Povestea de iubire – partea întâi (22.09.2022) Povestea de iubire continuă – partea a doua (29.09.2022) Povestea de iubire continuă – partea a treia (6.10.2022) Povestea de iubire continuă – partea a patra (13.10.2022) Povestea de iubire continuă – partea a cincea (20.10.2022) Povestea de iubire continuă – partea a șasea (27.10.2022)
Misiune
494 posts
În perioada septembrie-octombrie 2022, Uniunea Artiștilor Plastici din România, filiala Alba Iulia, a organizat expoziţia „Horea Paștina – iubitorul de frumos”. Vernisajul a avut loc joi, 15 septembrie, începând cu ora 18, la Galeria de Artă Alba Iulia (Bulevardul 1 Decembrie 1918), curator fiind Oliv Mircea. Printre cei care au contribuit la organizarea acestei expoziții a fost și mânăstirea noastră, prin Părintele Stareț Ioan. „Lumea văzută de Horea Paștina este o lume care s-a oprit din mișcare după o zi de oboseală, sau încă n-a început o nouă zi de mișcare.Este o lume serală sau matinală. Este o lume care și-a adunat înăuntru toate posibilitățile, recăpătându-și bogăția totalității ei indefinite. Ea îndeamnă prin aceasta la reflexie, lăsând privitorului libertatea unei nelimitate imaginații referitoare la cuprinsul ei sau sugerându-i o astfel de imaginație. E o lume statornicită de nu se știe când și până nu se știe când, dar nu o […]
Academicianul Nichifor Crainic, unul din cei mai cunoscuți poeți și gânditori ortodocși, a trecut la Domnul în 20 august 1972, la vârsta de 83 de ani. Părintele Profesor Dumitru Stăniloae afirma că „Nichifor Crainic a îndeplinit cea mai importantă operă de răspândire a învățăturii ortodoxe în lumea noastră intelectuală” și că a fost „misionarul de prestigiu al credinței bisericești în mijlocul intelectualilor români”. Cu prilejul împlinirii unei jumătăți de veac de la trecerea sa la Domnul, redăm mai jos un studiu esențial dedicat acestei mari personalități, scris de Părintele Profesor Ioan I. Ică jr. Pe 24 decembrie 2009 s-au împlinit două decenii de la revoluţia care în decembrie 1989 a condus la eliberarea României de sub teroarea istorică a o jumătate de secol de regim comunist. Aceeaşi zi era marcată şi de o aniversare uitată: puţini îşi mai aduc aminte că se împlineau 120 de ani de la naşterea poetului, […]
În Sfânta Evanghelie după Matei aflăm îndemnul: „Nu vă adunați comori pe pământ, unde molia și rugina le strică și unde furii le sapă și le fură, ci adunați-vă comori în cer, unde nici molia, nici rugina nu le strică, unde furii nu le sapă și nu le fură!” Referirea evanghelistului era desigur la comorile materiale, care sunt precum nisipul în deșert, azi se adună pe o dună, mâine îl împrăștie vântul în altă parte. Există însă și un alt fel de comori, acelea ce se pot strânge în suflet făcându-l să strălucească, iar omului care le posedă aducându-i împlinirea. Că așa e vine să ne confirme Sfântul Nicolae Velimirovici, ierarhul sârb peste care Domnul a revărsat talanți peste talanți, prin cartea „Comori vechi și noi (tâlcuiri la Porunci și Fericiri pentru o viață împlinită)”. Scrisă într-un limbaj „de miere” (oare cum o fi sunând în graiul sârbesc, dacă și […]
Vecernia – 23 iunie 2022 Utrenia – 23 iunie 2022 Paraclisul Sfântului Ioan Botezătorul – 24 iunie 2022 Sfânta Liturghie – 24 iunie 2022
Interpretează elevi ai Școlii Gimnaziale Șeica Mare (jud. Sibiu), în cadrul parteneriatului cu Mânăstirea „Sf. Ioan Botezătorul” din Alba Iulia – 19 iunie 2022.
Hristos, Dumnezeul nostru, a venit nu numai să deschidă ochii unui orb din naştere, ci, atât prin această minune, cât și prin toată prezenţa şi lucrarea Sa, a venit să ne deschidă, să ne lumineze şi, mai mult decât atât, să ne înveţe cultura vederii și a vieţii celei duhovniceşti, aşa încât să putem spune şi noi într-o zi, ca Apostolul Pavel: „Cele ce se văd sunt vremelnice, iar cele ce nu se văd sunt veşnice”.
Prin înfrânare, omul alungă de pe lume valul de întuneric și-i redă iarăși însușirea de transparent al infinitului. Deci nu un dispreț de lume se manifestă în înfrânare, ci voința unei descoperiri a întregii măreții a lumii; înfrânarea nu e o întoarcere de la lume peste tot, pentru a căuta pe Dumnezeu, ci o întoarcere de la o lume îngustă și îngroșată de patimi, pentru a găsi o lume transparentă, care devine ea însăși oglindă a lui Dumnezeu și scară către El.
Ce să-ți facem ție, omule? Nu Îl căutai pe Dumnezeu, (atunci) când El locuia întru înălțime, nici nu-L primești (acum) când Se pogoară la tine și prin trup este în legătură cu tine; dar cauți să știi cum să te unești cu Dumnezeu. Află că pentru aceasta Dumnezeu [S-a arătat] în trup, fiindcă era nevoie ca trupul acesta blestemat să fie sfințit, trupul acesta neputincios să fie întărit, trupul acesta înstrăinat de Dumnezeu să se unească cu El, trupul acesta căzut din rai să se înalțe la ceruri. Și care este laboratorul acestei iconomii? Sfântul trup al Fecioarei. Care sunt obârșiile nașterii? Duhul Sfânt și puterea cea adumbritoare a Celui Preaînalt. Însă mai bine ascultă cuvintele Evangheliei: „Căci pe când, zice, Maria, maica Lui, era logodită cu Iosif, înainte de a fi ei împreună, ea s-a aflat pe sine având în pântece de la Duhul Sfânt”(Matei 1, 18). Și Fecioară […]
Ne aflăm la jumătatea Postului Naşterii Domnului şi toate duminicile din această perioadă ne pun înainte o temă importantă, dar de multe ori greşit abordată de noi, şi anume relaţia noastră cu lumea, în general, și cu materia, în special. Sfântul Evanghelist Luca, ale cărui pericope evanghelice le citim de la sfârşitul lui septembrie, le prezintă pe cât de frumos din punct de vedere literar, pe atât de profund din punct de vedere duhovnicesc. Toate duc la o concluzie. Aceasta o găsim chiar în finalul Evangheliei duminicii trecute, când, la întrebarea ucenicilor: „Cine poate să se mântuiască?”, Hristos dă un răspuns potrivit și pentru Evanghelia de astăzi: „Ceea ce este cu neputinţă la oameni este cu putinţă la Dumnezeu”. Pericopa evanghelică de astăzi ne vorbeşte despre tămăduirea săvârşită de Hristos în sinagogă asupra unei femei gârbove. Și nu era orice fel de gârbovenie, ci una care „nu o lăsa să […]
