a promis că va rămâne cu […]
Dacă în Hristos s-a realizat mântuirea noastră obiectivă, cum este numită în teologie, ceea ce înseamnă că toţi suntem mântuiţi în Hristos în mod obiectiv, după Pogorârea Sfântului Duh se realizează mântuirea subiectivă, adică cu fiecare în parte. Astfel, fiecare suntem chemaţi să ne lucrăm propria mântuire pe temeiul mântuirii lui Hristos şi împreună cu El. Apostolul şi cele două Evanghelii citite astăzi ne prezintă tocmai această lucrare de mântuire a fiecăruia dintre noi. După ce Hristos spune pilda semănătorului, El nu aşteaptă ca apostolii să-L întrebe tălmăcirea ei, ci merge până la capăt și le arată ce înseamnă sămânţa cea bună: „cuvântul lui Dumnezeu”. Vorbind despre Patima Sa și despre faptul că El va muri pe Cruce, spune astfel: „Bobul de grâu, când cade în pământ, dacă nu va muri, rămâne singur, iar, dacă va muri, aduce roadă”. Și Apostolulul Pavel mărturisește: „M-am răstignit împreună cu Hristos şi nu […]
Bucuria întâlnirii cu Hristos era manifestată de mulți dintre contemporanii Lui prin faptul că mereu era înconjurat de o mulțime de oameni. Mii de persoane se strângeau în jurul lui Hristos şi Îi ascultau cuvântul. S-ar spune astăzi că a fost un fenomen tot ceea ce s-a petrecut de la Naşterea Sa până la Înălţarea la ceruri. Iată, un tâmplar din Nazaret cucereşte lumea, dar nu pentru Sine, ci pentru a oferi Împărăția Sa fiecărui om. În Evanghelia de astăzi, care cuprinde un fragment din predica de pe munte, întâlnim un cuvânt nemaiauzit, spus în fața unei astfel de mulțimi, ce are ca punct culminant iubirea vrăjmaşilor. Da, poţi să-i tratezi cu indiferenţă pe aceștia sau poţi să-i reduci la tăcere – soluții folosite până astăzi. Hristos însă arată că iubirea vrăjmașilor nu numai că nu este din această lume, ci înseamnă mai mult, și anume că Cel ce vorbeşte […]