Acest mare Sfânt al Bisericii s-a mutat la Domnul în 6 decembrie 343 și de atunci praznicul lui tot crește. Este drept, unii dintre noi suntem îngrijorați, căci parcă nu mai seamănă cu Sfântul Nicolae. Totuși, el este prăznuit și în lumea necreștină sau în cea descreștinată. Veți zice că este doar din interes comercial. De obicei, comerțul se orientează spre lucruri sensibile, exploatând din punct de vedere material chiar partea spirituală. Ceea ce însă ar trebui să ne îngrijoreze pe noi, creștinii, care căutăm să înțelegem și să urmăm viața Sfântului, este nu numai motivul pentru care se întâmplă lucrurile acestea, ci și faptul că Sfântul Nicolae este văzut dintr-o altă perspectivă, din afara Bisericii, iar noi, care suntem înlăuntrul Bisericii, nu înțelegem ce se întâmplă. Sfântul Nicolae depășește uneori granițele credinței mărturisite de noi tocmai pentru că nu găsește la noi râvna de a-l urma. Ce înseamnă să-l […]
În Duminica a 30-a după Rusalii, Biserica ne prezintă o întâlnire, foarte importantă atât pentru Hristos, cât și pentru protagonistul ei, tânărul bogat, dar și pentru fiecare dintre noi, pentru că în ea se cuprinde nu numai relația omului cu Hristos, ci și problema veșnicei Împărății și a vieții de aici. După ce dregătorul Îl întreabă pe Hristos ce bine să facă pentru a moșteni viața veșnică, Hristos îi arată că intrarea în viața veșnică, așa cum învață Legea, ține de cele zece porunci, din care îi amintește câteva. El mărturisește că le-a păzit pe toate și atunci Hristos continuă, introducându-l în celălalt plan, cel pe care El îl propovăduiește și despre care amintește și tânărul bogat: preocuparea pentru viața veșnică. Aici intervine o problemă destul de grea, pentru că Hristos Se leagă chiar de sursa vieții. Dacă vreau să intru în viața veșnică, să nu mai am grijă de […]
„Părintele Simeon spune că este bine și îndreptățit ca omul, aflat la ananghie, la vreme de încercare, să ceară lui Dumnezeu sănătate și izbăvire, dar cu condiția ca la sfârșitul rugăciunii să se predea cu totul lui Dumnezeu, să se lase cu totul în voia și în mâinile lui Dumnezeu, spunând: Să fie cum vrei Tu, Doamne!” (Pr. Prof. Constantin Coman) ————————– (Propunere de lectură: Arhim. Simeon Kraiopoulos, „Cum vrei Tu, Doamne! Să fie binecuvântat!”, Ed. Bizantină, 2021, trad. Pr. Prof. Constantin Coman) Cartea pe care dorim să o prezentăm săptămâna aceasta se circumscrie de minune expresiei latine „multum in parvo” (mult în puţin). Propusă spre lectură credincioşilor, şi nu numai, români, graţie trudei de traducere a Părintelui Profesor Constantin Coman şi beneficiind de o prefaţă consistentă aparţinându-i aceluiaşi reputat teolog, în doar 78 de pagini ea reuşeşte să fie o splendidă pledoarie pentru încredinţarea omului în mâinile atotputernice, dar […]
„Viaţa Sfântului Ioan Botezătorul întrece înţelepciunea omenească şi cunoştinţa îngerilor şi covârşeşte cu tărie toată puterea cuvintelor” (Sf. Ioan al Evhaitelor) „Viaţa lui Ioan, proroc înainte de naştere şi mai presus de proroci: (…) trăind doar lui Dumnezeu, văzându-L doar pe Dumnezeu, făcându-L pe Dumnezeu propria sa desfătare.” (Sf. Grigorie Palama) ————————————- (Propunere de lectură: „Canoane de rugăciune la Sfântul Ioan Botezătorul”, Editura Doxologia, 2021) Anul acesta, Praznicul Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul uneşte liturgic întemeierea Bisericii (Cincizecimea) şi plinirea ei (Duminica Tuturor Sfinţilor). „Nu s-a ridicat între cei născuţi din femei unul mai mare decât Ioan Botezătorul” (Matei 11, 11), ne-o spune Însuşi Domnul. Ioan „nu a fost numai Înaintemergătorul lui Hristos, ci şi al Bisericii Lui, şi mai ales al vieţuirii noastre” (Sf. Grigorie Palama). Propunerea noastră de lectură pentru această săptămână este o carte ce cuprinde „canoane de rugăciune la Sfântul Ioan Botezătorul”. Este al VII-lea volum al […]
♦Ne mai despart două săptămâni şi câteva zile de marele Praznic al Naşterii Domnului, următoarele două duminici fiind închinate Strămoşilor și Părinților Domnului nostru Iisus Hristos. Până acum, aşa cum am ţinut să subliniez încă dinainte de începutul Postului Naşterii Domnului, Biserica ne-a avertizat să avem grijă cum chivernisim lucrurile materiale, pentru că ele pot deveni pagubă pentru noi, cel puţin din punct de vedere duhovnicesc. Nu a fost aşa dintru început. Dumnezeu a socotit ca toate acestea nu numai să ne fie de folos trupului, ci, mai mult, să ne ajute şi sufleteşte, nu înlocuind viaţa duhovnicească cu una materială, ci transformând cele materiale în lucruri duhovniceşti. Altfel, omul care nu se preocupă de cele duhovniceşti devine materialist în modul cel mai neaşteptat, chiar dacă el nu şi-a pus în gând aceasta sau chiar dacă nu are nici posibilităţi materiale. ♦În momentul în care nu suntem preocupaţi de cele […]
♦Hristos ne arată dintru început că Împărăţia cerurilor este o zi veşnică de nuntă, la care suntem chemaţi şi noi, începând de la Adam. Această chemare este aşezată în sufletul nostru de la creaţie. Toţi doresc să trăiască veşnic. Ateii, cei care nu cred în Dumnezeu, doresc să fie veşnici. Nu poate nimeni să renunţe la dorul veşniciei şi la chemarea lui Dumnezeu. Cu toate acestea, iată, începând de la protopărinţii noştri şi până astăzi, ratăm răspunsul potrivit. De ce? Pentru că nu înţelegem şi nu rezistăm la acest examen. Prea uşor ne ameţim cu gândul la împărăţie şi mai ales la împărăţia acestei lumi. Oare nu sunt toate de la Dumnezeu? Oare n-am avut fiecare experienţe în care ni s-a dat, fără să fi făcut prea mult pentru lucrul respectiv, şi ni s-a luat când nu ne-am aşteptat, fără drept de apel? Oare de ce nu înţelegem că acestea […]
Încă înainte de începutul Postului Nașterii Domnului am auzit în biserică Evanghelii care ne vorbeau în pilde despre bogăție și raportarea noastră la ea, bogăția și sărăcia fiind unele dintre încercările pe care Dumnezeu le îngăduie fiecăruia dintre noi. Dacă nu știm cum să lucrăm cu bogăția sau cu sărăcia, ele devin primejdioase. Bogatul nemilostiv, care se îmbrăca în porfiră și vison, și săracul Lazăr a fost una din aceste pilde. La fel, în pilda samarineanului milostiv din Evanghelia duminicii dinaintea postului, Hristos îl prezintă pe acesta ca pe un om bogat, chiar dacă nu o spune explicit. Și iată, în pilda Evangheliei de astăzi, un om bogat căruia i-a rodit țarina. Oare nu de la Dumnezeu a fost bogăția aceasta? Sigur a fost de la Dumnezeu faptul că țarina sa i-a dat belșug de roadă. Oare trebuia să fie neglijent și să împrăștie ceea ce i-a dat Dumnezeu? Nici […]
Postul Naşterii Domnului ne pregăteşte în modul cel mai concret pentru întâlnirea cu Dumnezeu, învățându-ne ce ar trebui să facem pentru ca această întâlnire să ne fie folositoare. Și care ar fi cel mai mare câştig din întâlnirea cu Domnul? După ce ucenicii L-au pierdut pe Domnul prin Jertfa Sa de pe Golgota, atunci când L-au reîntâlnit, după Înviere, prin gesturile lor şi chiar prin cuvintele lor au arătat ce şi-ar dori – să rămână cu ei. „Rămâi cu noi!”, I-au spus ei pe drumul spre Emaus. De altfel, Însuşi Domnul i-a asigurat, încă înainte de Patima Sa, pe ucenici şi, prin ei, pe noi, că va fi cu ei în toate zilele, până la sfârşitul veacurilor. Iată pentru ce suntem chemați să ne pregătim: ca Domnul să rămână cu noi. Este drept, nu doar de Crăciun avem această chemare, ci în fiecare duminică şi sărbătoare. La fel și acum, […]
În Duminica a XXIV-a după Rusalii, Biserica ne pune înainte două minuni săvârşite de Domnul în Capernaum. Iair, mai-marele sinagogii, care avea foarte mare putere şi influenţă, fiind un om foarte cunoscut, dar, din fericire, și foarte bun, foarte cuminte, foarte credincios, vine la Hristos şi-L roagă să-i tămăduiască fiica. Hristos era și El cunoscut în Capernaum, a doua Sa patrie sau cartierul general în care Se întorcea din toate călătoriile Sale. Iair știa câte minuni săvârşise Hristos şi vine la El cu această rugăminte. Și în vremea aceea erau oameni gălăgioşi care strigau după Hristos, care voiau să-L ucidă cu pietre, să-L arunce chiar de pe sprânceana muntelui unde era zidit Nazaretul, spre exemplu. Dar erau şi oameni cuminţi, atât printre cărturari, cât şi printre farisei, şi iată că şi printre mai-marii sinagogilor. Hristos este înconjurat de mulţime și de aceea întârzie. Omul însă are răbdare, nu se arată […]
Hristos Se îndreaptă spre Ierusalim, dar, de data aceasta, nu mai trece prin Samaria, ci coboară pe valea Iordanului, apoi urcă spre Ierusalim. Însă și acum se găsesc oameni care refuză să-L primească, apostolii cerându-I să coboare foc din cer, cu puterea rugăciunii. Mântuitorul le spune atunci: „Oare nu ştiţi fiii cărui duh sunteţi?” De aceea, în drumul Său spre Ierusalim, El le spune mai multe pilde, printre care se află şi pilda Evangheliei de astăzi, prin care încearcă să-i aşeze pe calea spre Ierusalimul cel ceresc. Este o cale a coborârii şi a urcării, așa cum și ei coboară acum din Galileea spre Iordan şi pe urmă urcă spre Ierusalim. În Evanghelia de astăzi ni se pare că lucrurile sunt foarte simple. Hristos pune în gura lui Avraam o logică foarte clară. Nu era logica evreilor, după care ei erau fiii lui Avraam. Dimpotrivă, Avraam răspunde apelând la o […]
Dacă în Evanghelia duminicii trecute a fost prezentată minunea învierii fiului văduvei din Nain, de data aceasta Hristos aduce la viaţă un bărbat viu, dar care nu își trăia propria viață. El locuia printre morminte, în ţinutul Gherghesenilor, lângă o cetate aflată în partea de răsărit a Mării Galileii, înspre apus fiind Capernaum. Între Galileea şi Decapole se afla această mare zbuciumată. Galileea, una dintre cele mai frumoase zone din Ţara Sfântă, era şi ea numită „Galileea neamurilor”, deoarece în ea nu trăiau numai iudei. Dar dincolo de mare trăiau mai mulţi păgâni. Acel ținut se numea Decapole și, încă din timpul lui Alexandru Macedon, cei care l-au luat în stăpânire au început să-l depopuleze, alungându-i sau chiar ucigându-i pe localnici şi aducând oameni din restul imperiului, ca să își marcheze nu numai prezenţa, ci şi autoritatea. Decapole înseamnă „zece cetăţi”, acestea fiind socotite greceşti, deşi în ele nu trăiau […]
Hristos, Dumnezeul nostru, săvârşeşte mai multe minuni care îi fac pe cei ce Îl însoţesc nu numai să fie uimiţi, ci și să se înspăimânte. Astfel se întâmplă şi în Evanghelia de astăzi, când Domnul, parcă mergând anume spre cetatea Nain, care se tâlcuiește „cetatea fericirii”, întâlneşte un cortegiu, îl oprește și, făcându-I-se milă de văduvă, îl atinge pe tânărul mort şi îi porunceşte: „Tinere, ţie îţi zic, scoală-te!” Cum să nu te cutremuri văzând o astfel de minune? Un nou-născut este suficient de bătrân ca să poată muri. Murim, deoarece acesta este motivul principal pentru care ne-am născut. Dar oare moartea nu a intervenit ca o pedeapsă, întrerupând cursul firesc al vieţii? Aşa cum o vedeau cei vechi, moartea era într-adevăr pedeapsa păcatului. Și, așa cum o vedem cei mai mulţi dintre noi, ea rămâne doar o pedeapsă. Încă e bine dacă socotim aşa, dar ar trebui să o […]
♦Ne aflăm în perioada Postului Naşterii Domnului, timp oferit nouă de Dumnezeu pentru a învăța să-L primim tot mai adevărat, aşa cum rostim la finalul Sfintei Liturghii: „Dă-ne nouă să ne împărtășim mai adevărat în ziua cea neînserată a Împărăției Tale”. În această duminică, prima din Post, se citește Evanghelia în care Hristos ne prezintă Pilda bogatului căruia i-a rodit țarina, oprindu-se asupra relației noastre cu lucrurile materiale. Sfântul Evanghelist Luca spune, la începutul capitolului 12 al Evangheliei sale, că Hristos, fiind înconjurat de mulţime, de mii de oameni, încât se călcau în picioare, Se adresează întâi ucenicilor. În timp ce îi sfătuiește, este întrerupt de cineva din mulţime, care Îl roagă să facă dreptate între el şi fratele său, în ce priveşte averea lor. Şi atunci Hristos rosteşte această pildă, nu înainte de a-i avertiza pe toți astfel: „Vedeţi să vă feriţi de lăcomie, că viaţa cuiva nu stă […]
♦În fiecare an, înainte de începutul Postului Naşterii Domnului, auzim citindu-se pilda samarineanului milostiv. Provocat de către un învăţător de lege, Hristos a spus această pildă, făcându-l pe cel ce Îl întreba să îşi răspundă singur. Întrebarea acestuia a fost: „Învăţătorule, ce să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?”. Hristos i-a răspuns tot cu o întrebare: „Ce este scris în Lege? Cum citeşti?” Cum îi înveţi tu pe oameni? Îi înveţi pe alţii, dar tu nu ştii? Răspunzând, învăţătorul de lege prezintă o sinteză a celor zece porunci care, chiar dacă pe Hristos nu L-a uimit, pe noi ar trebui să ne uimească: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău şi din toată virtutea ta, şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi”. Prima parte este scrisă în Cartea Deuteronom, în capitolul 6, versetul 5, iar a doua parte o găsim în Levitic, […]
♦Praznicul Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil, mai-marii voievozi ai oştilor cereşti, este aşezat de către Biserică în a treia lună a anului bisericesc, pentru că ei întotdeauna vin în numele Sfintei Treimi. În Vechiul Testament, Însuşi Dumnezeu S-a arătat în chipul îngerilor la stejarul din Mamvri. După învăţătura Bisericii, încă din Cartea Facerii, putem afla că Dumnezeu a creat lumea nevăzută înaintea celei văzute. Despre această lume a îngerilor mai ştim că şi ea a cunoscut o încercare în ce priveşte libertatea dăruită de Dumnezeu, aşa cum a fost încercat şi omul în rai. Având şi îngerii conştiinţă, asemenea omului, o parte din ei, văzându-şi slava pe care au primit-o de la Dumnezeu, slavă asemenea cu a Lui, s-au încrezut în ei înşişi şi au început să cadă, în frunte cu cel mai mare dintre îngeri, Lucifer. Căderea a încetat în momentul în care a venit rândul Arhanghelului Mihail, care […]
♦Prin Sfintele Evanghelii citite în această perioadă, Biserica ne pune în atenţie una dintre cele mai importante dimensiuni ale vieţii noastre şi anume raportarea corectă la Dumnezeu, ţinând seama de relaţia pe care trebuie s-o avem cu această lume. Pildele pe care le vom auzi nu vor face altceva decât să ne îngrijoreze, în primul rând, dar apoi ele ne vor arăta calea şi ne vor da soluţia pentru ca viaţa noastră să se aşeze pe făgaşul ei firesc. Nicidecum Biserica nu caută să ne ducă în zona judecăţii aproapelui sau să ne poziţioneze într-un fel sau altul faţă de acesta. Dimpotrivă, Dumnezeu, prin Biserică, vrea să ne aşeze pe noi în raport corect cu lumea. ♦Evanghelia de astăzi ne prezintă doi oameni care nu erau străini unul de altul, căci bogatul îi ştia numele lui Lazăr, de care, este drept, îşi aduce aminte numai în iad, iar săracul Lazăr […]
♦Prin Evanghelia ce se citeşte astăzi, Hristos ne face să participăm nu la o vindecare, ci la o înviere, mai precis la moartea şi învierea unei copile, fiica lui Iair, mai-marele sinagogii din Capernaum. Acesta se apropie de Hristos şi-L roagă să vină în casa lui şi să Se atingă de fiica lui, care este bolnavă, pentru ca ea să se vindece. Hristos îl ascultă, chiar dacă Iair are altă abordare decât sutaşul care era tot din Capernaum şi care I-a cerut lui Hristos ca doar prin cuvânt să alunge boala din sluga sa. La prima vedere ni se pare însă că Hristos îi răspunde prea târziu lui Iair, însă apoi o înviază pe copilă. ♦Oare ce înţelegem noi prin moarte şi prin înviere? Dacă la înviere nu participăm, iată că luăm parte la foarte multe înmormântări şi unii dintre noi am avut ocazia să vedem oameni murind. Un om […]
♦Aflându-ne la praznicul Sfântului Marelui Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir, încercăm să-i înţelegem viaţa şi trăirea, să-i descoperim sfinţenia şi prin aceasta să Îl descoperim pe Dumnezeu, Care Se revelează minunat în sfinţii Lui. An de an aţi auzit descriindu-se viaţa lui. Aş vrea ca în această zi să vă pun în suflet un lucru foarte important pentru mine şi cred că pentru fiecare dintre dumneavoastră, anume ce trebuie să căutăm la un sfânt şi cum să ne folosim de viaţa lui. Pentru aceasta, aş vrea să vedem ce l-a determinat pe acest sfânt să se apropie atât de mult de Dumnezeu. ♦Sfântul Dimitrie a ajuns încă din tinereţe la împlinirea sa materială, intelectuală şi socială, fiind guvernator sau voievod al cetăţii Tesalonicului. De tânăr a ajuns la acest statut şi totuşi viaţa lui era încă în căutare, în scurt timp ea devenind o descoperire a lui Dumnezeu, pentru sine […]
♦În Evanghelia de astăzi, Hristos aproape că intră în jocul tuturor. La prima vedere ni se pare că El a cedat. Diavolii Îl roagă să îi trimită în turma de porci. Îi trimite. Cei care au pierdut porcii, Îl roagă să plece din ţinutul lor. El pleacă. Şi totuşi, Hristos caută calea la care noi, oamenii, poate nu ne-am fi gândit: să respecte şi libertatea omului. Dacă cineva nu vrea să mă vadă, de ce să îl oblig? Hristos caută şi libertatea omului, şi nici nu renunţă să-i mai dea alte şanse. Cel vindecat nu numai că beneficiază de tămăduire, scăpând de draci, dar, mai mult decât atât, se împărtăşeşte de prezenţa lui Hristos. El Îl cunoaşte pe Hristos, ajunge să-L recunoască în Acesta pe Fiul lui Dumnezeu. Motiv pentru care vrea să-I devină ucenic şi să nu se mai despartă de El. Şi, aşa cum nouă ni se pare […]
♦Cuvioasa Parascheva a trăit în secolul al XI-lea, într-o perioadă zbuciumată din istoria Bisericii, când musulmanii cuceriseră o mare parte din lumea creştină și Imperiul Bizantin începuse să se prăbuşească. În 1054, Biserica se despărțise în două, prin separarea Apusului dominat de papalitate, astfel că și frământările din Biserică erau destul de mari. Totuși, Cuvioasa Parascheva trăieşte o viaţă ca în rai. Pentru ea, parcă toată lumea era în pace. Iubindu-L pe Hristos din copilărie, ea alege viaţa lângă Dumnezeu. Cât se poate de repede încearcă să ajungă la viaţa pustnicească, în pustiul Iordanului, şi acolo se nevoieşte până când Dumnezeu, trimiţându-i un înger, o sfătuieşte să se întoarcă în satul său, Epivata, şi acolo să trăiască ca o străină, după moartea părinților ei. ♦Pe cât de logică, pe atât de firească ar trebui să fie întrebarea pe care fiecare s-o avem pe buze: Cum putem să trăim şi noi […]
♦Importanţa pildei din această duminică constă mai ales în faptul că Hristos vine la noi atât ca Sămânţa cea mai aleasă, cât şi ca Semănător, El vorbindu-ne prin ea despre relaţia pe care o are cu noi și despre raportarea Sa la oameni ca Sămânţă şi ca Semănător. Spre mirarea multora, El aruncă sămânţa Sa pe tot pământul, în mod uniform. Am zice noi că o risipește. Dar El are dreptul s-o facă, pentru că este şi Sămânţa. De ce face aceasta? Ca să nu Îl învinuim că nu ne-a oferit şi nouă o şansă, dar și pentru că ne iubeşte, oferindu-ne această șansă în mod sincer. Mai mult, în pilda de astăzi ne învață şi cum să ne raportăm noi, ca pământ, la Sămânţa pe care o primim şi la Cel care ne-o împărtăşeşte. ♦Hristos identifică patru categorii de pământ: drumul, adică pământul călcat tot timpul în picioare și […]
Asociația Eleon, în parteneriat cu Biblioteca Județeană „Octavian Goga”, Cluj și cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Andrei, organizează expoziția „Omul Bucuriei de Sus”, dedicată Preasfințitului Vasile Flueraș, episcopul emerit al Clujului, la împlinirea a 40 de zile de la mutarea în veșnicie. Expoziția va fi deschisă la parterul Bibliotecii Județene „Octavian Goga” din Cluj-Napoca, Sediul central, Calea Dorobanților 104, în perioada 10-21 noiembrie, 2021. Program: zilnic, 8.00-20.00. Personalitatea Preasfințitului Vasile a marcat profund atât viața religioasă, cât și pe cea socială a Clujului și a împrejurimilor sale. Bunătatea, blândețea, compasiunea, disponibilitatea până la jertfă, gingășia și smerenia ierarhului nostru sunt trăsăturile care au atins sufletele multora și care continuă să rodească în viețile noastre. Prin imagine și cuvânt, expoziția evocă și păstrează un model de a trăi frumos în mijlocul unei metropole și a unei lumi mereu tensionate. Ea exprimă recunoștința celor care l-au cunoscut și ne invită pe toți […]
Dacă duminica trecută ni s-a prezentat pilda semănătorului, iată că astăzi Biserica ne pune înainte, în mod practic, una dintre cele mai frumoase şi mai profunde vieţi, o evanghelie vie, așa cum a trăit-o Sfânta Cuvioasă Parascheva. Prin viața ei, ea a dovedit că imposibilul devine posibil, că ne putem uni cu Dumnezeu, împărtăşindu-ne de prezenţa Lui. Nu întâmplător, în icoana ei, Cuvioasa Parascheva poartă crucea. Aceasta este taina cea mare a creştinismului, provocând însă şi cea mai mare respingere, pe care o simţim atât din partea celor care nu cred, cât şi din partea noastră, faţă de credinţa noastră proprie. Dacă Crucea este nebunie şi sminteală pentru cei ce nu cred în Hristos, pentru noi, credincioşii, ar trebui să fie înţelepciunea şi puterea lui Dumnezeu. Noi percepem profunzimea Crucii după Întruparea și Răstignirea lui Hristos, după Învierea şi Înălţarea Sa la ceruri, când ne-a promis că va rămâne cu […]
Dacă în Hristos s-a realizat mântuirea noastră obiectivă, cum este numită în teologie, ceea ce înseamnă că toţi suntem mântuiţi în Hristos în mod obiectiv, după Pogorârea Sfântului Duh se realizează mântuirea subiectivă, adică cu fiecare în parte. Astfel, fiecare suntem chemaţi să ne lucrăm propria mântuire pe temeiul mântuirii lui Hristos şi împreună cu El. Apostolul şi cele două Evanghelii citite astăzi ne prezintă tocmai această lucrare de mântuire a fiecăruia dintre noi. După ce Hristos spune pilda semănătorului, El nu aşteaptă ca apostolii să-L întrebe tălmăcirea ei, ci merge până la capăt și le arată ce înseamnă sămânţa cea bună: „cuvântul lui Dumnezeu”. Vorbind despre Patima Sa și despre faptul că El va muri pe Cruce, spune astfel: „Bobul de grâu, când cade în pământ, dacă nu va muri, rămâne singur, iar, dacă va muri, aduce roadă”. Și Apostolulul Pavel mărturisește: „M-am răstignit împreună cu Hristos şi nu […]
Bucuria întâlnirii cu Hristos era manifestată de mulți dintre contemporanii Lui prin faptul că mereu era înconjurat de o mulțime de oameni. Mii de persoane se strângeau în jurul lui Hristos şi Îi ascultau cuvântul. S-ar spune astăzi că a fost un fenomen tot ceea ce s-a petrecut de la Naşterea Sa până la Înălţarea la ceruri. Iată, un tâmplar din Nazaret cucereşte lumea, dar nu pentru Sine, ci pentru a oferi Împărăția Sa fiecărui om. În Evanghelia de astăzi, care cuprinde un fragment din predica de pe munte, întâlnim un cuvânt nemaiauzit, spus în fața unei astfel de mulțimi, ce are ca punct culminant iubirea vrăjmaşilor. Da, poţi să-i tratezi cu indiferenţă pe aceștia sau poţi să-i reduci la tăcere – soluții folosite până astăzi. Hristos însă arată că iubirea vrăjmașilor nu numai că nu este din această lume, ci înseamnă mai mult, și anume că Cel ce vorbeşte […]
Cea de-a doua lună a anului bisericesc începe tot cu o sărbătoare a Maicii Domnului, ca și luna septembrie, Biserica vrând astfel să ne întărească și să ne așeze într-un loc pe cât de ocrotit, pe atât de roditor, și anume sub acoperământul Maicii Domnului. Praznicele în cinstea Preasfintei Născătoare sunt foarte vechi și sigur că ele s-au dezvoltat pe parcursul timpului. Cel de astăzi datează din secolul IX, când, în biserica din Vlaherne, Sfântul Andrei cel nebun pentru Hristos și ucenicul său au văzut-o pe Maica Domnului stând deasupra tuturor, având acoperământul ei desfăcut în formă de ocrotire. Acesta nu este altceva decât un acoperământ al capului, prin care cea care îl purta se apăra față de ceea ce numim noi propria persoană, față de mândrie și orgoliu, păstrându-se întru smerenie. Pentru noi, creștinii, Acoperământul Maicii Domnului este o putere a lui Dumnezeu împărtășită Maicii Preasfinte, prin ea beneficiind […]
După Praznicul Înălțării Sfintei Cruci, încadrat de cele două duminici, începe o nouă etapă în prezentarea lucrării săvârșite de Mântuitorul Iisus Hristos. De luni încoace, Evangheliile citite la Sfânta Liturghie sunt de la Sfântul Luca, începând chiar cu ieşirea lui Hristos la propovăduire din capitolul 3. De aceea, prima duminică ce urmează Duminicii după Înălţarea Sfintei Cruci este întotdeauna Duminica a 18-a după Rusalii. Într-un fel se întrerupe aici firul Evangheliilor, iar Biserica ne oferă un nou început prin această duminică. V-am spus lucrurile acestea pentru ca să ne orientăm cu toţii mai bine și să înțelegem că în Biserică toate au o logică și un scop. Evanghelia de astăzi le continuă deci pe cele din timpul săptămânii. Dacă nu le citim pe acestea, nu o să înţelegem prea bine rostul minunii de acum și rezultatul ei material. După ce toată lumea s-a botezat la Iordan, S-a botezat şi Hristos, […]
Pentru noi, creştinii, Înălțarea Sfintei Cruci ar trebui să fie piatră de hotar, mai ales că această sărbătoare a fost așezată la începutul anului bisericesc. În tradiția populară, Înălțarea Sfintei Cruci avea înainte o perioadă de post. Până astăzi, unii din creștini leagă cele două sărbători în care se ţine post: Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul şi Înălțarea Sfintei Cruci, prin zile de post. Așa începe de altfel lumea: prin post şi prin jertfă. Încă de la început, jertfa nu a fost nici de animale, nici de roade ale pământului, ci a fost jertfa de sine, după modelul lui Iisus Hristos, Fiul Tatălui ceresc, Mielul lui Dumnezeu, jertfit de la întemeierea lumii de nimeni altcineva decât de Sine. El S-a jertfit pe Sine. De aceea, Sfânta Cruce este simbolul cel mai mult amintit în Sfintele Scripturi, în special în Vechiul Testament. Tot ceea ce se întâmplă acolo simbolizează Sfânta Cruce, […]
Praznicul Înălţării Sfintei Cruci este încadrat între două duminici, prima dintre ele fiind cea de astăzi, Duminica dinaintea Înălţării Sfintei Cruci. În convorbirea Sa cu Nicodim, din care o parte s-a citit acum la Sfânta Evanghelie, Dumnezeiescul nostru Învăţător arată legătura directă între cruce şi înălţarea Sa. Altădată, învăţându-i pe ucenici, le arătase acestora că „tot cel ce se înalţă pe sine se va smeri şi tot cel ce se smereşte pe sine se va înălţa”. Privind din perspectiva pe care o prezintă Hristos în Evanghelia de astăzi, omul se poate înălţa pe sine pe cruce, adică smerindu-se. Deci Dumnezeu nu spune că noi nu ne putem înălţa şi că trebuie să aşteptăm să ne înalţe alţii, pentru că nu este bine să devenim dependenţi de înălţarea sau slăvirea din partea altora. „Slavă de la oameni nu primesc”, spunea Hristos. Dar omul se poate înălţa pe sine smerindu-se. Această înălţare […]
Cei care analizează Sfintele Scripturi, chiar şi mulţi dintre Sfinţii Părinţi, spun că tânărul care intră în dialog cu Hristos este Sfântul Evanghelist Marcu. Acum este vremea când Hristos face ultimul drum la Ierusalim. urcând spre Jertfă. Mulţimile curgeau cu miile spre Cetatea Sfântă atunci când aveau loc marile praznice ale iudeilor, iar într-un astfel de convoi Se afla şi Hristos împreună cu ucenicii Săi, înconjurat de bărbaţi, femei şi copii. Ieşind dintr-o casă unde poposise, Hristos este înconjurat de oameni cărora le vorbeşte despre Împărăţia lui Dumnezeu, iar în jurul lui se îmbulzesc şi părinţi, cerând să îi binecuvinteze pe copiii lor. Ucenicii îi ceartă pe părinţi şi atunci Hristos le spune: „Lăsaţi copiii să vină la Mine şi nu-i opriţi, că a unora ca acestora este Împărăţia lui Dumnezeu!” Plecând de acolo, după El aleargă un tânăr, bogat, care n-a fost luat în braţe de Hristos, fiind prea […]
Nu ar trebui să ne surprindă actul martiric pe care îl împlineşte marele Proroc Ioan Botezătorul, pentru că şi moartea prorocilor din Vechiul Testament a fost violentă, martiriul lor continuându-se prin Sfântul Ioan Botezătorul şi prin cel al apostolilor şi al miilor de mucenici care au urmat. Totuşi, prin acest praznic, Biserica ţine să sublinieze faptul că Sfântul Ioan Botezătorul a murit prin tăierea capului. Acest lucru nu are rolul de a ne înfricoşa, ci de a ne arăta poziţia pe care trebuie s-o adoptăm toţi cei ce credem în Hristos, precum şi primejdia de a aluneca uşor în poziţia opusă. Ioan Botezătorul nu a fost o enigmă pentru contemporanii săi şi toţi l-au socotit pe marele proroc ca trimis al lui Dumnezeu. De la Maleahi, ultimul proroc, trecuseră aproape cinci sute de ani. De atunci, Dumnezeu nu a mai vorbit poporului Israel prin proroci, aşa încât şi din punctul […]
Pilda datornicului nemilostiv a fost rostită de Domnul în casa lui Petru, după ce acesta, fiind mai îndrăzneţ, I-a pus o întrebare grea: „Doamne, de câte ori va greşi faţă de mine fratele meu şi-i voi ierta lui?” Este greu să ne împăcăm chiar cu noi, cu atât mai mult cu alţii. De obicei, oamenii îşi revendică personalitatea pe care, pe bună dreptate, consideră că Dumnezeu le-a dat-o: Am şi eu personalitatea mea, am şi eu principiile mele la care ţin. Şi aceasta se întăreşte cu cât omul este mai virtuos: Păi, dacă eu îl respect pe aproapele meu, el de ce nu mă respectă? Dacă i-am făcut bine, el de ce îmi face rău? Cum să mă împac cu un astfel de om? Sunt probleme pe care le avem cu toţii, dar pe care nu le ridicăm, poate pentru că nu avem îndrăzneala lui Petru. Şi nu îndrăznim nici […]
Cuvioasa Parascheva a trăit în secolul al XI-lea, într-o perioadă zbuciumată din istoria Bisericii, când musulmanii cuceriseră o mare parte din lumea creştină și Imperiul Bizantin începuse să se prăbuşească. În 1054, Biserica se despărțise în două, prin separarea Apusului dominat de papalitate, astfel că și frământările din Biserică erau destul de mari. Totuși, Cuvioasa Parascheva trăieşte o viaţă ca în rai. Pentru ea, parcă toată lumea era în pace. Iubindu-L pe Hristos din copilărie, ea alege viaţa lângă Dumnezeu. Cât se poate de repede încearcă să ajungă la viaţa pustnicească, în pustiul Iordanului, şi acolo se nevoieşte până când Dumnezeu, trimiţându-i un înger, o sfătuieşte să se întoarcă în satul său, Epivata, şi acolo să trăiască ca o străină, după moartea părinților ei. Pe cât de logică, pe atât de firească ar trebui să fie întrebarea pe care fiecare s-o avem pe buze: Cum putem să trăim şi noi […]
Importanţa pildei din această duminică constă mai ales în faptul că Hristos vine la noi atât ca Sămânţa cea mai aleasă, cât şi ca Semănător, El vorbindu-ne prin ea despre relaţia pe care o are cu noi și despre raportarea Sa la oameni ca Sămânţă şi ca Semănător. Spre mirarea multora, El aruncă sămânţa Sa pe tot pământul, în mod uniform. Am zice noi că o risipește. Dar El are dreptul s-o facă, pentru că este şi Sămânţa. De ce face aceasta? Ca să nu Îl învinuim că nu ne-a oferit şi nouă o şansă, dar și pentru că ne iubeşte, oferindu-ne această șansă în mod sincer. Mai mult, în pilda de astăzi ne învață şi cum să ne raportăm noi, ca pământ, la Sămânţa pe care o primim şi la Cel care ne-o împărtăşeşte. Hristos identifică patru categorii de pământ: drumul, adică pământul călcat tot timpul în picioare și […]
♦Evanghelia prezentată duminica trecută, cuprinzând predica de pe munte, se continuă astăzi cu una din minunile săvârşite de Domnul după ce a coborât de pe Muntele Fericirilor. Hristos urcă spre o cetate care, după cum se spune, avea o singură intrare, pe unde acum ieşea un cortegiu pe care Hristos îl întâmpină. Hristos parcurge peste 30 de kilometri din Capernaum până în Nain, pentru ca la porţile cetăţii să întâlnească un tânăr care părăsise viaţa și pe mama lui, care, femeie fiind, o simboliza pe Eva, adică „viața”, dar care încă din tinereţe a fost sortită să se umple de durerea morţii și să ducă spre groapă, în loc să dea bucuria vieţii. Hristos nu intră în dialog cu nimeni, ci opreşte cortegiul, Se apropie de tânărul aflat pe năsălia purtată de oameni şi-i porunceşte: „Tânărule, ţie-ţi zic: scoală-te!” În modul cel mai firesc, de parcă nici nu era adormit, […]
♦Temelia sărbătorii de astăzi a fost pusă pe Cruce, atunci când Hristos l-a încredințat pe ucenicul Său Maicii Domnului, și, prin el, pe toţi ucenicii Săi şi pe toţi credincioşii, cum de altfel şi pe Maica Domnului ne-a încredințat-o nouă tuturor. Astfel, relaţia noastră cu Maica Preacurată arată până astăzi o reciprocitate. Înţelegem uşor de ce Sfântul Ioan Evanghelistul şi noi toţi am fost încredinţaţi Maicii Domnului: dacă ea a fost cea prin care Hristos S-a născut, aleasă să poarte de grijă vieții pământești a lui Hristos Dumnezeu, Cel ce are grijă de noi toţi, cu atât mai mult Dumnezeu a ales-o ca ea să fie cea prin care să aibă grijă de noi. ♦Însă, dacă Maica Domnului are grijă de noi, şi noi trebuie să avem grijă de ea. Cum putem să facem aceasta? Vedeţi, libertatea pe care Dumnezeu ne-a rânduit-o ca să ne lucrăm mântuirea este atât de […]
♦Hristos rostește această predică pe Muntele Fericirilor, conturând în mod sistematic învăţătura Sa și arătând superioritatea concretă a acesteia prin sfaturile evanghelice cuprinse în ea. Gândindu-ne la porunca iubirii enunţată de Hristos şi mărturisită în toată viaţa Lui, apogeul ei fiind atins de El pe Golgota, putem observa uşor că nu putem singuri să împlinim Evanghelia, dar, mai trist, că oamenii pot să trăiască pe pământ fără aceasta. Nebănuind ce le poate oferi împlinirea Evangheliei, ei socotesc că pot fi fericiţi. Sigur, aşa cum noi nu-i putem convinge că Hristos a propovăduit pentru orice om de pe pământ şi, mai mult, pentru fericirea fiecăruia, tot aşa nici ei nu ne pot convinge că sunt fericiţi. Însă cea mai mare nenorocire este a noastră, a celor care credem în Evanghelie și care dorim să fim trataţi ca atare, dar care nu împlinim preceptele evanghelice din cauză că suntem liberi să facem […]
Conform unui proverb, „ziua bună se cunoaşte de dimineaţă”. Cât priveşte viaţa, ea se ştie a fi bună în funcţie de apropierea omului de Dumnezeu. Cu cât distanţa dintre om şi Creator e mai mică, cu atât viaţa lui e mai bună, chiar şi în acele cazuri când, aparent, necazurile îl năpădesc pe pământ, deoarece ele nu sunt decât rampa spre fericire în veşnicie. Despre cum poţi să-ţi trăieşti fericit viaţa ne vorbeşte de dincolo de moarte Schimonahia Siluana Vlad. Asta fiindcă pentru un creştin autentic „nu există moarte, există «trecere dincolo»”. Maica Siluana a fost şi este acea figură de intelectual fin care Îl poartă pe Dumnezeu în toată fiinţa sa, dar nu se limitează numai la a-L păstra pentru sine, ci Îl răspândeşte pretutindeni, asemeni unei miresme care te inundă în cele mai ascunse unghere ale simţurilor. Cartea cu care „îi momim” pe cititori include texte culese, din […]
În Evanghelia Duminicii trecute, Hristos a săturat cinci mii de bărbaţi cu familiile lor, cam douăzeci-treizeci de mii de oameni în total. A fost un efort mare, chiar şi pentru cei doisprezece ucenici, să hrănească atâția oameni. S-a făcut apoi târziu şi oamenii se agitau. Oare erau prea hrăniţi? Nu, ci, mai mult decât a mulțumi, ei simțeau nevoia de a aclama și de a-i ridica în slăvi pe cei care i-au hrănit. Hristos, ținând seama atât de nevoile oamenilor, cât şi de tendinţa lor, de faptul că apostolii s-au lăsat cuceriţi de aclamaţiile mulţimii, îi grăbeşte pe ucenici să urce în corabie, iar El urcă pe munte ca să Se roage în singurătate. Hristos nu ceartă mulţimea pentru laudele ei. Nu mult după aceea, intrând în Ierusalim, mulţimile Îl vor întâmpina cu osanale. De data aceasta va fi după inima ucenicilor. Totuși, Hristos va primi mustrări: De ce îi […]
La Schimbarea la Față a Domnului participă doi dintre Drepţii Vechiului Testament, Moise şi Ilie, ca un răspuns pe care Dumnezeu îl dă acestora. Ei L-au rugat pe Dumnezeu, la vremea lor, ca să le arate faţa Lui, dar El le-a răspuns că nu vor vedea fața lui, ci numai spatele, „pentru că nu va vedea omul faţa Mea şi să fie viu”. Chiar dacă, în acel moment, Moise şi Ilie nu au putut vedea faţa lui Dumnezeu, iată că, după Întrupare, Hristos îi cheamă pe cei doi Drepţi să participe la slava Lui. A vedea faţa lui Dumnezeu, slava Lui, înseamnă să te umpli şi tu de slavă. Trebuie să înţelegem totuși în ce situaţii Hristos Şi-a arătat slava Sa și cum omul a putut s-o vadă şi să nu moară, aşa cum i-a avertizat pe Moise şi pe Ilie. Pentru aceasta, a trebuit ca Fiul lui Dumnezeu să […]
Evanghelia de astăzi prezintă o minune atât de bine cunoscută şi îndrăgită de noi, care se încadrează într-una din căile de conducere, ba chiar de manipulare a oamenilor. Încă dinainte de Hristos se ştia că mulţimile pot fi conduse uşor dacă le dai pâine. Însă, prin minunea săvârşită acum, Hristos schimbă întreaga paradigmă. Ceea ce ştiau şi foloseau conducătorii, ceea ce folosesc şi astăzi, nu are nimic de a face cu ceea ce a săvârşit Hristos. Din păcate, după două mii de ani de creştinism, încă nu înţelegem că nu putem să-i manipulăm pe oameni sub această formă fără să-i degradăm în aşa măsură, încât să piardă şi ei, şi noi. Ca să înţelegem însă cum a privit Hristos raportarea la pâine a omului şi folosirea hranei ca o mediere sau o legătură între conducători şi popor, trebuie ca în mod special să urmărim dialogul dintre El şi ucenicii Săi. […]
Observăm cu toţii nu numai că lucrurile s-au schimbat față de cum a fost mai demult, ci şi că lumea se schimbă cu o viteză nebună, iar nebunia vine din faptul că nu ştie unde merge. Ne grăbim, ne grăbim, ne grăbim, dar nu ştim unde. Ce mai contează aceasta? Important este să ne grăbim. Vrem, nu vrem, într-o astfel de lume nebună se schimbă implicit şi poziţia noastră faţă de Dumnezeu. Deci, chiar dacă noi refuzăm, nu avem cum să nu fim implicaţi. Cum să vorbeşti despre duhul necurat pe care Hristos îl scoate din omul acela mut, când el poate fi tratat sau, dimpotrivă, când i se stabileşte diagnosticul că este şi va rămâne mut? Cum să spui că este minune o evoluţie pe care o vezi sub microscop? Şi totuşi, pentru creştini ar trebui să fie minune. Cum să spui, dacă a fost furtună pe mare şi […]
Evanghelia tămăduirii slăbănogului din Capernaum a fost citită şi în Duminica a doua din Postul Mare, în relatarea Sfântului Evanghelist Marcu, şi, chiar dacă nu diferă în forma ei esenţială, Biserica ne-o pune înainte şi în această perioadă de după Pogorârea Sfântului Duh, aşa cum a scris-o Sfântul Evanghelist Matei, prin aceasta arătând că socoteşte importante şi pentru noi, ca şi pentru cei din vremea Mântuitorului, în primul rând, tămăduirea ca minune săvârşită de Domnul, iar în al doilea rând, forma în care El tămăduieşte, mai întâi sufletul, apoi trupul. Aş vrea să subliniez mai întâi faptul că acest bolnav este tămăduit de Hristos după ce El vede credinţa celor patru care l-au adus pe un pat sau pe o targă, cum am zice noi. Ei îl aduc şi îl coboară prin acoperiş. Chiar dacă, pe vremea aceea, acoperişul unei case din Capernaum era mai simplu decât acum, tot era […]
Prin minunile pe care Biserica a început să ni le prezinte deja de duminica trecută, Domnul Hristos nu numai că Şi-a arătat Dumnezeirea şi milostivirea Sa faţă de noi, ci a avut ca scop ultim aşezarea oamenilor pe calea Sa atât în vremea de atunci, cât şi acum, apropiindu-ne de Părintele Său cel ceresc şi făcându-ne părtaşi Împărăţiei Sale. Minunea din Evanghelia de astăzi se petrece în nordul Ţării Sfinte, în „frumoasa Galileea”, aşa cum cântâm noi în colinde. Dacă în partea vestică se afla cetatea Capernaum, loc pe care Domnul Şi l-a ales ca bază pentru misiunea Sa, de unde porneşte şi unde se întoarce, Hristos călătoreşte acum spre ţinutul Gadarenilor, trecând peste Marea Galileii. Acolo Hristos întâlneşte doi oameni îndrăciţi – acesta este cuvântul pe care îl folosesc evangheliştii -, care locuiau în morminte, care nu mai aveau haine, ci se purtau goi. Ba mai mult, erau periculoşi, […]
♦Astăzi, în Duminica a patra după Rusalii, Biserica ne pune înainte un model de relație a omului cu Dumnezeu. Nu era un fariseu ca model, dar nu pentru că între aceştia nu ar fi fost modele. Eu sunt îndrăgostit de întâlnirea lui Nicodim cu Hristos. Ce emoții avea acel om! Poate se temea de colegii săi farisei, care Îl urau pe Hristos, de aceea a şi venit în miez de noapte, dar Îl sorbea pe Hristos şi voia să afle lucruri pe care mintea lui nu le putea înțelege. Domnul este încântat și Se deschide, revărsându-Şi toată învățătura pe care n-o putea spune nici chiar ucenicilor, cu atât mai puţin credincioșilor care Îl ascultau. După ce a spus una dintre aceste învățături tari, şi anume că El este Fiul lui Dumnezeu, oamenii au căutat să-L ucidă cu pietre. Iar când le-a spus că trebuie să mănânce Trupul Său, au plecat […]
♦Dacă în primele două duminici după Rusalii i-am cinstit pe toţi sfinţii, astăzi Biserica ne pune înainte învăţătura lui Iisus Hristos, ca să înţelegem cum au ajuns oamenii să devină sfinţi şi să se îndumnezeiască. Hristos, Dumnezeul nostru, ne avertizează însă şi asupra primejdiilor care ne stau înainte, ele aflându-se în mintea noastră, în inima şi în simţămintele noastre. În ce priveşte relaţia noastră cu lumea, ea se poate rezuma la un cuvânt cheie: grijă. Purtarea de grijă faţă de viaţa aceasta este riscul pe care trebuie să ni-l asumăm şi ea face diferenţa între omul credincios şi cel necredincios. De obicei, ne motivăm absenţa de la biserică şi puţina noastră rugăciune prin lipsa de timp, găsindu-ne tot felul de scuze în relaţia noastră cu Dumnezeu, însă ascundem chiar faţă de noi înşine o realitate, în detrimentul nu numai al relaţiei noastre cu Dumnezeu, dar şi al celei cu semenii. […]
♦Dacă duminica trecută i-am cinstit pe toţi sfinţii, iată că astăzi ne gândim la sfinţii români pe care Biserica îi cinsteşte ca atare, numindu-i cu numele lor, apoi ne gândim şi la sfinţii pe care Biserica nu i-a canonizat, nu i-a trecut în sinaxar şi pe care nu îi cunoaştem, pentru că, prin viaţa lor, chiar prin sfinţenia lor, ei s-au făcut ascunşi, dar ne gândim şi la sfinţii pe care i-am cunoscut, pe care i-am întâlnit sau pe care îi întâlnim, fiind încă în viaţă, şi pe care îi cinstim ca sfinţi. ♦Atunci când Dumnezeu l-a zidit pe om, l-a aşezat într-o grădină. Hristos îl restaurează pe om. El merge de cu seară într-o grădină, iar de acolo este luat, judecat, osândit, şi tot într-o grădină pe Dealul Golgotei Se jertfeşte, ca oarecând, în grădina raiului, pomul vieţii care se pleacă spre oameni pentru a le da viaţă. De […]
Această zi plină de harul dumnezeiesc şi cea dintâi între sărbători, purtând pe cap lumina fecioriei ca pe o cunună adunată din florile neprihănite ale pajiştilor duhovniceşti ale Scripturii, pune înainte făpturii veselie de obşte: Îndrăzniţi, zice, zi de naştere este praznicul şi naştere din nou a neamului omenesc. Căci acum Fecioara se naşte şi este hrănită cu lapte, şi este plămădită, şi lui Dumnezeu, Împăratul tuturor veacurilor, se găteşte să fie maică.
♦În a opta zi după Pogorârea Sfântului Duh, Biserica ne aşază înainte Duminica Tuturor Sfinţilor, praznic care vrea să cuprindă toată temelia Bisericii, mai precis trupul mistic al lui Iisus Hristos. Acest trup mistic este unul viu, pentru că sunt şi mădulare ale Bisericii, care, deşi par vii, sunt moarte. Şi nu trebuie să mă uit prea departe, pentru că aici mă simt între mădulare ale lui Hristos care nu sunt vii. De aceea este impropriu să spunem că noi suntem mădulare sau părţi ale trupului mistic al lui Iisus Hristos, atâta vreme cât nu suntem vii, fiindcă trupul lui Hristos este cu totul viu. Noi ne aflăm printre cei la care se referea Sfântul Ioan Botezătorul când spunea că „securea stă la rădăcina pomului şi orice pom care nu face roadă va fi tăiat”. Sau, cum zicea Domnul referindu-Se la trupul Său: „Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele”, iar […]
♦Nu întâmplător prăznuim Duminica Sfinţilor Părinţi de la Sinodul I Ecumenic după Înălţarea Domnului şi înainte de Pogorârea Sfântului Duh, căci prin această sărbătoare ni se arată ce primează în Biserică şi în relaţia noastră cu Dumnezeu: dreapta credinţă sau adevărul. Pentru noi, Adevărul este Persoană, este Iisus Hristos, Cel care ne-a făgăduit că nu ne va lăsa singuri pe lume, ci că va veni la noi şi va rămâne cu noi în toate zilele, până la sfârşitul veacurilor. Credinţa noastră gravitează în jurul Adevărului-Hristos, avându-L tot timpul ca şi cap al Bisericii, aceasta fiind trupul mistic al lui Iisus Hristos. Prin arătările Sale de după Înviere, Domnul i-a învăţat pe ucenicii Săi ca deja să se raporteze altfel la El. Timp de patruzeci de zile, El le-a dovedit acestora că nu prezenţa Lui fizică îi întăreşte în dreapta credinţă, nu atingerea sau cuprinderea picioarelor îi ajută să creadă mai […]
Hristos ne-a dat apropierea, siguranţa, „pârga Duhului” (Rom. 8, 23), pe Sfântul Duh. Să ne străduim şi noi, cu suspinele noastre, să facem tot ce putem ca Duhul Sfânt să ne umple, ca să ajungem la măsura în care, în timp ce trupul nostru rămâne jos, noi, liberi prin Sfântul Duh, vom comunica cu cerul.
♦Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena sunt cinstiţi pe 21 mai, aceasta fiind socotită ziua în care Împăratul Constantin a fost botezat, într-una din zilele următoare mutându-se apoi la ceruri. El a fost considerat de către Biserică întocmai cu apostolii căci, „ca şi Pavel, nu de la oameni a primit chemarea”, cum spune troparul sărbătorii. Chemarea lui a fost ca oarecând a Sfântului Apostol Pavel pe drumul Damascului, motiv pentru care s-a şi citit la Sfânta Liturghie pericopa apostolică în care Apostolul Pavel aduce mărturie despre convertirea sa şi despre relaţia sa cu Hristos. ♦Aşa cum Sfântul Apostol Pavel a fost chemat de Hristos pentru a propovădui neamurilor, lărgind vestirea Evangheliei de la cei tăiaţi împrejur spre toate neamurile pământului, la fel şi marele Constantin, prin Edictul de la Milano, dar şi prin toată activitatea sa, a pus împărăţia romană la picioarele lui Hristos, oferind şansa mântuirii întregii lumi civilizate de […]